Naşul TV scapă de securea CNA

Radu Moraru
Radu Moraru (Nasul TV)

Echipa Naşul TV - printre care Radu Moraru, Daniel Roxin, Grigore Cartianu - împreună cu prietenii – s-au strâns marţi la ora patru la Schengen Bistro, pentru a aştepta decizia CNA care ar fi putut încălca legea şi scoate postul de televiziune de pe lista must carry a cabliştilor din România.

Evenimentul – la care presa a strălucit prin lipsă - a fost marcat de mult entuziasm şi căldură din partea fanilor veniţi pentru a susţine una dintre ultimele televiziuni independente din România.

S-au remarcat mai multe luări de cuvânt, numitorul comun fiind nemulţumirea faţă de regimul Ponta, pentru consecvenţa şi rapacitatea cu care transformă societatea românească a anului 2014 în cea a regimului Ion Iliescu din 1990.

Aş puncta câteva:

Radu Moraru: asupra mea s-au exercitat presiuni în urmă cu 2 ani, 6 luni, 3 luni, pentru că n-am vrut să vând această televiziune care deja începuse să sperie. Era o televiziune mică la început. În vara lui 2012 a început să sperie. Din acel moment au început presiunile, mi s-a sugerat să mă asociez cu un mafiot, n-am vrut, apoi mi s-a sugerat că o să ni se închidă toate porţile, că o să dăm faliment. Nu ni s-a întâmplat acest lucru, suntem singura televiziune din România care nu are datorii la stat. Nu putem fi şantajaţi financiar, n-am putut fi şantajaţi cu dosare, suntem curaţi, tineri, nu avem dosare (…) singura soluţie [a autorităţilor n.n.] – s-a dat ordinul în urmă cu două săptămâni – a fost lichidarea. Vreau să va arăt miza acestui vot din CNA. (….) Asta este de fapt miza.

Oreste: nu sunt deloc foarte bucuros, am venit din îngrijorare. Constatăm (…) că geneticul în politică este de foarte multe ori nefericit. Guvernul Ponta este o încrucişare nefericită, este născut dintr-o beţie a puterii, dintre un tată foarte posesiv şi foarte îndrăgostit de puterea stalinistă – mă refer la pater-ul Ion Iliescu, dar şi dintr-o mamă înnebunită de plăcere pentru averi nemeritate - şi aici mă refer la Adrian Năstase. O personificare a stalinismului capitalist. Suntem o ţară paradoxală, noi facem capitalism cu comunişti şi iată că putem să vorbim în România despre un stalinism corporatist.

Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, şi teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde şi pe cea deja câştigată, în monstruoasa sa pornire de a-şi subjuga şi presa - Mihai Eminescu, 28 iunie 1883

Îngrijorarea mea ca jurnalist bătrân (….) se leagă de inexistenţa unei insule de presă serioasă, corectă şi cât se poate de puţin manipulatoare. Faptul că nici măcar vocea articulată a presei nu mai poate fi garantată în regimul USL este pentru mine un semnal că dacă rămânem pasivi, inerţi, doar nişte simpli spectatori amuzaţi de sclipiciul de la TV, ne ratăm şansa ca după 25 de ani să închidem şi noi cele mai nefericite dintre capitolele istoriei.

Sper ca Radu Moraru să reziste. Sper ca fiica mea (…) să nu mai facă parte dintr-o generaţie prostită. Radu Moraru şi alţi jurnalişti de calibru au rostul asta – de a ţine o parte dintr-o generaţie - dacă nu mai multe generaţii în contemporaneitate - prin informaţia curată furnizată.

Miron Manega, UZPR, a amintit ultimul paragraf din ultimul text publicistic scris de Eminescu, apărut în Timpul în 28 iunie 1883, când Mihai Eminescu a fost scos din presă şi băgat în cămaşa de forţă. Paragraful vorbea – culmea, despre libertatea presei.

“Cât pentru presă, am putea să-l asigurăm pe regim că, oricât de cumplite ar fi actele sale de răzbunare, nu va fi în stare nici el a abate unele caractere tari ce se găsesc într-însa, şi teamă ne e că, căutând victoria peste tot, va pierde şi pe cea deja câştigată, în monstruoasa sa pornire de a-şi subjuga şi presa.”