Niinistö marchează cotitura finală spre dreapta a Finlandei

Noul preşedinte al Finlandei, Sauli Niinistö, conservator moderat, are în spate o lungă carieră municipală, regională şi naţională. Europenist convins, el a fost vicepreşedinte al Băncii Europene de Investiţii între 2003 şi 2007. Niinistö a obţinut o victorie istorică în al doilea tur al alegerilor prezidenţiale finlandeze, punând capăt la două decenii de hegemonie socialistă şi obţinând reîntoarcerea la şefia statului a partidului Kokoomus, după o lungă pauză de aproape 60 de ani. Niinistö a reuşit să obţină un important triumf, încă din primul tur al alegerilor prezidenţiale de acum două săptămâni, când şi-a dublat ca număr de voturi adversarul, deputatul verzilor Pekka Haavisto, notează luni ziarul Las Provincias.

Victoria lui Niinistö marchează o cotitură fără precedent a dreptei în politica finlandeză, iniţiată de victoria liderului partidului său, Jyrki Katainen, la alegerile generale din 2011, conferind conservatorilor şefia guvernului şi a statului, pentru prima dată în istorie. Născut la 24 august 1948, la Salo, un mic oraş situat la 113 kilometri de Helsinki, Niinistö a absolvit Dreptul în 1974 la Universitatea Turku deschizându-şi propriul birou de avocatură în oraşul natal.

Cariera lui politică a început în 1977, în calitate de consilier la primăria din Salo, unde a lucrat până în 1992. A fost ales deputat prima oară în 1987 iar de atunci a ocupat mai multe posturi parlamentare, între care cel de preşedinte al Comisiei pentru Legile Constituţionale şi cel al comisiei parlamentare a Băncii Finlandei. În 1994 a intrat în guvernul de coaliţie condus de Paavo Lipponen, mai întâi ca ministru al justiţiei iar apoi ca titular al economiei. Au fost ani dificili pentru economia finlandeză, afectată de desfiinţarea Uniunii Sovietice pe atunci principalul său partener comercial. Niinistö s-a văzut obligat să realizeze reduceri ale cheltuielilor sociale pentru a însănătoşi conturile publice şi a reduce deficitul, în timp ce ţara se orienta definitiv spre Uniunea Europeană în căutare de noi oportunităţi.

Europenist convins, ca şi Lipponen, el a susţinut propunerea ca Finlanda să renunţe la moneda naţională, marca finlandeză, pentru a trece la euro, delimitându-se astfel de restul ţărilor nordice. Niinistö şi-a anunţat retragerea treptată din politică în 2001, an în care a abandonat şefia partidului conservator, deşi a rămas ministru al economiei până la sfârşitul mandatului, în 2003. În acel an s-a mutat la Luxemburg în calitate de vicepreşedinte al Băncii Europene de Investiţii (BEI), post pe care l-a ocupat până în 2007. În 2006 a revenit în politica naţională şi s-a prezentat la alegerile prezidenţiale în care a fost pe punctul, contrar pronosticurilor, să o învingă pe Tarja Halonen, care a fost realeasă la o diferenţă de trei puncte.

Un an mai târziu el revenea ca deputat şi era numit preşedinte al Eduskunta (Parlament), funcţie pe care a exercitat-o cu multă discreţie pentru a evita orice uzură politică, în aşteptarea unei a doua şanse de a ajunge la preşedinţia ţării. Deşi cariera lui profesională este marcată de multe succese, în viaţa profesională a suferit o mare tragedie: soţia lui cu care era căsătorit de 21 de ani a murit în 1995 într-un accident de trafic care a emoţionat întreaga ţară. A doua experienţă tragică a suferit-o în 2004, când era în vacanţă în Tailanda cu cei doi fii, şi a reuşit să supravieţuiască tsunami-ului care a devastat ţăra, rămânând agăţat timp de mai multe ore de un stâlp de telefon. Este un mare amator de sport, mai ales de patinaj şi este preşedinte al Federaţiei Finlandeze de Fotbal din 2009.