Nu doresc să trec indiferent pe cărarea vieţii

Nu doresc să trec indiferent pe cărarea vieţii şi nici nu vreau să duc cu mine povara amintirilor neplăcute, ce m-au lovit cu putere până la limita rezistenţei de-a lungul timpului.

Sunt nenumărate impresiile pozitive şi luminoase pe care le întâlnesc, şi de aceea, am convingerea că derularea experienţelor prin care trecem poate avea un caracter ascendent, aşa cum plantele se înalţă vertical în dorinţa de a se apropia tot mai mult de cer. Şi privind întinsul câmpiilor ce înverzesc în prag de primăvară, nu pot decât să împărtăşesc această bucurie a renaşterii ce se revarsă peste chipul naturii în fiecare an.

Primăvara reprezintă prin excelenţă un anotimp al învierii trăirilor ascunse în perioada aprigă a iernii, o refacere unită cu rememorarea etapelor prin care am trecut de-a lungul scurtei noastre existenţe terestre. Deopotrivă, în aceste trei luni de înnobilare a naturii cu noi forme de viaţă, latura estetică îşi pune accentul cu prisosinţă înainte de venirea căldurii toropitoare a verii. Şi nu întâmplător idealurile renaşterii şi frumuseţii se unesc în conturarea laturii sensibile a noţiunii de om, ce se exprimă prin ceea ce este adevărata feminitate.

Trăind într-un mediu dur şi lipsit de Compasiune

Trăind într-un mediu dur şi lipsit de compasiune în prima parte a vieţii, elev fiind în felurite instituţii militare de învăţământ, mi-a fost dificil să pot înţelege ulterior cât de mare este nevoia manifestării componentei afectiv-emoţionale pentru experimentarea bucuriei lăuntrice şi transformării într-o fiinţa umană autentică. Ulterior, am fost profund afectat de tot ce am trăit în perioada dramatică de bulversare a societăţii româneşti de după revoluţie, în care principiile lipsite de suflet ale capitalismului au desăvârşit brutalitatea deceniilor comuniste. Astfel, am fost martor la reuşita inoculării acestei periculoase dorinţe de câştig, orice lucru devenind o marfă ce se poate vinde sau cumpăra în funcţie de cerere şi ofertă.

Am remarcat cum sub impactul consumismului promovat la loc de frunte de către iniţiatorii noii ordini, societatea s-a contorsionat dramatic, banul luând primul loc, iar sentimentele devenind un balast ce te dezavantajează pe piaţa muncii sau în relaţiile apropiate cu semenii. Nu este de mirare că noţiunea de frumos şi-a schimbat înţelesul devenind sinonimă cu cea de monden. Iubirea a devenit o marfă de schimb, având o durată finită, cel mai adesea fiind confundată cu manifestarea sexualităţii sub formele cele mai primitive cu putinţă.

Idealul purităţii şi renaşterii interioare

Însă într-o lume în care femeile au devenit obiecte de consum într-o industrie a prostituţiei şi sexului, când hărţuirea sexului opus devine un sport favorit între cei care se cred bărbaţi, adevărata feminitate continuă să strălucească prin idealul purităţii imaculate şi al renaşterii interioare. Trecând dincolo de păgânismul formelor de exprimare al multor religii prezente sau apuse, de reprimarea brutală a femininului prin restricţii absurde şi abuzive, dublate de exploatarea fără milă a multor fiinţe lipsite de apărare, nutresc totuşi convingerea că forţa sensibilităţii şi exprimarea sentimentelor pozitive nu au cum să apună vreodată.

Deşi prin natura lor sunt efemere, totuşi trăirile luminoase conferă viziune şi sens drumului pe care îl avem de parcurs pe căile întortocheate ale lumii. Chiar şi raţiunea, oricât de mult s-ar mândri cu rezultatele ei grandioase, se pleacă în cele din urmă neputincioasă în faţa celor mai simple emoţii interioare. De aceea, cultivarea sensibilităţii autentice ne va conduce către idealul purităţii şi renaşterii interioare, care ulterior îşi va revărsa exprimarea prin gânduri frumoase, cuvinte alese şi acţiuni ce vor aduce înnobilarea umanităţii. Aşa au fost modelaţi adevăraţii sfinţi, artişti şi înţelepţi din toate veacurile, indiferent de coordonatele geografice.

Nu doresc să trec indiferent pe cărarea vieţii şi nici nu vreau să duc cu mine povara amintirilor neplăcute, ce m-au lovit cu putere până la limita rezistenţei de-a lungul timpului.

Umblăm grăbiţi pe coridoarele lumii

Însă noi umblăm grăbiţi pe coridoarele lumii şi ne izbim neglijent unii de alţi, de multe ori călcându-ne în picioare la modul propriu. Nu avem timp să ne uităm pe unde mergem, ci doar gonim năvalnic spre ţinte ce se dovedesc iluzii de îndată ce le atingem. Alteori, ne retragem pe fotolii cu telecomanda în mână, urmărind programe lipsite de sens până dincolo de miezul nopţii, în încercarea de a fugi de o realitate ce nu ne convine, care ne apasă, ne agită şi ne distruge în cele din urmă. Sub teroarea temerii că viaţa este prea scurtă, iar timpul trece prea repede, avem senzaţia că evadând în spaţiul virtual al calculatorului vom putea cumva să oprim clipele efemerei noastre existenţe, dar cel mai adesea devenim tot mai însinguraţi, până când la final cercul se închide dureros şi întrerupe brutal şirul nenumăratelor gânduri ce nu îşi mai găsesc liniştea.

Avem impresia că am devenit stăpâni peste spaţiu şi timp, dar realitatea ne contrazice la fiecare pas. Ne credem atotputernici, dar de fapt suntem mult mai vulnerabili decât generaţiile ce au trecut înaintea noastră. Înşelăciunea virtualului se adaugă nenumăratelor surogate oferite de către societatea de consum, în care cel care cumpără devine stăpânit de lucrul achiziţionat, iar obsesia posesiei distorsionează ţesătura fină a umanului, care se află la nivel potenţial în fiecare dintre noi. Şi astfel, viaţa îşi pierde treptat substanţa, omul devenind o fiinţă egoistă, nefericită şi supusă disperării, fapt ce dezintegrează progresiv sufletul, trupul dând o mărturie exterioară prin ridurile ce se adaugă pe feţe crispate şi contorsionate de viciul posesiei excesive.

Forţa de a regenera fiinţa lăuntrică

Dar primăvara are forţa de a regenera fiinţa lăuntrică, de a înlătura prin căldura renaşterii interioare sloiurile de gheaţă ale iernii, iar astfel să îmblânzească emoţiile şi să înalţe gândurile. Anotimpul pe care îl traversăm ne oferă o pildă explicită asupra posibilităţilor nesfârşite de revenire pe drumul devenii către noţiunea de om, către aceea fiinţă superioară, care ştie să trăiască şi să moară cu nobleţe, care preţuieşte comunitatea şi semenii, care nu se dă înapoi în faţa sacrificiului necesar, dar respinge cu toată forţa mediocritatea, obtuzitatea, brutalitatea şi nepăsarea. Indolenţa lipsită de sensibilitate a generaţiei prezente va costa mult devenirea societăţii în care trăim pentru o lungă perioadă de acum înainte. Refuzul avansării pe scara progresului interior va aduce cu sine o lungă notă de plată cu valori astronomice puse în dreptul trăsăturilor negative, care riscă să compromită dezvoltarea pe mai departe a fiinţei umane.

Nu doresc Apocalipsa şi nu doresc să fiu asemenea Cassandrei, care neputincioasă încerca să dea pe faţă viclenia lui Ulise în faţa apărătorilor Troiei, aceştia fiind însă prea încrezători în propria lor înţelepciune pentru a mai asculta de sfaturile unei femei fricoase şi lipsite de pricepere în arta războiului. În cele din urmă, ceea ce părea a fi un dar al zeilor s-a dovedit a fi un subterfugiu al adversarului pentru cucerirea şi ulterioara distrugere a cetăţii. Dar istoria riscă să se repete, iar avertismentele celor care îşi dau seama de înşelăciunea clipei prezente nu sunt luate în considerare de meşterii ocupaţi până la refuz cu ridicarea unui nou Turn Babel. Natura lui poate fi oarecum diferită. Există turnuri Babel realizate din materiale de construcţie, ce îşi dovedesc fragilitatea în faţa intemperiilor naturii. Există turnuri Babel financiare, în care specula şi cămătăria generează iluzii periculoase distrugătoare pentru naţiuni. Există turnuri Babel ale înarmării cu mijloace inutil de sofisticate şi periculos de distructive. Iar lista poate continua la nesfârşit, însă la urma urmei, poate ar fi util să dai răspuns la o singură întrebare şi anume: Care este Turnul Babel din viaţa ta?