Muncitorii temporari din domeniul nuclear japonez sunt expuşi la riscuri nemăsurate

Mii de muncitori cu ziua şi lucrători cu contracte secundare au fost angajaţi anul trecut pentru a curăţa deşeurile nucleare şi a închide centrala nucleară afectată de cutremur Fukushima Daiichi, mulţi dintre aceştia fiind sărbătoriţi ca eroi naţionali. Cu toate acestea, nu se ştiu încă multe lucruri cu privire la sănătatea lor şi statutul lor ocupaţional.

Fukushima 50, cum au fost ei numiţi, era de fapt mai mult Fukushima 18.000, în conformitate cu Buletinul de Ştiinţă Atomică, care susţine că mulţi dintre aceşti lucrători - de obicei muncitori zilieri din zonă care şi-au pierdut locurile de muncă după cutremurul şi tsunamiul de pe 11 martie – au optat pentru astfel de activităţi din cauză că aveau nevoie de bani, nu pentru a-şi servi ţara.

"Dacă [zilierii] refuză, atunci unde vor mai primi un alt loc de muncă ... eu nu cunosc pe nimeni care să facă acest lucru [munca de curăţare] pentru Japonia. Cei mai mulţi dintre ei au nevoie de bani", a declarat un muncitor, citat de Buletin.

Potrivit unui sondaj al Prefecturii Fukushima din luna octombrie, dintre persoanele care trăiesc în locuinţe temporare în urma dezastrului, aproape 70 la sută din cei care au avut locuri de muncă înainte de 11 martie nu au mai fost angajaţi de atunci, a raportat Daily Yomiuri.

Aceşti lucrători au fost adesea expuşi la cantităţi uriaşe de radiaţii, care, în unele cazuri, au fost minimalizate de oficialii japonezi pentru a micşora standardele internaţionale nucleare şi pentru a profita la maxim de pe urma unor astfel de lucrători, se precizează în raport.

Muncitori temporari necalificaţi, în costume de protecţie şi măşti, au fost plătiţi cu circa 130 de dolari pe zi, fără un contract de muncă scris. Aşa că de multe ori, atunci când limita lor de expunere la radiaţii era atinsă, ei erau înlocuiţi cu alţi oameni care nu au fost expuşi. Unii lucrători şi-au prelungit activitatea renunţând să folosească dozimetrele de radiaţii, dar sănătatea lor pe termen lung a fost, astfel, supusă riscului.

Cei care au fost concediaţi sunt fie şomeri, fie au fost forţaţi să lucreze în "cartierele sărace notorii" din Japonia, adaugă Buletinul.

O relatare a agenţiei de ştiri Kyodo a dezvăluit luni că guvernul nu a calculat valoarea radiaţiilor la care au fost expuşi lucrătorii când nu lucrau.

Acest lucru înseamnă că radiaţiile absorbite de lucrători când erau evacuaţi din apropierea centralei afectate nu au fost calculate. De asemenea, când muncitorii decontaminau zonele din jurul centralei, aceste niveluri de radiaţii nu sunt calculate de Ministerul Sănătăţii, ceea ce a stârnit preocupări în rândul funcţionarilor medicali şi chiar a lucrătorilor.

"Nu contează unde sunt expuşi la radiaţii, e acelaşi lucru pentru un individ", a fost citat şeful secretariatului Centrului pentru Securitate Profesională şi Sănătate din Tokyo, Katsuyasu Iida.

Buletinul a evidenţiat faptul că Japonia a început practica utilizării lucrătorilor cu contract secundar şi temporari. pentru a menţine reactoarele nucleare, încă din anii 1970. Franţa a adoptat şi ea metoda japoneză.

"La rândul lor, aceşti oameni cu contracte secundare angajează persoane pe termen scurt, care lucrează până când ating limita de expunere la radiaţii şi apoi sunt concediaţi", afirmă raportul. Aceşti muncitori temporari reprezintă 90 la sută din forţa de muncă de la centralele nucleare din Japonia.

"Estimările sugerează că, în medie, în timpul oricărui loc de muncă cu contract secundar, un muncitor primeşte de două până la trei ori doza absorbită anual de un muncitor obişnuit al centralei", se afirmă în raport.

Aceşti muncitori, cunoscuţi şi sub numele de "nomazi nucleari", se mută adesea de la un loc de muncă la alt loc de muncă şi locuiesc în remorci, a indicat Buletinul. Acest lucru înseamnă că problemele lor de sănătate şi expunerea cumulată nu sunt corect înregistrate şi "prin urmare, multe probleme severe de sănătate nu se califică drept boli profesionale", se precizează în raport.

Raportul subliniază faptul că în întreaga lume, industria nucleară este lipsită de transparenţă, nu numai în centralele electrice, dar şi în unităţile miniere.

"În plus, faptul că nu se ţine seama de pericole, face ca anumite locuri de muncă, zone sau oameni să fie considerate insuficient de "nucleare" pentru a beneficia de atenţie, numărare, atenuare, compensare sau îngrijire", se afirmă în raport.