Opiniile privind intenţiile Iranului diferă de la caz la caz

Washington – Dezbaterea de la Washington cu privire la intenţiile Republicii Islamice Iran se aprinde. O parte susţine că Iranul produce arme nucleare, iar partea cealaltă afirmă că liderii iranieni nu au luat încă această decizie.

Echipei Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA) nu i-a fost permis accesul la un sit militar-cheie, pe parcursul celor două zile de discuţii cu oficialii iranieni, pe 20 şi 21 februarie. Această întâlnire era o continuare a discuţiilor anterioare ce au avut loc la sfârşitul lunii ianuarie. Echipa AIEA nu a reuşit să ajungă la un acord cu privire la problema nerezolvată a programului nuclear al Iranului, referitoare la "posibilele sale dimensiuni militare", a spus AIEA.

"Este dezamăgitor faptul că Iranul nu a acceptat cererea noastră de a vizita Parchin în timpul primei sau celei de-a doua reuniuni," a afirmat directorul general al AIEA, Yukiya Amano. "Am avut un spirit constructiv, dar nu s-a ajuns la nici un acord", s-a specificat într-un comunicat de presă al AIEA.

Se crede că situl militar Parchin este utilizat pentru testarea unor explozibile puternice, ce vor fi folosite pentru dezvoltarea unei rachete balistice care ar putea declanşa o armă nucleară, potrivit Bloomberg şi AFP.

AIEA a indicat în raportul său din noiembrie 2011 că primeşte în mod regulat informaţii cu privire la activităţile nucleare ale Iranului, care implică organizaţii militare. Raportul din noiembrie a declarat că AIEA avea dovezi privind "achiziţionarea de informaţii şi documente pentru dezvoltarea de arme nucleare, de la o reţea nucleară clandestină."

Aceste două puncte şi alte dovezi indică dorinţa Iranului de a dezvolta un dispozitiv nuclear, susţine AIEA. Iranul nu a furnizat dovezi că programul său nuclear este destinat doar pentru scopuri paşnice, a afirmat AIEA.

Între timp, Iranul şi-a sporit activităţile de îmbogăţire a uraniului cu 20 la sută. Acesta spune că are nevoie de acest nivel pentru un reactor care produce izotopi medicali pentru pacienţii cu cancer. Iranul şi-a crescut cu 20 la sută aprovizionarea cu uraniu îmbogăţit, până la aproape 240 de kilograme de la peste 162 de kilograme raportate în luna noiembrie, potrivit AIEA citată de Bloomberg. Un nivel de 90 la sută este necesar pentru o bombă nucleară, dar 20 la sută este un pas important spre atingerea acestui obiectiv, potrivit experţilor.

"Ceea ce a trezit suspiciuni mondiale este faptul că Iranul continuă să producă uraniu îmbogăţit cu 20 la sută, în ciuda faptului că aceasta depăşeşte nevoile sale civile", a relatat Foreign Policy (FP) pe 28 februarie.

FP susţine că Iranul poate folosi uraniul său îmbogăţit cu 20 la sută şi îl poate transforma în arme în circa o lună.

Secretarul Apărării Leon Panetta a declarat în cadrul emisiunii Face de pe CBS Nation, pe 8 ianuarie: "Noi ştim că ei încearcă să îşi dezvolte o capacitate nucleară. Şi asta e ceea ce ne îngrijorează. Şi îndemnul nostru pentru Iran este să nu dezvolte o armă nucleară, pentru că vom renunţa la negocieri. Acesta este momentul când vom renunţa la negocieri."

Programul iranian de îmbogăţire a uraniului este o încălcare a rezoluţiilor Consiliului de Securitate al ONU, în conformitate cu Tommy Vietor, purtătorul de cuvânt al Consiliului American de Securitate, a raportat Bloomberg.

Sancţiuni

"Cât de aproape este Iranul de producerea unei bombe nucleare?", a întrebat Bob Schieffer, corespondentul şef de la Washington pentru CBS News, la Centrul pentru Studii Strategice şi Internaţionale (CSIS).

"Nu ştiu", a răspuns amiralul William J. Fallon, fostul comandant la US Central Command. Fallon a declarat că iranienii păstrează în mod intenţionat obiectivele lor ambigue

David Sanger, corespondentul şef de la Washington pentru New York Times, a răspuns întrebării lui Schieffer, "deţinerea capacităţii sau a fi aproape de obiectiv, este, probabil, mult mai util pentru ei decât a avea de fapt o armă." Probabil că nu vor folosi arma pentru că ştiu ce s-ar întâmpla, dacă ar face-o. Dar vor să profite de pe urma beneficiilor de a deveni o influenţă dominantă în regiune, fie doar şi pentru faptul că mai au puţin şi au produs arma.

Generalul James E. Cartwright, fostul vicepreşedinte al Şefilor de Stat Major, şi membru al consiliului, a declarat că trebuie să se ia în considerare cu atenţie opţiunile existente. Statele Unite ale Americii au adoptat o abordare diplomatică şi caută o soluţie diplomatică atunci când vine vorba de ambiţiile nucleare ale Iranului.

"Ceasul ticăie", a declarat generalul Cartwright. Am declarat că nu vom tolera ca Iranul să producă o bombă nucleară, dar am spus acelaşi lucru şi despre Coreea de Nord.

Generalul Cartwright a afirmat că Statele Unite sau Israelul ar putea ataca uzinele lor. Dar am trecut printr-un război de 10 ani, iar ţara este sătulă de război. Un atac ar implica şi o invazie şi o schimbare de regim în Iran, ceea ce înseamnă că un atac nu este posibil, a spus el.

Sancţiunile din ultimele şase luni au fost eficiente, în conformitate cu părerile celor mai mulţi observatori, şi par a fi motivul pentru dorinţa Iranului de a reveni la masa negocierilor. Sanger a afirmat că aceste sancţiuni "au atras atenţia. ... Aceasta este prima dată când lovim direct veniturile din petrol." Moneda lor a scăzut la jumătate, a menţionat el.

Pot oare doar sancţiunile să îi convingă pe liderii Iranului că programul nuclear nu merită osteneala? Opiniile sunt diferite de la caz la caz. Preşedintele Barack Obama a declarat că "regimul [iranian] este mai izolat ca niciodată", iar liderii se confruntă cu "sancţiuni devastatoare." Dar programul lor nuclear este popular în ţară, chiar şi printre partidele de opoziţie.

Sanger a spus că cinci dintre oamenii lor de ştiinţă au fost asasinaţi, în ceea ce se crede că ar fi opera serviciilor secrete israeliene. Uzinele lor constructoare de rachete au fost aruncate în aer şi nu este clar dacă acestea au fost accidente spontane. Oare acţiunile de mai sus îi face să "îşi dubleze hotărârea sau să creadă că nu se merită?", întreabă el.

Să atacăm sau să nu atacăm?

În adresa de pe 24 ianuarie din faţa Uniunii, preşedintele Obama a reiterat punctul de cotitură pe care Secretarul Apărării Leon Panetta l-a rostit mai devreme şi dorinţa sa de a folosi forţa militară:

"America este hotărâtă să împiedice Iranul să producă o armă nucleară, şi voi apela la orice opţiuni pentru a atinge acest obiectiv."

Închiderea Strâmtorii Hormuz, o ameninţare efectuată de Iran, a fost un punct de cotitură, a susţinut Panetta. Din moment ce o cincime din petrolul mondial trece prin această strâmtoare, închiderea sa ar putea fi o perturbare semnificativă. Preşedintele Şefilor de Stat Major, generalul Martin Dempsey, i-a spus lui Schieffer că iranienii ar putea închide strâmtoarea Hormuz, dar nu pentru mult timp.

Dar este greu de stabilit când va fi atins acest punct de cotitură referitor la producerea unei arme nucleare.

Atât James R. Clapper Jr., oficialul principal de informaţii al Pentagonului şi directorul agentei naţionale de informaţii începând cu anul 2010, cât şi generalul Dempsey au declarat separat că opinia lor este că regimul iranian nu s-a decis încă să producă o armă nucleară.

"Ei încă oscilează dacă să ia sau nu această decizie", i-a spus Clapper senatorului Lindsey Graham , pe 16 februarie.

Generalul Dempsey a declarat pentru CNN că un atac al Israelului asupra siturilor nucleare ale Iranului ar putea întârzia capacitatea sa de a realiza o bombă nucleară pentru încă doi ani, dar poziţia Statelor Unite este că această decizie nu este prudentă în acest moment.

Cu toate acestea, există neoconservatori care resping abordarea legată de sancţiuni şi logica sa de stopare a Iranului. Ei cred că intenţiile Iranului sunt de a produce o bombă şi că un atac american sau israelian preventiv este cursul corect de urmat. Doi neoconservatori remarcabili care au exprimat acest punct de vedere sunt John Bolton, fostul oficial al administraţiei Bush şi actualul consilier al lui Mitt Romney, şi Elliott Abrams, care a servit în administraţiile Reagan şi George W. Bush şi lucrează în prezent la Consiliul pentru Relaţii Externe.

Abrams a luat în derâdere ideea unui program nuclear paşnic al Iranului, numindu-l "programul de anihilare paşnică" a Iranului. El a scris pe 22 februarie că soţia unui om de ştiinţă iranian, care a fost ucis în Teheran în ianuarie, a declarat presei că "scopul final [al soţului ei] era anihilarea Israelului." Omul de ştiinţă a lucrat la unitatea de îmbogăţire a uraniului de la Natanz, o parte-cheie a programului nuclear "paşnic" al Iranului."