Norocul românului
Panteonul trac semăna în multe privinţe cu cel roman. Astfel, zeiţei romane a Norocului, Fortuna, îi corespundea la strămoşii noştri BUR DOMINA, atestată şi ca fortăreaţă în arealul tracic. Sintagma tracică avea mai multe sensuri, printre care ”Îndeplinirea Dorinţelor”, dar şi ”Doamna Binevoitoare” sau ”Stăpâna Vrednică”. Fortuna era o străveche divinitate care cârmuia soarta oamenilor. Era identificată cu Tyche din mitologia greacă.
Fortuna era înfăţişată ţinând în mână Cornul Abundenţei, ca dătătoare de belşug, cu o cârmă, fiind cea care ”cârmuia” destinele lumii, şi cu ochii legaţi, întruchipând soarta oarbă. Ea le împărţea oamenilor, după bunul ei plac, fericirea sau nenorocirea, bogăţia sau sărăcia, binele sau răul. Această reprezentare se regăseşte la geto-daci, într-un epitet al zeiţei, N-ARAK ION ”Divinitatea care (cum) nu (se mai) vede”, ce putea fi înţeles şi ca NA RAK ION ”Cu Cornul Abundenţei”, sintagmă din care provine şi românescul Noroc.
Românii cred că fiecare om are Norocul lui, ca un fel de sosie. Când vine pe lume, i se naşte şi Norocul, în Lumea Noroacelor. Lumea aceea e ca o cetate mare, în care trăieşte şi Norocul fiecărui om. Când moare omul, moare şi Norocul. În mitofolclorul românesc se mai spune că Norocul omului bogat e foarte muncitor, asudând şi muncind din zori până seara, numai ca omul lui să fie avut. Cel sărac are un Noroc bogat sau leneş, care stă toată ziua degeaba şi bietul om n-are decât să trudească singur pentru el. La alţii, cărora le merge totul din plin, Norocul e orb. Din când în când, nenorocoşii îşi ameninţă sosia:
Ah, noroc, noroc, noroc,
De te-aş prinde la un loc,
Ţi-aş da o pară de foc!
Că nu-i vina locului,
Ci-i vina norocului.
Ah, noroace, de te-aş prinde,
Ca pe-un şarpe te-aş întinde!
Ţi-aş da foc din patru părţi,
De-acum să nu te mai văz;
Dintr-o parte,
Lemne-uscate,
Că n-avui pe lume parte;
Din trei părţi,
Cu lemne verzi,
Că de-acum nu mă mai vezi,
Căci nu-i vina locului,
Dar vina norocului!
Norocul omului e hotărât de Domnul Cerului şi de Ursitoare. În noaptea de ursit, Ursitoarea zice: ”... şi Norocul lui va fi sărac ori bogat, leneş sau muncitor”, adică pe dos de cum va fi omul. Cine are noroc, dacă doarme, îl aşteaptă, dacă e grăbit, îl ajunge, dacă fuge, aleargă după el. Dar cine nu are noroc, orice ar face, cu norocul lui nu se întâlneşte. De aceea, românii spun:
Fă-mă, mamă, cu noroc
Şi-apoi aruncă-mă-n foc!
Căci dacă e să ai noroc, scapi şi din foc şi din apă, dacă însă nu ai, te îneci şi pe uscat! Norocoşi sunt cei care se nasc pe timp frumos, dimineaţa, duminica sau lunea, cei ce postesc duminica şi lunea, cei ce postesc vinerea, cei ce se nasc în cămaşă, cei ce văd în noaptea din ajunul Anului Nou sau în noaptea de Sânziene deschizându-se cerul, celor ce le plouă la nuntă, cei ce au în curte sau la casă cuiburi de berze, de rândunele ori de lăstuni, celor ce le iese de timpuriu păr alb, cei ce au pecingini, negi sau semne, cei ce găsesc trifoi cu patru foi.
Mulţi încearcă să-şi afle norocul. Şi, fiindcă nu pot ajunge în Târgul Noroacelor, fac vrăji ca să-l cunoască. Astfel, în ziua de Anul Nou, se pun afară, pe prichiciul ferestrei, atâtea coji de ceapă, menite pentru câţi se află în casă. În fiecare coajă se pune puţină sare şi se lasă până a doua zi, când se caută să se vadă în care coajă este mai multă apă ori în care s-a umezit sarea mai mult, pentru că acela va avea mai mult noroc. Alţii pun atunci linguri pline cu apă într-o tavă şi a cui va fi seacă până dimineaţa acela nu va avea noroc. În seara din ajunul sărbătorii lui Moş Andrei, se pune o crenguţă de măr într-o ulcea cu apă, undeva unde nu e nici prea cald, nici prea rece. Dacă rămurica înmugureşte şi înfloreşte, atunci acela care a pus-o va avea noroc.
Se mai spune că nu e bine să mănânci în prag, la gura hornului ori uitându-te în oglindă, căci îţi fuge norocul. Nu e bine nici să arunci gunoiul afară la amurgul Soarelui sau în zi de sărbătoare, fiindcă îţi dai norocul afară. Mulţi cred că dacă schimbi locul, schimbi şi norocul. Aşijderea, se mai crede că, dacă îţi taie calea o pisică neagră sau dacă te întorci din drum, nu-ţi merge bine în acea zi. Dacă ţi-a tăiat calea pisica neagră, atunci, ca să preîntâmpini nenorocul, trebuie să faci trei paşi în spate şi să-ţi scuipi în sân. Nu e bine să treci pe sub scară sau să porneşti cu stângul. Dacă ţi se zbate ochiul drept, ţi se întâmplă ceva bun, dacă ţi se zbate stângul, dimpotrivă. La fel, dacă îţi ţiuie urechea dreaptă e de bine, dacă îţi ţiuie stânga, nu vei avea noroc în ziua aceea. Ca să nu ţi se întâmple o nenorocire, bate în lemn!
Dacă te aşezi la masă în colţ, nu te vei mai căsători niciodată. Dacă, atunci când mănânci, scapi firimituri pe jos, arunci norocul; dacă arunci pâine, e la fel. Ca să ai noroc, trebuie să te încalţi mai întâi cu pantoful drept. Când intri în casă, nu trebuie să laşi traista sau geanta pe jos, căci aduce pagubă. Nu se dă acul direct din mână, ci îl pui pe masă sau îl laşi jos ca să-l ia celălalt. Dacă vrei să-i dăruieşti cuiva flori şi să aibă noroc, atunci numărul florilor trebuie să fie impar. Dacă îţi iese cineva în cale cu un vas gol, nu-ţi va merge bine; dacă în vas e apă, atunci se spune că ”ţi-a ieşit cu plin” şi vei avea noroc. Dacă te afli pe drum şi întâlneşti un cal alb, o căruţă cu fân sau o femeie însărcinată, în ziua aceea îţi va merge bine.
