O noua vizita in China - un alt “pact cu diavolul”?

Premierul Boc va face o descindere in China. Pretextul, mai mult sau mai putin: Universiada din Shenzhen. Un motiv ce pare cat se poate de firesc. Si totusi, ne intrebam ce i-o fi venit premierului acum cu China? Re-innodarea vechii prietenii intre cele doua “popoare prietene” la nevoie? Sau, pur si simplu, vrea si premierul sa mai iasa din casa? Oricum, fara a fi excesiv de suspiciosi, cand e vorba de invitatii si propuneri ce vin dinspre China, trebuie sa devenim atenti.

Explicatia poate fi un pic mai complexa, dar poate fi rezumata in cateva cuvinte: China face orice sa-si vanda o imagine cat mai buna: o China stabila, puternica si prietenoasa. Dar oare asa este ea in realitate?

Cand Comitetul Olimpic International a acordat Beijingului Jocurile Olimpice, in 2008, a fost pentru a da Chinei o sansa de a se ocupa de dosarul socant al drepturilor omului. In schimb, guvernul comunist chinez s-a folosit de aceasta onoare pentru a-si crea o imagine de putere si grandoare; dar cu ce pret? All Headlines News scria in 2007 ca “lunar sunt evacuati 13.000 de oameni pentru Jocurile Olimpice”. Constructiile care s-au ridicat pentru crearea satului olimpic si pentru a oferi Beijingului o infatisare grandioasa, s-au platit cu suferinte din partea locuitorilor inca din 2004 si cu masive distrugeri ecologice.

Si cand Washington Post scria, la 26 martie 2008, ca “China risca sa transforme Jocurile intr-o parada a represiunii violente, a cenzurii si persecutiei politice de catre un regim care nu s-a ridicat deasupra nivelului unui stat politienesc”, arunca o lumina asupra unui “stil” impamantenit deja. Arestarile, deportarile si persecutiile printre militanti de drepturile omului, jurnalisti, practicanti Falun Gong, care au mereu loc in preajma evenimentelor nationale si internationale (targuri, expozitii, etc) asigura din timp “linistea” ce ar putea fi tulburata de presupuse voci de nemultumire.

Dar China nu cheltuie miliarde doar pentru a-si crea o imagine pozitiva si prospera ci si pentru a-si cumpara mult invocatele “relatii de prietenie”. De exemplu, fostul conducator, Jiang Zemin a dat ajutoare in valoare de zeci de milioane de dolari unor tari din lumea a treia, dar si altor tari, precum Belarus, Moldova, Ucraina, Nepal, Bahamas, Georgia, etc. Tarilor dezvoltate le propune contracte avantajoase si mana de lucru ieftina in China.

Evident, favoruri gratis nu exista, astfel ca in momente cheie, guvernele acestor tari vor putea fi stranse cu usa si amenintate cu „ruperea relatiilor diplomatice”, etc.

Un exemplu: compania „Shen Yun Performing Arts”, din New York - cea mai profesionala trupa de dans clasic chinez la ora actuala. Trupa este formata din dansatori, coregrafi si muzicieni chinezi care traiesc in Statele Unite si pun in scena, cu o maiestrie artistica de neegalat, piese inspirate din istoria trecuta dar si cea actuala a Chinei. Prin aceste piese de dans clasic chinez, costume si muzica au reusit sa reinvie adevarata cultura chineza antica, acea cultura inteleapta care a fost sistematic distrusa de partidul comunist, dar au aratat si adevarata fata a Chinei actuale grevata de persecutii si maltratari asupra celor care nu vor sa-si tradeze constiinta.

Shen Yun incanta de ani de zile publicul marilor teatre din sute de capitale ale lumii, fiind apreciat atat de oameni de stat cat si de artisti din cele 5 continente.

Dar trupa nu poate patrunde in China.

Nu doar ca ii este interzisa intrarea in China, dar este si defaimata. Guvernul Chinei, isi permite, prin ambasadele sale sa interzica si altor guverne sa nu primeasca trupa in tarile lor, ba chiar, daca au deja contracte cu trupa, sa le anuleze. Asa s-a intamplat cu spectacolele programate in Moldova, cand usa teatrului a fost inchisa celor peste 100 de artisti ai trupei, in ciuda contractului semnat cu teatrul de Opera si Balet din Chisinau, din cauza ca ambasada chineza a amenintat guvernul Moldovei cu ruperea relatiilor diplomatice daca nu anuleaza spectacolele trupei Shen Yun.

Candva acest lucru se numea vasalitate. Intr-un mod mai mult sau mai putin subtil, dar intotdeauna prin santaj si constrangeri, guvernul chinez urmareste acest gen de suprematie.

Asa a fost mereu - partidul comunist chinez (PCC) si-a dorit cu orice pret puterea peste oameni, peste mediul in care acestia traiesc, peste averile si mai ales peste constiintele lor.

Oamenii nu au contat niciodata. Inclusiv cresterea economica cu care se impauneaza conducatorii Chinei in ultimii 20 de ani si care are la baza in principal harnicia poporului chinez, este conceputa intr-un ritm nefiresc ce dezechilibreaza economia, distruge mediul, sacrificand in final oamenii.

Lumea civilizata trebuie sa evite China - McMillan-Scott, vicepresedintele Parlamentului European

Nivelurile de poluare ale aerului cauzeaza un numar estimat de OMS la 750.000 de morti premature pe an. Guvernul a admis ca peste 70% din rauri sunt nepotabile si ca 360 de milioane de oameni nu au acces la surse de apa potabila; chiar rezervele de apa subterana fiind consumate si poluate. 60% dintre rauri au ramas fara peste (mor continuu din cauza deversarilor toxice masive), marile rauri seaca, facand loc deserturilor care inainteaza masiv de la an la an. Unii oameni care observa degradarea continua a mediului spun ca generatia actuala „a mancat deja mancarea generatiei viitoare”.

O parte considerabila din PNB-ul Chinei este obtinuta prin sacrificarea sanselor generatiilor viitoare.

Pentru sarbatoarea nationala din 1999, Jiang Zemin a cheltuit in total 180 milioane de yuani, iar in 2003, o naveta spatiala echipata- „Shenzhou V”- care a decolat spre cer ca un spectaculos foc de artificii a costat totusi 2 miliarde de USD.

Potrivit unui sondaj al Academiei chineze de Stiinte sociale, desi taranii formeaza 75% din intreaga populatie, averea lor totala nu depaseste macar 4% din averea tarii. Asta inseamna ca averea medie a unui taran este de 1,3% din cea a averii medii a unui locuitor la oras. Cei 800 milioane de tarani chinezi sunt cu adevarati faliti.

E adevarat ca s-au construit zgarie-nori si orase stralucitoare precum Shanghai, Beijing si Shenzhen, cu facilitati luxoase si stiluri de viata extravagante, cu oameni bogati care au conturi in banci straine si isi trimit copii sa studieze la renumite universitati in intreaga lume. Cu toate acestea, cei care isi permit un astfel de stil de viata este doar o mica minoritate - mai putin de 1%.

Jumatate din economia Chinei supravietuieste din investitia de capital strain. Mai mult repetand un slogan al PCC, oamenii s-au obisnuit sa considere China o mare putere economica, dar, cea mai interesata de mentinerea relatiilor diplomatice este, de fapt, China.

China (de fapt partidul-stat chinez ) nu ar putea supravietui fara lumea din afara, dar acesta manipuleaza o lume intreaga sa creada ca lumea nu ar putea fara guvernul Chinei.

Probabil, ca si premierului Boc i va fi dat sa asculte propuneri cu astfel de implicatii din partea “marelui prieten” chinez. Se pot invoca si vremurile de criza, care, vor sugera ei, nu au afectat China, care este gata sa ajute o “tara prietena”.

Exista de mult un proverb – “sa nu-i crezi pe greci cand iti fac daruri”. Acum s-ar potrivit mai degarba sa spunem: “sa nu crezi statul chinez cand iti face o propunere”. Un pact cu China poate deveni un “pact cu diavolul”, pe care ajungi sa-l regreti cand e prea tarziu.

China isi sacrifica viata propriului popor pentru a poza intr-un colos economic si isi cumpara tacerea asupra situatiei dezastruase in care se afla. Ne intrebam, pana cand?

As incheia cu cuvintele vicepresedintelui Parlamentului European, Edward McMillan Scott, dintr-o declaratie a sa din 2006: “Lumea civilizata trebuie sa evite China”.