Orice pentru putere: povestea adevărată a dictatorului chinez Jiang Zemin: Capitolul 24 (1)

Culegând furtună: judecata finală a lui Jiang a sosit (partea II)

5.Criza din sectorul educaţional

Educaţia reprezintă piatra de temelie a dezvoltării durabile a unei naţiuni şi guvernele tututor ţărilor, din toate timpurile, îşi concentrau atenţia şi eforturile în acest domeniu. Pe timpul guvernării lui Jiang Zemin care s-a întins pe mai bine de zece ani, revoltele şi criza au afectat puternic sistemul de învăţământ din China.

Scăderea nivelului de predare

Cadrele didactice, în misiunea lor de educare a tinerilor, ar putea fi numiţi ingineri ai spiritului- persoane care formează minţi şi suflete. Cândva, Han Yu, marele scriitor al dinastiei Tang, a spus: „Profesorii îşi asumă responsabilitatea de a transmite înţelepciune, împart cunoştinţe şi rezolvă îndoieli”. Ideea este aceea că profesorii ar trebui să fie exemple de virtuţi. Însă în epoca lui Jiang Zemin, China a cunoscut contrariul. Calitatea cadrelor didactice a cunoscut un salt înapoi rapid.

În zilele noastre mulţi profesori nu depun prea multă sârguinţă în instruirea elevilor. În schimb, ei îşi folosesc poziţiile pentru a obţine beneficii personale şi putere. Unii câştigă chiar „venituri” prin diverse căi ilegale. Şcolile s-au transformat în locuri de generare a unor venituri serioase şi reprezintă acum unul dintre cele mai profitabile şi corupte sectoare publice din China. De aceea, implicarea actuală a cadrelor didactice în diverse scandaluri referitoare la admitere, diplome false şi mită – sunt lucruri obişnuite şi pentru nimeni ele nu mai prezintă vreo noutate.

Spre exemplu, un astfel de caz, implicând exploatarea studentelor, a avut loc în 2004, la Universitatea Pedagogică din Nanjing. Când oficiali ai Ministerului Educaţiei au sosit să inspecteze universitatea, administratorii şcolii au forţat zece studente de la Facultatea de Coregrafie să lase studiile deoparte şi să danseze pentru funcţionari. Aceştia s-au purtat atât de indecent, încât fetele au fugit înainte de a termina dansul. Incidentul a provocat un mare scandal în campusul universitar. În timpul unui interviu cu presa, un profesor a calificat incidentul drept o demonstraţie a scăderii normelor morale, la care au fost supuse instituţiile de învăţământ superior. El a mai declarat: „Unicul scop al administraţiei universităţii a fost acela de a-i bine dispune pe funcţionarii de rang înalt, pentru ca aceştia, la rândul lor, să influenţeze programul dezvoltării universităţii”

Discrepanţele între obiectivele sistemului şcolar - cunoştinţele pe care le transmit profesorii - şi realitatea sunt de-a dreptul şocante. Şcolile din China reprezintă pentru cadrele didactice, în grija cărora este lăsată generaţia tânără, tărâmul lor, unde ei pot să facă tot ce le trece prin cap. Un număr mare de studente au rămas gravide după ce au fost violate de către profesorii lor, iar altele s-au ales cu traume pentru toată viaţa şi acum, ca rezultat al violenţei, trăiesc la marginea societăţii. Au existat chiar cazuri în care profesorii au încercat să omoare studentele, după încercări eşuate de viol. Astfel de abuzuri sunt foarte grave şi au fost înregistrate în toată ţara. Aşa ceva era de neimaginat în trecut.

În 2003, mass-media din China a relatat faptul că un profesor de şcoală primară din Dazu, sector al oraşului Chongqing a violat în anii 2002 şi 2003, zece fete tinere din clasa sa. În timpul semestrului II al anului 2003, în judeţul Longxi, provincia Gansu, un profesor de educaţie fizică a violat douăsprezece fete de clasa a noua, motivându-şi fapta prin încercarea de a le ajuta pe eleve, în dorinţa lor de a se înscrie la liceu. Două dintre victime au rămas însărcinate.

Din septembrie 2002 până în martie 2004, un profesor de cincizeci şi unu de ani de la şcoala primară Zhongyang, comuna Hekou, provincia Guizhou, a violat de patruzeci şi două de ori, în mod sistematic, douăsprezece eleve şi a molestat şaisprezece eleve, de cel puţin treizeci şi cinci de ori. În termen de aproximativ un an, marea majoritate a elevelor din clasa lui au devenit victime ale unor abuzuri inumane. Din nouăsprezece fete din clasa lui, doar trei nu au avut această soartă.

În iunie 2004, s-a descoperit că un profesor de şcoală primară din judeţul Linxia, a violat şi molestat nouă eleve din clasa a treia, de mai multe ori, într-un interval de un an şi jumătate. Unele victime au fost abuzate chiar de zeci de ori. Cea mai mare victimă avea cincisprezece ani, toate celelalte, fiind de nouă sau zece ani. În localitatea Nanxing, provincia Zhanjiang, directorul unei şcoli primare, Lin Dengping şi-a abuzat sexual elevele de şapte ori, într-o perioadă de trei luni. El a violat unsprezece fete din şcoala lui. Cea mai tânără victimă avea doar zece ani.

În timpul guvernării lui Jiang lucruri oribile, doar rareori întâlnite şi în mod izolat, s-au transformat într-un un fenomen răspândit în tot sistemul de învăţământ din China.

Renumitul profesor Xingzhi Tao a spus cândva că prioritatea principală a cadrelor didactice este să-i înveţe pe oameni etica, în timp ce obiectivul primar al elevilor este să asimileze principiile de viaţă. El spunea: „Cel mai important lucru pe care trebuie să-l înveţi, este onestitatea”. El a mai spus că este foarte important ca oamenii să posede valori morale solide. Fără acestea orice altceva nu mai contează.

În prezent, în China, eroziunea universală a valorilor morale în conduita de zi cu zi a administratorilor şi profesorilor îşi pune amprenta pe procesul de creştere şi dezvoltare a elevilor. Fără învăţături morale care să-i călăuzească, mulţi trec prin viaţă ca bărcile necârmuite pe o mare turbulentă. În şcoli, copiii nu mai învaţă nimic despre valorile morale, despre respectul pentru viaţa umană sau despre grija faţă de alte fiinţe umane.

În februarie 2004, o crimă îngrozitoare a avut loc la Universitatea din Yunnan. Un student, pe nume Ma Jiajue şi-a omorât un coleg de clasă în dormitor, după care a continuat cu alţii. Ma a reuşit să fugă după omorârea celui de-al patrulea student, dar a fost prins mai târziu în oraşul Sanya, provincia Hainan. Cazul a făcut vâlvă. Ma şi-a motivat crimele, spunând: „M-am pierdut cu adevărat şi nu aveam nici o cea mai vagă idee cum să trăiesc”. În timp ce o faptă atât de gravă cum ar fi comiterea unor crime dintr-un sentiment de inutilitate sau de ură este un fenomen rar întâlnit, starea de spirit din spatele ei - senzaţia de a fi pierdut – nu mai este un fenomen rar întâlnit. Acest caz reflectă cel mai bine eşecul sistemului educaţional din China în cultivarea eticii şi a valorilor la copii. Mintea unui tânăr student este ca o foaie albă, de pe care lipsesc principiile morale pentru o viaţă adultă. El nu are un sens în viaţă, nu are obiective prioritare şi nu este în măsură să-şi rezolve problemele pe cont propriu. Studenţii nu au o atitudine binevoitoare unii faţă de alţii, deseori se urăsc reciproc şi acţionează cu agresivitate. Cum ar putea persoanele cu o astfel de percepţie asupra vieţii şi a lumii înconjurătoare să contribuie la dezvoltarea Chinei şi să devină baza progresului viitor al Chinei?

Toate aceste probleme sunt strâns legate de activitatea conducătorului sistemului de învăţământ. Principalul lider al Partidului în Ministerul Educaţiei era Chen Zhili – o femeie căsătorită, care a avut o relaţie extraconjugală cu Jiang Zemin pe parcursul a douăzeci de ani. Un astfel de comportament imoral al lui Chen şi trecutul său ruşinos din Shanghai, au avut drept consecinţă o adevărate tragedie a sistemului educaţional din China.

Scrisoarea mortală de admitere

În perioada cârmuirii lui Jiang Zemin, chiar şi fiul acestuia a risipit fonduri publice ale Chinei, iar şcolile din întreaga ţară, instituţiile de învăţământ din întreaga ţară, au devenit extrem de corupte. Şcolile continuă să strângă averi pe spatele studenţilor, prin suprataxarea acestora, în ciuda tuturor interdicţiilor. Pe 16 decembrie 2003, Comisia Naţională pentru Dezvoltare şi Reformă a Chinei a declarat, în cadrul unei conferinţe de presă, că numai în 2003 au fost depistate 12.600 de cazuri când studenţi au fost suprataxaţi, iar valoarea fondurilor implicate a fost de peste 2,14 miliarde de yuani (257 milioane dolari).

Un director al Comisiei a precizat că suprataxarea şcolarizării, a devenit o problemă comună a tuturor instituţiilor de învăţământ chineze, începând cu şcolile primare, licee, universităţi şi ajungând chiar la departamentele administrative, cu implicarea unei game largi de mijloace ilicite. Sunt implicate sume enorme de bani şi problema persistă, în ciuda unor investigaţii în desfăşurare.

Administraţiile unor instituţii „declară” permanent o insuficienţă de mijloace bugetare „pentru a justifica perceperea unor taxe exagerate”, care merg direct în buzunarele lor. Uneori, administratorii reduc taxele normale pentru învăţământ ca rezultat al „reformei” lor, însă doar pentru a-şi obţine sumele lipsă mai târziu, prin intermediul unor plăţi speciale. Pe parcursul unui interval scurt de timp, din ianuarie 2001 până în septembrie 2003, Universitatea de Tehnologie din Sudul Chinei a perceput taxe majorate pentru studenţii care nu au reuşit să susţină examenele. În final aceştia au plătit 3,1 milioane de yuani (372 mii dolari), pentru a susţine examenele din nou.

În China, chiar şi şcolile medii şi şcolile primare au devenit entităţi profitabile. Educaţia este privită tot mai mult ca o afacere. În ceea ce priveşte şcolile prestigioase, acestea au o mulţime de sponsori, iar părinţilor elevilor li se introduc „plăţi pentru admitere” ‚ pentru a-i face pe copii lor eligibili pentru aceste şcoli – iar toate acestea reprezintă surse ale unor venituri ilegale. Taxa pentru admitere în una dintre cele mai bune şcoli primare în Harbinul de nord, reprezintă treizeci şi cinci de mii de yuani (4.200 dolari), în timp ce într-o şcoală primară din Beijing, preţurile au urcat până la şaptezeci de mii de yuani (8.400 dolari).

Taxele exagerate de şcolarizare şi contribuţiile pentru profesori îi privează pe elevii din regiunile şi familiile sărace de posibilitatea de a merge la şcoală. Unele familii nevoiaşe s-au îndatorat puternic pentru a le oferi copiilor lor o astfel de oportunitate. Unii părinţi comit chiar sinucideri, nefiind în stare să asigure şcolarizarea pentru copiii lor.

În anul 2002, când un om pe nume Ding din oraşul Baoji, provincia Shanxi, a văzut scrisoarea de admitere a fiului său de la Universitatea Fudan şi o factura detaliată de şcolarizare de peste şapte mii de yuani, şocul şi durerea lui au fost atât de mari, încât el s-a sinucis, aruncându-se în gol de la etajul 7.

În 2003, Jing Tongshi, un fermier de cincizeci şi trei de ani, de la Yulin Nanjiao Ranch din provincia Shanxi, şi-a pus capăt zilelor înghiţind otravă împotriva rozătoarelor, după ce cea de-a doua fiică a sa a fost admisă la Universitatea Normală din Nord-est, iar cel de-al doilea fiu şi cea de-a treia fiică au fost recomandaţi pentru admitere la universităţi prestigioase.

Pe 6 august 2003, Chen Nenggen, un fermier de patruzeci de ani din satul Aimin, provincia Jiangsu, s-a sinucis prin înghiţirea unei sticle de pesticide, după ce nu a reuşit să strângă fonduri suficiente pentru fiica sa, Chen Xia, pentru a o înscrie la colegiul la care fusese admisă.

Şu Tianjiang, un absolvent al Shandan First Senior High, a murit în circumstanţe similare. După ce şi-a susţinut examenul de intrare la Colegiul Naţional în 2003, a fost admis la universitate. Datorită faptului că tatăl său avea boli cronice, Şu şi familia să se confruntau cu datorii imense şi nu-şi puteau permite plata taxei pentru continuarea studiilor. Presiunea a fost prea mare şi fiind lipsit de orice speranţă, Şu s-a spânzurat în casă.

Ceea ce ar trebui să fi fost un eveniment fericit şi festiv – admiterea la o instituţie de învăţământ, având în vedere concursul foarte dur din China – s-a transformat într-o tragedie. Nu este surprinzătoare expresia unui avocat: „Şcoala trebuie să fie un loc care educă oamenii şi nu unul care le curmă viaţa!” Şi, totuşi, lucrurile descrise mai sus au devenit un fenomen răspândit.

Potrivit statisticilor oficiale chineze, în ultimii zece ani de la studenţi au fost percepute taxe majorate în sumă de 200 miliarde de yuani. Timp de patru ani consecutiv, suprataxarea a ocupat un loc de frunte printre toate plângerile din toată ţara. Ministerul Educaţiei, în frunte cu Chen Zhili - acolita şi fosta amantă a lui Jiang Zemin, a devenit ţinta criticilor publice. Pe 18 martie 1998, la o reuniune a Consiliului de Stat, la care au participat conducătorii instituţiilor de învăţământ superior, preşedinţii mai multor universităţi prestigioase, care sunt monitorizate de către Ministerul Educaţiei, precum Universitatea Qinghua, Universitatea din Beijing, Universitatea Zhejiang şi Universitatea Fudan – au înaintat solicitarea comună, ca Chen Zhili fie destituită din funcţia de ministru al Educaţiei. Totuşi, acest lucru nu s-a întâmplat. Cinci ani mai târziu, în martie 2003, când a luat sfârşit termenul Ministrului Educaţiei, Chen, a cărei activitate a fost un eşec total, a fost pe neaşteptate promovată – potrivit relatărilor - pentru loialitatea sa absolută faţă de Jiang Zemin în suprimarea Falun Gong, printre alte activităţi – la o funcţie în Consiliul de Stat. Adiţional, i-a fost oferită prerogativa monitorizării dezvoltării învăţământului naţional.

Educaţia în calitate de armă politică

Spre regretul multora, după ce Jiang Zemin şi-a lansat campania împotriva Falun Gong, Chen Zhili a scufundat sistemul de învăţământ într-o persecuţie lipsită de sens, cauzând un dezastru nemaiîntâlnit în China.

Departamentele de educaţie de la toate nivelurile au fost forţate să lanseze calomnii faţă de Falun Gong, iar profesorii şi studenţii erau forţaţi să vizioneze filme ce discreditează Falun Gong. La adunările şcolare, Falun Gong era acuzat de implicare în politică şi se instiga la ură împotriva acestui grup şi împotriva practicii. Altfel spus, guvernul a reinventat Revoluţia Culturală, forţând oamenii de la fiecare nivel al sistemului, să accepte poziţia oficială cu privire la „problema Falun Gong”.

Următorul caz ilustrează cel mai bine cele menţionate mai sus. Pe 1 februarie 2001, Ministerul Educaţiei a notificat şcolile de la toate nivelurile din întreaga ţară, că trebuie să organizeze şi să lanseze o „campanie de strângere de semnături”, menită să atace Falun Gong. Campania, numită „un milion de semnături”, obliga la participare toate instituţiile de învăţământ din întreaga ţară şi avea drept scop deformarea gândirii a sute de milioane de tineri. În cazurile în care elevii refuzau să-şi pună semnătura, profesorii îi constrângeau să semneze documentul prin mijloace extreme cum ar fi ameninţarea cu exmatricularea din instituţia de învăţământ. Un exemplu elocvent: pe 5 mai 2001, ziarul on-line Xinsheng relata că Universitatea de Medicină Tradiţională Chineză din Chengdu a anunţat că orice student care va refuza să semneze banner-ul ce denunţă Falun Gong, va fi exmatriculat din universitate.

Îndoctrinarea şi controlul asupra gândirii, au contribuit de asemenea în mod vizibil la deteriorarea moralităţii. Chen Zhili a ordonat să se includă în manualele studenţilor tuturor regiunilor de la toate nivelurile sistemului educaţional, informaţii care calomniau Falun Gong.

În scurt timp în licee şi şcoli primare, în manualele de clasă, au apărut informaţii care răspândeau calomnii despre practică. Testele şi examenele naţionale de admitere la facultate s-au transformat foarte rapid în instrumente de propagandă. Bifarea răspunsului „greşit” sau a altei poziţii la întrebările despre Falun Gong, putea fi fatală pentru studentul care susţinea aceste examene extrem de competitive. Cât de departe au ajuns aceste eforturi? Într-un manual de clasa a şasea, intitulat „Norme morale şi de etică”, ca urmare a ordinului guvernului, au fost descrise evenimentele auto-incendierii din Piaţa Tiananmen, iar vina pentru această tragedie şi suferinţele produse au fost puse pe seama Falun Gong, fără a ţine seama de faptul că nimeni nu mai credea demult în veridicitatea acestui incident. Manualul conţinea imaginile victimei Siying, de doisprezece ani, care inspiră mânie şi ură împotriva Falun Gong. Această tactică amintea de episoadele din Revoluţia Culturală, când materialele publicate îi demonizau pe inamicii politici ai statului, etichetaţi drept „vrăjitori-capitalişti, „porci capitalişti” şi „adepţi ai lui Confucius”. Diferenţa este că de data aceasta au fost folosite manevre tehnice mult mai sofisticate.

În trecut, când oamenii voiau să caracterizeze pe cineva ca fiind un om simplu şi onest, se spunea că persoana „nu a fost în contact profund cu societatea după terminarea studiilor”, ceea ce presupunea că mediul social din şcoli este era unul sănătos. Şcolile erau un fel de oaze, chiar şi în comparaţie cu lumea exterioară. Actualul sistem educaţional din China şi-a pierdut fundamentele morale. Şcolile încurajează minciuna şi ura în loc de onestitate şi bunătate. Şi, aşa cum se vede, studierea persecuţiilor politice a fost introdusă chiar în curriculum. Minţile, cândva pure ale studenţilor, au fost impregnate cu elemente ale propagandei de partid. Şcolile sunt un cadru mult mai complicat decât mediul social exterior, iar standardele morale ale acestora au scăzut vertiginos. Educaţia în China se îndreaptă spre un colaps total. Tinerii de astăzi, studenţii noştri îşi au minţile impregnate cu propagandă murdară. Ei acceptă minciuna şi învaţă să urască, copiii sunt lipsiţi de normele morale, care le-au fost insuflate din copilărie şi care îi ajută să distingă binele de rău. Fără îndoială, efectele pe termen lung vor consta în inhibarea dezvoltării lor personale şi petrurbarea întregii ţări. Dacă educaţia este cea care decide soarta unei naţiuni şi a poporului ei, atunci un sistem educaţional care nu recunoaşte asemenea valori, cum ar fi adevărul, compasiune, toleranţa - denunţate acum pentru asocierea lor cu Falun Gong – poate duce la ruinarea acestei naţiuni.

Chen Zhili a urmărit chiar ca profesorii şi studenţii care nu participă la atacurile împotriva Falun Gong sau care nu şi-au abandonat practica, să fie traşi la răspundere. Mulţi profesori au fost concediaţi din şcoli şi universităţi. Studenţii erau exmatriculaţi fără posibilitatea de a mai avea vreodată acces la studii superioare. Mulţi au fost trimişi chiar în lagăre de muncă (sistemul gulagului chinez), aziluri psihiatrice (pentru ”confuziile lor politice”) şi „centre de reeducare” pentru îndoctrinare. Un număr mare de oameni au murit din cauza tratamentelor inumane din aceste instituţii. La doar o singură universitate de renume, Universitatea Tsinghua, mai mult de 300 de profesori, aspiranţi şi studenţi au fost supuşi discriminărilor şi pedepselor; unii au fost deţinuţi ilegal, alţii concediaţi din funcţiile deţinute, alţii exmatriculaţi din universitare, iar alţii trimişi în lagăre. În timpul scrierii acestei cărţi, sub conducerea reprezentantului lui Jiang, Chen Zhili, s-a publicat un caz care implica şaptezeci şi doi de profesori, studenţi şi colaboratori care au fost omorâţi; cifra reală este păsibil să fie de câteva ori mai mare. Cea mai tânără victimă a fost Chen Ying, de şaptesprezece ani, de la gimnaziul Shuren din oraşul Jiamusi. Cea mai în vârstă, Zhou Jingsen, un profesor în vârstă de şaizeci şi opt de ani, de la Universitatea de Management din oraşul Harbin.

Să prezentăm mai multe cazuri în acest sens. Un profesor de şaizeci şi patru de ani, Zhang Yougao, era inginer şef la Universitatea din Chongqing. Era expert în optoelectronică şi conducătorul grupului de cercetare ştiinţifică, implicat în proiectul „Celor Trei Trecători” - barajul de pe Yangtse. A fost numit „muncitor model” [1] de mai multe ori. Pentru că a mers la Beijing cu o petiţie de susţinere Falun Gong, Zhang a fost ţinut captiv luni de zile la centrul de detenţie Baihelin, judeţul Shapingba din Chongqing, unde a fost supus la abuzuri din partea autorităţilor. Ulterior a fost trimis, tot pe cale extrajudiciară, în lagărul de muncă Xishanping din Chongqing. Timp de un an, el a fost supus „reeducării” şi a suferit diverse torturi. După expirarea termenului, Zhang a fost reţinut pentru o jumătate de an, fără nici un motiv. După eliberare, a fost trimis la o clinică de „spălare a creierului”, înfiinţată de guvernul local.

Practicanta Falun Gong, Wu Yifeng, de patruzeci de ani, era director al Departamentului de Inginerie Civilă a Institutului de Inginerie Civilă din Changchun şi unul dintre cei mai buni trei experţi în domeniul podurilor, din nord-estul Chinei. Pentru convingerile sale, Wu a fost interogată, şi torturată în oficiul securităţii publice din oraşul Changchun şi mai târziu condamnată pe nedrept la treisprezece ani de închisoare.

Dr. Shen Yingbo, de patruzeci şi trei de ani, era profesor universitar şi decan. El a fost recunoscut drept tânăr savant la Universitatea de Silvicultură din Beijing, fiind de asemenea cel mai prolific scriitor al universităţii. Shen, la fel ca toţi ceilalţi, a fost arestat pentru asocierea sa cu Falun Gong şi trimis de mai multe ori în centre de detenţie şi clinici de spălare a creierului.

Liu Limei, de patruzeci şi unu de ani, era profesoară asociată la Universitatea Agrară din Nord-Est, candidat la facultatea veterinară şi fost secretar de Partid al facultăţii unde activa. Liu a fost arestată de mai multe ori pentru convingerile sale personale şi pentru că practica Falun Gong. Cu diferite ocazii, Liu a fost trimisă în mod ilegal la lagărul de muncă Wanjia şi la spitalul Wanjia ca pedeapsă. Corpul ei a suferit teribil din cauza tratamentelor brutale pe care le-a primit în captivitate şi ea a murit la Centrul de Detenţie nr. 2 din Harbin, pe 12 august 2003.

Lin Chengtao, de treizeci şi cinci de ani, era expert medical la Institutul de Ştiinţe Medicale de la Academia Chineză de Ştiinţe Medicale din Beijing. Era un renumit om de ştiinţă şi activa în cadrul programului naţional „863”, proiect care a dezvoltat, în comun cu proiectul fondului medical SUA-China CMB, vaccinul împotriva malariei chineze - noul antigen „Plasmodium”. Liu a fost trimis în lagărul de muncă Tuanhe din Beijing pentru un an şi jumătate, pentru convingerile sale – el, de asemenea, practica Falun Gong. El s-a confruntat cu abuzuri inumane în arest, inclusiv privarea prelungită de somn, bătăi fizice şi aplicarea şocurilor electrice de treizeci de mii de volţi. Tortura s-a dovedit a fi prea puternică pentru Liu: el a suferit o cădere mentală şi nu a mai reuşit să se recupereze.

Asemenea personalităţi remarcabile ar trebui să foe printre noi. Ei reprezintă speranţa pentru viitorul naţiunii, fiind o sursă de mândrie pentru toţi. Pentru toate nedreptăţile la care au fost supuşi, responsabil este cel care a început persecuţia - Jiang Zemin - sângele unor victime inocente se află pe mâinile acestuia. Toate aceste atrocităţi li s-au întâmplat doar pentru convingerile lor spirituale.

În timpul guvernării lui Duan (1912-1927), comandanţii militari din nord intenţionau, de comun acord, să înceapă persecuţiile împotriva studenţilor chinezi şi doar preşedintele Universităţii din Beijing, Cai Yuanpei, a făcut un pas înainte pentru a-i proteja pe studenţi. De data aceasta, doar puţini dintre liderii cercurilor de învăţământ din China s-au împotrivit persecutării studenţilor, temându-se să nu fie învinuiţi de complicitate. Mulţi au preluat iniţiativa în cazul campaniei de colectare a unui „miilion de semnături”. Propaganda minciunii a străbătut toate universităţile importante, fie că este vorba de Universitatea din Beijing, Universitatea Tsinghua, Universitatea chineză de Ştiinţă şi Tehnologie, Universitatea Fudan, Universitatea Nankai, Universitatea Jilin, Universitatea Chongqing sau Universitatea Zhejiang.

Deciziile politice dezastruoase ale Revoluţiei Culturale au dus la un regres al nivelului educaţiei unei întregi generaţii de chinezi; dezvoltarea Chinei a fost întârziată cu cel puţin treizeci de ani. Astăzi asistăm la un declin teribil în ceea ce priveşte nivelul sistemului de învăţământ. Corupţia şi persecuţia politică, au devenit fenomene răspândite. Câţi ani vor mai fi necesari pentru China să atingă o oarecare dezvoltare în viitor? Sistemul de învăţământ al Chinei se confruntă cu o boală invizibilă, mult mai înspăimântătoare decât SARS. Ea ameninţă viitorul Chinei – şi toate acestea datorită activităţilor lui Jiang Zemin şi Chen Zhili.

va urma...

(Copyright © 2005 The Epoch Times)

Înapoi la Cuprins