NATO susţine că atacurile cibernetice justifică un răspuns militar
alte articole
Într-un interviu cu ziarul german Bild, secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, a declarat joi că „un atac cibernetic sever ar putea fi clasificat drept un caz pentru alianţă. Atunci, NATO poate şi trebuie să reacţioneze. Modul în care vom acţiona depinde de severitatea atacului”.
Stoltenberg a subliniat faptul că alianţa militară vestică înfruntă un complex de ameninţări ce tind să se extindă, astfel că statele membre NATO au decis să privească atacurile cibernetice în acelaşi mod în care ar privi orice altă ameninţare.
La începutul lunii iunie, conducerea armatei germane a anunţat că este foarte probabil ca toate cele 28 de state membre NATO să fie de acord să declare spaţiul cibernetic drept o zonă de război operaţională. Mişcarea va fi făcută în cadrul summitului NATO din Varşovia care va avea loc în 8-9 iulie 2016.
State membre NATO au făcut, în mod individual, declaraţii similare în anii trecuţi.
SUA a recunoscut noţiunea de spaţiu cibernetic ca fiind o nouă dimensiune de război în urmă cu ani de zile, creând în 23 iunie 2009 United States Cyber Command (USCYBERCOM) în vederea îndeplinirii unor sarcini legate de lupta cibernetică.
În 2011, Washingtonul a declarat că priveşte spaţiul cibernetic ca un domeniu operaţional al războiului, echivalând atacurile cibernetice cu cele din lumea reală şi pregătindu-se să răspundă la ele aşa cum ar face-o în cazul altor ameninţări la securitatea şi bunăstarea naţională.
În Moscova, oficialii au fost la rândul lor îngrijoraţi de ameninţarea prezentată de războiul cibernetic împotriva Rusiei. În luna martie, ministrul rus al comunicaţiilor Nicolai Nikiforov a declarat pentru RT că guvernul american şi o mână de corporaţii care lucrează sub jurisdicţia americană au o influenţă disproporţionat de puternică asupra Internetului.
„Întreaga lume ... este de fapt dominată de o singură ţară şi de câteva companii, care au monopolizat practic întregul sistem IT”, a declarat Nikiforov.
„În condiţiile acestei monopolizări prelungite, multe ţări ale lumii lucrează asupra unor soluţii tehnice care vor proteja segmentele naţionale ale Internetului în faţa unei posibile acţiuni externe distructive. Ele crează infrastructuri de rezervă care răspund la o subminare – intenţionată sau accidentală – şi previn blocarea segmentelor naţionale”, a mai susţinut Nikiforov.
