Nicuşor Dan: Noi nu avem o direcţie de ţară, fie că ne uităm la colectarea taxelor sau sănătate. Mergem toţi aşa, într-o rutină...
Dacă noi ne uităm la modul în care funcţionează instituţiile, începând cu şcoala, cu starea civilă – oricare dintre instituţiile cu care românii interacţionează –, o să vedem că sunt mari probleme, a tras un semnal de alarmă, la Euronews, primarul general Nicuşor Dan, candidat la alegerile prezidenţiale.
Nicuşor Dan: Dacă vorbim de economie, dacă vorbim de tehnologie, dacă vorbim de ramuri economice cum e agricultura, este rolul preşedintelui să vadă care sunt performerii României şi să-i aducă să-l ajute să definească direcţia de ţară.
Jurnalist: Şi credeţi că un preşedinte ar trebui să facă mai mult în domeniul acesta?
Nicuşor Dan: Cred că preşedintele, una dintre modalităţile de a defini direcţia – că noi nu avem o direcţie de ţară, fie că ne uităm la colectarea taxelor, fie că ne uităm la sănătate – noi nu avem, în mod real, o direcţie de ţară. Şi atunci este rolul preşedintelui. Şi cumva am exerciţiul ăsta de primar – în fiecare zi se întâmplă ceva, trebuie să răspunzi, se blochează conturi, au venit autorizaţii şi nu ai timp să gândeşti.
Preşedintele are atuul ăsta că, nefiind în actul zilnic de guvernare, are un spaţiu de timp în care poate să reflecteze asupra unor direcţii esenţiale pe care România trebuie să le urmeze.
Jurnalist: Spuneaţi despre direcţia României. Care ar trebui să fie direcţia României? Pentru că, dacă nu are o direcţie, trebuie să fie un lider care să o definească. Cum o definiţi? Unde trebuie să meargă România?
Nicuşor Dan: Nu pot să vă dau răspunsul în momentul ăsta, numai că putem să ne uităm. Pentru că, în mod normal, o candidatură la alegerile prezidenţiale îţi pui în cap cu doi ani înainte. În acei doi ani vorbeşti deja cu toţi specialiştii pe care îi identifici în opinia publică ca fiind buni în domeniul lor şi vii deja cu strategia. Nu, nu am asta.
Însă, ce pot să văd din experienţa mea de primar al unui oraş mare şi complicat? Să ne uităm la zona sanitară. Doar în Bucureşti avem 50 de spitale, dintre care noi gestionăm 19. Fiecare dintre aceste 50 de spitale, în mod legitim, directorii, managerii lor vin şi spun: am nevoie de aparatul ăla, vreau să mă extind, să mai fac o clădire aici, ca să fac un ambulatoriu. Dar nu există o viziune integrată despre cum să eficientizăm sistemul ăsta. Cum să facem ca oamenii să nu mai blocheze resurse în spital şi să se ducă într-un ambulatoriu şi să rezolve într-o jumătate de zi ce pot să facă în trei zile de internare. Ăsta este tipul de abordare şi de proiecte cu termene, cu investiţii pe următorii 10 ani, pe care un preşedinte trebuie să îl promoveze.
Până în momentul în care începe cu adevărat campania electorală, peste două luni, o să vedeţi un astfel de proiect în discuţiile pe care o să le am cu specialiştii.
Jurnalist: Spuneaţi în conferinţa de presă că nu vedem interesul comun. Vă refereaţi la România, la societate, la modul general? Care ar putea să fie un interes comun al României? Pentru că, iarăşi, spuneaţi că România este divizată. Deci ce uneşte România? Care este interesul comun al românilor?
Nicuşor Dan: Un interes comun este ca statul ăsta să fie puternic, ca autoritatea să fie autoritate şi că instituţiile să funcţioneze în sprijinul cetăţenilor. Dacă noi ne uităm la modul în care funcţionează instituţiile, începând cu şcoala, cu starea civilă – oricare dintre instituţiile cu care românii interacţionează –, o să vedem că sunt mari probleme. Dacă ne uităm la cum se fac angajările la stat, dacă ne uităm la câţi bani au cei care lucrează în diferite puncte importante la stat faţă de restul oamenilor care lucrează în privat, vedem că sunt nişte disfuncţionalităţi. Asta este, fără discuţie, o direcţie.
Iar apoi vedem că se discută bugetul, vedem politicienii de la nivel naţional care spun că noi ducem bani în investiţii. Cum vrem noi ca aceste investiţii să contribuie la cum vrem să fie economia României peste 10 ani? Nu văd un răspuns la asta. Mergem toţi aşa, într-o rutină în care facem lucruri pe care le-am mai făcut deja. Politicienii care conduc diverse structuri sunt prinşi în diverse lucruri şi lasă din aceeaşi rutină să meargă instituţiile, baza e ce fac funcţionarii de 20 de ani. Într-o lume care este în mare mişcare pe plan global, asta nu poate să fie bine pentru mine.
