Niţă ţine cu ursul în problema RMGC. Cui ar servi această poziţie

Ministrul Economiei, Constantin Niţă, a declarat, joi, că se aşteaptă la un proces din partea companiei Roşia Montană Gold Corporation (RMGC) privind proiectul exploatărilor aurifere de la Roşia Montană, precizând că "oricine se poate îndrepta în instanţă împotriva statului şi câştiga într-un asemenea tip de contract".

"Cu siguranţă statul român va plăti. Există un contract valabil. Oricine se poate îndrepta în instanţă împotriva statului şi câştiga într-un asemenea tip de contract. Prin urmare, ne aşteptăm la un proces din partea Roşia Montană", a declarat ministrul Constantin Niţă, călcând pe urmele lui Victor Ponta şi a lui Dan Şova, care flutură şi ei, de luni de zile, spectrul celor patru miliarde de dolari pe care România ar "risca" să îi plătească companiei Gabriel Resources, dacă nu-i avizează exploatările cu cianuri din Apuseni.

Lucrurile nu sunt însă chiar atât de simple precum afirmă ministrul Niţă. Nu oricine acţionează statul la o curte de arbitraj poate considera, aprioric că a şi câştigat, iar cele 4 miliarde de de dolari despăgubiri despre care au vorbit de-a lungul timpului premierul Ponta şi ministrul Şova nu sunt chiar atât de simplu de obţinut.

"Ce nu ştie lumea e următorul lucru: în dreptul mediului nu se aplică teoria drepturilor câştigate. Ce vreau să spun cu asta: ne aflăm într-o procedură de obţinere a acordului de mediu pentru o exploatare minieră. Obţin cîteva avize preliminare depun studiul de impact asupra mediului dar pe timpul evaluării se întâmplă că România e forţată să schimbe o anumită hotărîre de guvern în baza unei directive care tocmai trebuie transpusă în legea internă şi a trecut termenul de transpunere. Eu chiar dacă am făcut ce trebuia sub imperiul legii vechi (care îmi era poate mai favorabilă) dacă nu am apucat să obţin acordul de mediu, mie mi se restituie documentaţia şi eu trebuie să o up-gradez în baza noii legislaţii care tocmai ce s-a transpuns. Există un principiu al prevalenţei dreptului la un mediu curat care aşa se transpune în practică. Care este efectul? Dacă noi ONG-urile anulăm un aviz de-al lor (Cum a făcut de curând Tribunalul Covasna) noi practic le tragem preşul de sub picioare, pentru că ei (Gabriel Resources şi subsidiara sa din Romania, RMGC) trebuie să o ia de la zero, ca Sisif cu bolovanul. Şi când o iau de la zero ei trebuie să ţină cont de noul context legislativ." a explicat, pentru Epoch Times, dl avocat Dumitru Dobrev, avocat asociat la Dobrinescu Dobrev SCA şi parte a echipei de avocaţi a ONG-urilor Alburnus Maior, Centrul Independent pentru Dezvoltarea Resurselor de Mediu şi Salvaţi Bucureştiul care au stopat în instanţă planurile RMGC de a merge mai departe cu demersurile de avizare a exploatărilor din Apuseni.

Reamintim ca în aprilie 2014, echipa de avocaţi a ONG-urilor, formată din avocaţii Marius Liviu Harosa, Dumitru Dobrev şi Ştefania Simion a obţinut, la Curtea de Apel Suceava suspendarea irevocabilă a certificatului de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic, masiv ce adăposteşte vestigii arheologice protejate ca monument de interes naţional. În aceeaşi zi, 15 aprilie, Tribunalul Covasna a anulat avizul de mediu pentru Planul de urbanism zonal modificat (PUZ) pentru zona de dezvoltare industrială a Roşia Montană Gold Corporation.

Victoriile ONG-urilor în instanţă pot avea impact şi asupra modului în care va fi judecată speţa de daune-interese Gabriel Resources la Curtea de Arbitraj Internaţional de la Viena, consideră dl Dobrev.

Statul, exceptând situaţia în care va fi aparat de nişte case de avocatură "de partid", se poate prevala de victoriile obţinute în instanţă de ONG-uri şi poate să invoce că el ar fi vrut să dea acordul de mediu dar nu s-a putut, pentru că au fost impedimente generate de litigiile cu ONG-urile.

"Cu alte cuvinte RMGC e în poziţia unui camionagiu care trebuie să ducă o marfă din punctul A în punctul B. Când ajunge în punctul B şi o descarcă îşi primeşte banii. Dar dacă pe drum rămâne fără motorină (adică cum e acum fără bani, ameninţînd că face concedieri colective) sau vine cineva şi îi fură o bujie (cum suntem noi că îi obţinem anularea diverselor acte din procedură) el nu mai poate să pretindă plata la destinaţie pentru că cel din punctul B îi zice (eu te aşteptam luna trecută, acum am luat marfă din altă parte). Practic tribunalul arbitral va scădea din intervalul de timp pe care îl reclamă ei acei timpi morţi (cât ei nu au fost în regulă cu actele) şi va penaliza statul Român numai pentru acele foarte clare perioade de tergiversare/ indecizie politică. Ceea ce înseamnă că le va da câteva sute sau max. mii de EUR. Ceea ce va fi o victorie care va echivala înfrângere pentru RMGC pentru că numai avocaţii îi vor costa o sută-două de mii de euro. Deci vor veni cu bani de acasă. Să nu credeţi că ei (Gabriel Resources n.r.) nu ştiu asta, dar fie vor să se autovictimizeze, fie vor să mai stoarcă ceva bani de la investitorii supăraţi (spunînd că uite-avem arbitrajul de la Viena în buzunar, până şi ministrul Niţă spune că o să câştigăm), fie vor să facă un arbitraj trucat la Viena şi statul să piardă apărându-se prost, fie toate la un loc." concluzionează dl avocat Dobrev.

Lunga listă de motive pentru care statul român NU va datora, conform domnului avocat Dobrev, patru miliarde de dolari RMCG poate fi citită aici http://dumitrudobrev.wordpress.com/2013/09/12/statul-roman-nu-va-datora-4-miliarde-rmgc/

Declaraţiile politicului, sursă de bani pentru investitorii pe bursă

De-a lungul timpului, declaraţiile politice favorabile sau defavorabile proiectului RMGC, suspendările de avize, protestele stradale împotriva proiectului minier cu cianuri etc, au dus la scăderea preţurilor acţiunilor la bursă a Gabriel Resources, în timp ce semnalele pozitive, cum ar fi includerea proiectului RMGC în programul de guvernare pentru 2013 sau crearea unui cadru legislativ pentru demararea acestui proiect (Legea Minelor) au fost de natură să contribuie la creşterea şi sau respectiv scăderea preţurilor, dându-le investitorilor de portofoliu iluzia realizării proiectului şi implicit a faptului că vor scoate şi ei profit de pe urma extragerii de aur din Apuseni.

Jocul bursier cu acţiunile RMGC, în funcţie de deciziile politicului de la Bucureşti, a început de mult. Rămâne notabil tunul decembrie 2009, când Videanu, la vremea respectivă Ministru Interimar al Economiei, declara că vrea să includă Roşia Montană în programul de guvernare şi vrea ca proiectul să demareze cât mai curând posibil. În aceeaşi zi, Gabriel Resources a ridicat 50 de milioane de euro de pe bursă.

Modul în care declaraţiile politicului fac jocul bursier din Canada a devenit iarăşi evident în 2013. Pe 9 septembrie, când protestele stradale anti RMGC se conturau ca o realitate de zi cu zi, iar Crin Antonescu şi-a retras sprijinul pentru RMGC, în atari condiţii premierul Ponta declarând că proiectul va fi trimis spre votare în Senat, acolo unde USL având majoritate, va fi probabil respins, acţiunile Gabriel Resources au cunoscut o cădere spectaculoasă, de 53,74%, ajungând la un minimul absolut al anului, de 0.41 CAD, pentru ca pe 11 septembrie, la o zi după ce Ponta declara senin că România ar putea plăti două miliarde de dolari despăgubiri companiei Gabriel Resources dacă proiectul nu va fi avizat, acţiunile şi-au mai revenit, crescând cu 15,38%.

Pe 12 septembrie 2013, Ministrul (pe atunci al Marilor Proiecte) Dan Şova afirma sumbru că România se va afla într-o poziţie foarte dificilă în cazul în care proiectul de lege privind exploatarea minieră de la Roşia Montană va fi respins de Parlament şi acţionarul majoritar al RMGC, Gabriel Resources, va solicita despăgubiri în faţa unei camere de arbitraj (cam ceea ce a susţinut şi Constantin Niţă joi).

Întrebat în cadrul unei conferinţe de presă cum comentează informaţiile legate de eventualele despăgubiri pe care România ar putea fi obligată să le plătească, informaţii lansate de premierul Ponta prezent la respectiva conferinţă şi el, Dan Şova declara: "Aş vrea să invoc un argument mult mai simplu: când a spus doamna Boagiu că plătim un miliard de euro (despăgubiri) la Bechtel e o prostie, de data asta vă spun că statul român se va afla într-o poziţie foarte dificilă".

La o zi de la declaraţia lui Şova, preţul acţiunilor Gabriel Resources la Bursa din Toronto crescuse cu 12,05%.

Revenind la declaraţia Ministrului Niţă, aceasta nu a făcut public ce firmă intenţionează să angajeze pentru a apăra statul la arbitrajul cu Gabriel Resources. Deşi case de avocatură "celebre" ar mai fi.

Dacă tot a adus Dan Şova vorba de Bechtel, interesele Bechtel-ului, companie împotriva căruia Dan Şova tuna şi fulgera în 2013, au fost reprezentate în România, încă din 2003, de mama vitregă a ministrului, Ana Diculescu Şova.

Negocierile pentru rezilierea contractului Bechtel ar fi fost purtate tot de mama vitregă a lui Dan Şova în calitate de avocat al companiei americane. Ulterior scandalului izbucnit în presă pe această temă, NNDKP a negat că Ana Diculescu Şova ar fi avut vreo implicare în negocieri, afirmând că asistenţa juridică pentru Bechtel a fost asigurată de un alt avocat din cadrul firmei, respingând astfel acuzaţiile de conflict de interese formulate în presă în legătură cu asistenţa juridică acordată companiei Bechtel.

Merită menţionat şi faptul că avocatul ce a acordat consultanţă statului la încheierea contractului cu firma Bechtel, avocata Simona Neagu, s-a angajat la trei ani de la semnarea contractului la firma Nestor, Nestor, Kingston, Diculescu, Petersen. Din 2008, Simona Neagu a devenit partener în firmă.

NNKDP este una din cele mai "norocoase" case de avocatura din România, implicată în privatizarea Romtelecom, Petrom şi BCR - o vânzare care a bătut, ca sumă, conform business.rol.ro toate recordurile româneşti şi est-europene în materie de privatizări bancare. În două dintre cele trei privatizări (Romtelecom şi BCR) casa NNDKP a consiliat statul, iar în cea de-a treia, vânzarea Petrom, NNDKP a consiliat cumpărătorul, compania austriacă OMV.

Legăturile lui Dan Şova cu perdantul contract Bechtel nu se opresc aici. Compania de Autostrăzi, aflată în subordinea ministrului a fost reprezentată în relaţia cu Bechtelul de avocatul Adrian Raţiu fost partener într-o casă de avocatură cu Dan Şova. Avocatul Raţiu, care a reprezentat statul atât la negocierile cu Bechtelul din 2005 cât şi la rezilierea contractului din 2013, a fost asociat cu ministrul PSD Dan Şova în firma de consultanţă juridică Şova, Raţiu şi Asociaţii, înfiinţată în 1997.

Conform publicaţiei Curentul, Adrian Raţiu a fost un fel de ucenic al lui Victor Babiuc, fost ministrul al Justiţiei şi al Apărării, condamnat la trei ani de puşcărie în dosarul schimburilor de terenuri cu Gigi Becali. Raţiu a fost secretar general al Ministerului Apărării Naţionale, poziţie din care a avut acces la multe informaţi ale unor obiective de interes strategic, devenind ulterior partener coordonator în Societatea Civilă de Avocaţi “Babiuc, Sulica & Partners”.

Raţiu a oferit consultanţă în privatizarea unor companii de stat din industria construcţiilor navale şi din industria metalurgică şi industria grea, acolo unde în general au activat investitorii ruşi.

Ca şi NNKDP, firma de avocatură Raţiu & Raţiu a beneficiat de contracte foarte bănoase cu statul. În 2010, firma care avea în mod oficial un număr de 11 avocaţi înregistraţi în Baroul Bucureşti, a câştigat un contract cu o valoare de 13,5 milioane de lei plus TVA (3,2 milioane de euro) pentru a oferi „servicii de consultanţă şi reprezentare juridică pentru probleme punctuale cu care se confruntă C.N. Loteria Română”, pentru o perioadă de 26 de luni.