Muzica şi patriotismul, la Stupca

Localitatea Ciprian Porumbescu, fostă Stupca, este situată pe Drumul Judeţean 178, la următoarele distanţe de principalele localităţi ale judeţului Suceava: 18 km de Gura Humorului, 30 km de Suceava şi 40 km de Fălticeni. Ea a fost întemeiată în vremuri îndepărtate, dar în hrisoave se pomeneşte de ”Stupca” abia la leatul 1546.

În 1615, voievodul Ştefan Tomşa al II-lea dezlipeşte satul Stupca de la Ocolul Sucevei şi îl dăruieşte Mânăstirii Solca. În anul 1954, denumirea localităţii s-a schimbat în Ciprian Porumbescu, în amintirea şi în onoarea marelui compozitor şi interpret care a copilărit, a compus şi a murit în acest sat.

Ciprian Porumbescu s-a născut la 14 octombrie 1853 la Şipotele Sucevei, într-o modestă casă de ţară, fiind fiul preotului ortodox Iraclie Porumbescu şi al Emiliei. Întrucât autorităţile austriece îl trecuseră în acte ca Golembiovski, Iraclie îşi schimbă numele de familie în Porumbescu, în anul 1881.

Viitorul compozitor întrebuinţa la început numele de Golembiovski, apoi, pentru un răstimp, Golembiovski-Porumbescu şi, mai apoi, Porumbescu. De altminteri, numele de Porumb şi variante ale sale este foarte răspândit în această zonă.

Iraclie Porumbescu a fost coleg de idei şi generaţie cu paşoptişti ca Vasile Alecsandri, Mihail Kogălniceanu, Costache Negri, Gheorghe Bariţiu, Aron Pumnul şi alţii. La Şipotele Sucevei se născuse şi tatăl lui Ciprian.

Din nefericire, satul natal al celor doi Porumbeşti se află astăzi în Ucraina, în urma ocupării samavolnice a Nordului Bucovinei de către sovietici. În acest sat este un punct de trecere pietonal între România şi Ucraina, pentru cetăţenii români şi ucraineni cu domiciliul permanent în judeţele şi regiunile de frontieră.

Localitatea este situată la o altitudine de 925 m, pe malul râului Suceava, în partea de Sud a raionului Putila, pe frontiera cu România. La Şipotele Sucevei, sat frumos, cum sunt atâtea în Bucovina, venea spre a-şi petrece verile în familia preotului compozitorul Carol Miculi, om foarte cultivat şi cu multe alte preocupări, discipol al lui Fr. Chopin şi dirijor al Conservatorului din Lemberg. De la el a învăţat Ciprian, la şase ani, notele muzicale, pregătindu-se apoi, în particular, cu profesorul Simion Mayer.

Pentru talentul deosebit al fiului său, Iraclie Porumbescu a primit o vioară Amati, datând din anul 1626, de la un ţigan bătrân, ca recunoştinţă pentru hrana oferită lui şi cetei sale de lăutari în vremea secetei din 1866. Bătrânul ţigan l-a învăţat pe fiul preotului să cânte şi la alte instrumente din recuzita tarafului.

Este de la sine înţeles că micul Ciprian asista la toate horele din sat, precum şi la alte manifestări culturale din partea locului. Dată fiind atitudinea ostilă a ucrainenilor faţă de orice urmă românească în Nordul Bucovinei, la Şipotele Sucevei nu există o casă memorială ”Ciprian Porumbescu”.

Copilul a luat apoi lecţii regulate de pian, orgă şi vioară la Gimnaziul din Suceava. Tot aici a organizat şi primul concert alcătuit dintr-un cvintet de instrumente muzicale, bucurându-se de primele succese de artist. El a copilărit mai apoi la Stupca, unde tatăl său a venit ca preot.

Această frumoasă Stupcă îşi trage numele de la neamul dac al Costobocilor, care hălăduiau pe vremuri prin Nordul Moldovei. De la etnonimul CO-STO-BOCAI ”Cei care locuiesc (stau) între Fagi” şi-a luat numele nu doar Stupca, ci, ca sens, tot ţinutul Bucovinei, numit în Evul Mediu şi Ţara Fagilor sau Făget. Într-adevăr, Stupca este înconjurată de un uriaş codru de fagi, a cărui frumuseţe, fără îndoială, l-a inspirat şi pe marele artist care a fost Ciprian Porumbescu.

Din pricina sărăciei, viitorul compozitor nu s-a putut bucura de o formare muzicală continuă şi completă. A început să studieze muzica la Suceava şi la Cernăuţi. În anul 1871, la aniversarea a 400 de ani de la întemeierea Mânăstirii Putna, la festivităţi, alături de Mihai Eminescu, Ioan Slavici, Nicolae Teclu şi alţii, participă şi tânărul Ciprian, uimind asistenţa cu minunatele sale cântece de vioară.

Înscris în anul 1873 la Seminarul Teologic din Cernăuţi, a studiat în profunzime vioara, pianul şi violoncelul. Alături de materiile obligatorii de la Teologie, a studiat şi cursuri de Filosofie. Aici a creat şi prima lui compoziţie, ”O dorinţă”, pe versurile poetei Matilda Cugler. A organizat şi a creat numeroase concerte corale şi instrumentale, devenind repede cunoscut, fiind îndrăgit şi solicitat de cultivatul public din Cernăuţi, oraş artistic şi muzical, în care au poposit adesea instrumentişti celebri din Viena.

În anul 1875, studenţii români din Bucovina au înfiinţat la Cernăuţi Societatea Arboroasa, după un alt nume medieval al Bucovinei. În scurt timp, Ciprian Porumbescu, cel mai înflăcărat fondator, a devenit preşedintele societăţii, iar Zaharia Voronca – vicepreşedinte. La cele mai multe şedinţe aveau loc şi concerte.

Ciprian a compus atunci lucrări valoroase, ca ”Tabăra Românilor”, ”Altarul Mânăstirii Putna”, ”Inimă de Român”, ”Rapsodia Română pentru Orchestră” şi altele. El a creat şi primul ansamblu coral al Societăţii Arboroasa. Tot atunci a iniţiat şi un recensământ al tuturor studenţilor români, pentru a şti de ce forţe dispun tinerii lui compatrioţi. Prin diferite conferinţe culturale şi artistice, s-a făcut legătura cu alte asociaţii patriotice din Moldova, Ţara Românească, Ardeal, din Budapesta, Viena şi München.

În anul 1877, Ciprian Porumbescu a absolvit Facultatea de Teologie, dar nu a fost niciodată preot, preferinţele sale fiind muzica, istoria naţională şi universală, literatura română şi limbile clasice. În octombrie 1877, la Iaşi se comemorau 100 de ani de la decapitarea lui Gheorghe Duca, voievodul moldovean care se împotrivise turcilor la cedarea Bucovinei de către aceştia către austrieci.

La 12 octombrie 1877, la Cernăuţi, autorităţile habsburgice pregăteau festivitatea dezvelirii monumentului împărătesei Maria Tereza. Atunci, membrii Societăţii Arboroasa au trimis o telegramă de condoleanţe Primăriei din Iaşi, deranjând teribil autorităţile din Cernăuţi. Ca urmare, au fost arestaţi cinci membri ai Societăţii Arboroasa, între care şi Ciprian Porumbescu, iar societatea a fost desfiinţată.

Anul următor, s-a desfăşurat la Cernăuţi, timp de trei zile, întâiul proces politic al Bucovinei. Acuzaţii au fost puşi în libertate, dar Ciprian nu a mai obţinut bursă de studii. Mai grav, moştenind o boală de familie, ftizia, câtă vreme a stat în temniţă, boala s-a agravat. Ca să-şi refacă sănătatea, s-a întors acasă, la Stupca, unde tatăl său era preot, şi a devenit învăţător la şcoala din sat.

Pe cheltuiala familiei sale, Ciprian îşi continuă studiile la ”Konservatorium fur Musik und darstellende Kunst” din Viena, cu Anton Bruckner şi Franz Krenn. Acolo dirijează şi corul Societăţii Studenţeşti ”România Jună”. În această perioadă îl frecventează la Viena pe Eusebie Mandicevschi, compozitor bucovinean, cu care se perfecţionează, în particular, la teoria muzicii.

Aici va scoate, în anul 1880, colecţia de douăzeci de piese corale şi cântece la unison, reunite în ”Colecţiune de Cântece Sociale pentru Studenţii Români”, ce cuprindea ”Cântecul Gintei Latine”, ”Cântecul Tricolorului”, ”Imnul Unirii – Pe-al nostru Steag”, prima lucrare de acest gen din cultura noastră. Muzica de la ”Imnul Unirii” este întrebuinţată şi astăzi de către Albania pentru imnul său naţional, ”Hymni i Flamurit”!

După această rodnică perioadă, urmează cea mai frumoasă etapă a vieţii lui artistice. La 11 martie 1882, are loc premiera operetei sale, ”Crai Nou”, piesă în două acte, scrisă de Ciprian Porumbescu pe textul unei poezii a lui Vasile Alecsandri, pusă în scenă în sala festivă a Gimnaziului Românesc din Braşov, astăzi Colegiul Naţional ”Andrei Şaguna”.

Uriaşul succes impune reluarea spectacolului, la 12 şi 23 martie, pe aceeaşi scenă. În acelaşi an, opereta este montată şi la Oraviţa. Una dintre cele mai populare lucrări ale sale este ”Balada pentru Vioară şi Orchestră”, op. 29.

Mult prea devreme, la doar 29 de ani, fiind bolnav de tuberculoză, Ciprian Porumbescu s-a stins din viaţă, în casa de la Stupca, sub ochii tatălui său şi ai surorii sale, Mărioara, la 6 iunie 1883. Mormântul marelui compozitor se află în cimitirul satului, în apropiere de altarul bisericii ”Sfântul Dumitru”, fiind înscris pe lista monumentelor istorice. Lângă mormântul său se află şi cele ale altor membri ai familiei Porumbescu, inclusiv al preotului Iraclie.

Casa Memorială ”Ciprian Porumbescu” a fost inaugurată în anul 1953, într-o anexă originală, singura care s-a păstrat, a fostei case parohiale de la Stupca. Muzeul Memorial ”Ciprian Porumbescu” poate fi vizitat în fiecare zi a săptămânii, cu excepţia celei de luni, între orele 10.00 şi 18.00.

Mai rar aşa mare artist şi patriot cum a fost muzicianul Ciprian Porumbescu!