Omul care a reînviat tradiţia "poştaşului din Galapagos": De ce a călătorit timp de un an în jurul lumii?
Ca parte a unei tradiţii ce datează de peste două secole, un bărbat străbate 6.000 de kilometri în jurul lumii, livrând personal cărţi poştale lăsate pe o insulă izolată din Pacific.
Jonny Beardmore, un londonez în vârstă de 51 de ani, şi-a petrecut ultimele opt luni explorând ţări de pe toate continentele, determinat să devină „poştaşul din Galapagos”. În cadrul acestei misiuni unice, el a preluat 50 de scrisori dintr-o cutie poştală veche, amplasată într-un loc pitoresc cunoscut drept Golful Poştei, situat pe Isla Floreana, parte a arhipelagului Galapagos. Aceste scrisori vor fi livrate personal în decursul a 12 luni.
De la debutul aventurii sale, în luna martie 2024, Beardmore a bătut neanunţat la uşile destinatarilor din locuri diverse, precum Statele Unite, Islanda şi Brazilia. Beardmore îşi va continua călătoria de 365 de zile pe şapte continente, până când va lăsa ultima scrisoare pe 1 martie 2025.
Beardmore a aflat despre tradiţia cutiilor poştale atunci când a vizitat insula din largul coastei Ecuadorului, la scurt timp după ce tatăl său, Eric, a murit de boala neuronilor motori în 2022.
Obiceiul cutiilor poştale aflate în locuri îndepărtate datează din 1793, când marinarii obişnuiau să lase scrisori pentru cei dragi într-un butoi de lemn, în speranţa că vor fi preluate de navele care traversau oceanul. Locul din arhipelagul Galapagos, cunoscut astăzi sub numele de Post Office Bay, a devenit emblematic pentru acest ritual unic. În prezent, turiştii şi aventurierii continuă să lase cărţi poştale în butoiul transformat dintr-un vechi recipient de whisky, cu speranţa că cineva, la un moment dat, le va găsi şi le va livra personal.
Beardmore continuă acum tradiţia, asumându-şi misiunea de a livra 50 de cărţi poştale unor destinatari complet luaţi prin surprindere din toate colţurile lumii. Prin acest gest simbolic, el îşi propune „să conecteze lumea – o scrisoare la un moment dat,” reamintind tuturor importanţa legăturilor umane şi bucuria micilor surprize.
Până în prezent, el a vizitat 12 ţări: Anglia, Scoţia, Irlanda, Islanda, Statele Unite, Canada, Mexic, Belize, Guatemala, Brazilia, Argentina şi Ecuador. Printre beneficiari s-au numărat un medic din Sao Paulo, Brazilia, un cuplu în luna de miere din Washago, Canada, şi iubita cuiva din San Pedro, Belize.
Beardmore, al cărui bagaj este o singură geantă de mână, apare la adresa înscrisă pe cartea poştală şi aşteaptă chiar şi o zi întreagă, în speranţa de a o livra personal. În cazul în care nu reuşeşte să întâlnească destinatarul, cartea poştală este lăsată în cutia poştală, respectând deviza sa: „poştaşul din Galapagos livrează întotdeauna”.
Pentru a-i conecta pe cei interesaţi de călătoria sa, Beardmore a creat o hartă interactivă, care permite oamenilor să urmărească în timp real traseul aventuros al misiunii sale.
Beardmore, care a finalizat recent etapa britanică a călătoriei sale, a explicat emoţiile şi motivaţia din spatele acestei iniţiative: „Inspiraţia din spatele acestei acţiuni vine din pierderea tatălui meu care a murit de MND [boala neuronilor motori] acum 18 luni. Avea 81 de ani. El a trăit cu această boală timp de opt ani, ceea ce este o perioadă lungă de supravieţuire pentru această maladie. Prin acest proiect, îmi propun să reconectez oamenii prin puterea cuvântului scris, aducând în prim plan atingerea personală pe care numai scrisorile o pot oferi. În plus caut aventuri şi călătorii care să aibă un sens. După perioada de izolare cauzată de COVID, am vrut să explorez lumea din nou, dar într-un mod unic şi profund personal.”
El a detaliat şi momentul care i-a schimbat perspectiva: „Când tatăl meu a murit, mi-am dorit să fac ceva semnificativ în memoria lui. În ianuarie anul trecut, am ajuns în insulele Galapagos şi am descoperit cutia poştală din Post Office Bay, despre care nu auzisem niciodată. Am luat câteva cărţi poştale cu mine înapoi la Londra şi le-am livrat personal – iar experienţa m-a impresionat profund. Aşa mi-a venit ideea acestui proiect. Merg pur şi simplu acolo unde mă duc scrisorile, iar asta face ca fiecare livrare să fie o provocare sociabilă. Încerc să aflu povestea din spatele fiecărei scrisori şi să o împărtăşesc.”
Pentru Beardmore, această iniţiativă este mai mult decât o simplă călătorie: „Cutia poştală din Galapagos a creat o reţea de legături interconectate pe tot globul. Acest proiect este, în esenţă, despre conexiunile umane. Încerc să mă reconectez cu lumea, iar acest aspect este deosebit de relevant când vorbim despre MND, deoarece cei afectaţi îşi pierd în cele din urmă capacitatea de a comunica verbal. Prin scrisori, vreau să readuc în prim-plan importanţa cuvintelor şi a legăturilor personale.”
Înduioşat de experienţă, Beardmore a vizitat din nou insulele în martie şi a ales câteva scrisori, asigurându-se că sunt din toate colţurile lumii. După ce a ajuns la un număr de 50, a pornit spre America de Sud, vizitând Ecuador, Argentina, Brazilia, Guatemala, Belize şi Mexic.
Una dintre scrisori era adresată unui bărbat din Belize şi era scrisă de o femeie care îşi mărturisea dragostea, însă până la sosirea lui Beardmore cuplul se despărţise. Apoi a prins zboruri către şapte oraşe din Statele Unite înainte de a se îndrepta spre nord şi de a traversa partea canadiană, livrând cărţi poştale localnicilor.
Drumul spre Marea Britanie a început în august, Beardmore chemând în ajutor câţiva localnici care l-au recunoscut.
Beardmore, consultant din centrul Londrei, a declarat: „Am fost în Surrey, livrând scrisoarea 24, dar nimeni nu era acasă. A trebuit să mă întorc seara. Nu fac niciun efort să îi contactez în prealabil, pur şi simplu apari şi baţi la uşă. Abia după ce am bătut la uşă şi ei nu sunt acolo, las un bilet sau mă uit pe reţelele de socializare.”
Beardmore a povestit despre un moment remarcabil cu ocazia unei livrări neaşteptate facilitată de comunitate: „O mamă şi o fiică m-au recunoscut de la un festival de aventură numit Yestival, unde am vorbit online despre această provocare, în iunie, când mă aflam în Winnipeg, Canada. Le-am arătat scrisoarea pe care o aveam de livrat, iar, uimitor, ştiau cine sunt destinatarii. Se pare că aceştia sunt vecini cu ei şi îi cunosc personal.”
„Le-au trimis mesaje şi au aranjat să mă întâlnesc cu ei pentru a le înmâna scrisoarea. Şansele ca acest lucru să se întâmple sunt pur şi simplu incredibile. Fiecare dintre aceste zile de livrare sunt zile extraordinar de speciale, deoarece nu ştii niciodată ce urmează să se întâmple.”
Beardmore a relatat cu entuziasm despre una dintre experienţele sale memorabile în Mexic: „Era vorba de o mamă şi fiica ei, care iniţial nu au vrut să coboare. Am apelat la ajutorul unui prieten vorbitor de spaniolă şi al unui vecin. După ce le-am arătat cartea poştală, ne-au permis să intrăm. A fost o experienţă minunată, probabil preferata mea.”
„Nu-mi fac prea multe griji cu privire la siguranţă. Am călătorit mult prin lume. Ştiu cum să mă deplasez. Am fost în 114 ţări în total până acum. Eram preocupat dacă oamenii vor accepta acest concept. Am sperat cu adevărat că oamenilor le va plăcea că vin. Eram îngrijorat că oamenii nu vor fi atât de interesaţi - dar odată ce am cunoscut America Centrală, am aflat că oamenii sunt extraordinari.”
„Un alt moment deosebit a fost legat de o zi de absolvire pentru nişte tripleţi care aveau 13 ani. M-am întors şi am luat cina cu ei în ziua lor aniversară.”
Până în prezent, Beardmore a reuşit să strângă aproape 26.000 de dolari pentru organizaţiile caritabile dedicate luptei împotriva bolii neuronilor motori (MND). În acelaşi timp, el foloseşte economiile personale pentru a finanţa întreaga expediţie, călătorind în jurul lumii pentru a înmâna scrisorile.
Beardmore a prevăzut un buget de 65.600 de dolari pentru întreaga experienţă. El economiseşte o mare parte din bani folosindu-şi avantajele obţinute din milele aeriene şi zburând doar cu un bagaj de mână.
El a declarat: „Când mă angajez într-un astfel de proiect, mă implic total. De ce să nu fac tot ce-mi stă în putere? Ultima livrare va avea loc în Londra. Totul este autofinanţat iar acest lucru îmi oferă un control deplin. Îmi place să adaug un sens mai profund călătoriilor mele.”
„Nu sunt căsătorit şi nu am copii. Practic, sunt fără locuinţă stabilă, iar toate lucrurile mele sunt într-un depozit. Fac această călătorie doar cu geanta mea de mână. Jumătate din bagaj este echipamentul meu; cealaltă jumătate sunt hainele mele. Îmi place să trăiesc aşa; logistica şi planificarea sunt o parte din plăcerea acestui proiect.”
„Dar este vorba şi despre evidenţierea pierderii mobilităţii şi a libertăţii de mişcare cu care s-a confruntat tatăl meu şi alţi bolnavi de MND - o reamintire a faptului că nu ar trebui să luăm niciodată aceste abilităţi ca pe ceva de la sine înţeles.”
Proiectul lui Beardmore nu este doar o demonstraţie de voinţă şi aventură, ci şi o pledoarie pentru empatie, înţelegere şi recunoştinţă pentru lucrurile mici care fac viaţa cu adevărat valoroasă.
