Multiple dimensiuni: Intre Big Bang-uri si lumi paralele

In fiecare minut, miliarde de particule din soare trec prin corpul nostru, iar traiectoria lor continua, trecand direct prin planeta noastra ca si cum materia solida nici nu ar exista.

Acestia sunt, bineinteles, neutronii, particulele "fara masa". Desi studiile recente au aratat ca aceste particule neutre au de fapt masa, neutronii raman cele mai greu de studiat particule subatomice pentru fizicienii moderni, in principal deoarece au un impact atat de mic asupra structurilor atomice, cand trec prin ele. Din cauza marimii lor mici, ei pot trece prin orice, ca si cum ar fi fantome.

In plus, multumita unor neutroni care au putut fi observati prin intermediul unor detectoare speciale dintr-un laborator de la Polul Sud, oamenii de stiinta au confirmat existenta mai multor dimensiuni.

Asadar, de ce au construit un laborator la Polul Sud? In cautarea altor dimensiuni, cercetatorii au nevoie de o particula speciala de calatorie galactica, cunoscuta ca neutronul de mare energie. Desi inca nu avem mijloacele tehnologice pentru a produce asemenea particule intr-un accelerator, natura poate da nastere efectului dorit. Polul Sud ofera pur si simplu o locatie de pe Pamant cu cea mai mica cantitate de interferente cu alti factori.

Insa chiar si intr-un laborator de la Polul Sud, acesti neutroni sunt greu de gasit. Laboratorul AMANDA (Antarctic Muon And Neutrino Detector Array) a detectat doar cativa neutroni de energie mare, pana acum, insa se construieste un nou aparat de detectie, numit IceCube(cub de gheata), care ar putea mari sansele de observare ale acestor particule discrete.

Prin intermediul acestor senzori speciali, ingropati la cateva sute de metri sub stratul de gheata polara, cercetatorii pot detecta raze de lumina albastra atunci cand acesti neutroni de mare energie(particule care ne bombardeaza cu miliardele in fiecare secunda) se ciocnesc de un nucleu atomic din stratul de gheata care formeaza peretii instalatiei.

Vizualizarea diferitelor dimensiuni

Analizand aceste descoperiri, cercetatorii AMANDA au ajuns la concluzia ca este foarte posibil ca Teoria Big Bang-ului sa fie, de fapt, un portret corect al realitatii, intrucat sugereaza ca, pe langa spatiul tridimensional, in care noi putem percepe, universul are o complexitate dimensionala mult mai mare. Atunci cand acesti neutroni de mare energie(particule care sunt capabile sa ajunga in cele mai indepartate regiuni ale spatiului) se ciocnesc cu protonii de pe pamant, cercetatorii cred ca s-ar putea crea o fereastra catre celelalte dimensiuni.

Asadar, daca intradevar exista mai mult de trei dimensiuni fizice, de ce nu le putem vedea? Raspunsul este usor de spus, dar foarte greu de inteles: extra dimensiunile la care se refera teoria Big Bang-ului sunt de fapt foarte mici — mai mici decat diametrul unui atom.

Potrivit teoriei, universul este format din 9,10,11 sau chiar mai multe dimensiuni. Desi noi nu putem vizualiza cu usurinta dimensiunile mai inalte(avand o minte care s-a adaptat vietii intr-o lume tridimensionala), conceptele matematice de teorie fizica deschid universul catre un camp mai larg de perceptie.

AMANDA si IceCube pot, totusi, sa ofere dovezi reale ale multiplelor dimensiuni descrise de teoria Big Bang-ului.

In timp ce oamenii de stiinta incearca sa dovedeasca teoria Big Bang-ului, alti cercetatori isi imagineaza teorii care ar explica universul. O asemenea teorie este investigata de NASA. Folosind modele computerizate, ei au preluat insarcinarea de a crea mii de posibile universuri paralele, ca si cum ar fi bule.

Potrivit cercetatorilor, aceste sfere (numite universuri) ar putea, fie sa posede un set de legi fizice similare cu cele din universul nostru, fie s-ar putea adapta la un set complet diferit.

O astfel de teorie propune posibilitatea stiintifico-fantastica ca fiecare persoana sa aiba mai multe "versiuni" ale sale, in fiecare din acele universuri. Mai departe, se crede ca aceste universuri, desi neconectate in anumite perioade, ar putea sa se conecteze uneori, facilitand posibilitatea calatoriei intre ele.

Oricum ar fi, fara dovezi sau mijloace de experimentare, cercetatorii nu pot fi inca siguri care dintre aceste teorii prezinta realitatea si care reda cu acuratete lumea noastra. Intre timp, ideile conceptuale care isi propun sa descrie universul cu ajutorul datelor disponibile, incep sa abordeze misticul.

Potrivit cosmologului Max Tegmark, in prezent exista patru teorii posibile de multi-universuri (sau multiversuri) propuse:

Nivelul unu sau multiversul deschis: aceasta teorie sustine ca numarul de universuri posibile este acelasi cu numarul bulelor de un anumit diametru, care pot exista. De vreme ce volumul fiecarei bule este finit, se ajunge la concluzia ca fiecare univers se repeta in toate variantele sale posibile.

Nivelul doi sau bulele: sustine ca universurile sunt separate de un spatiu gol. Acest spatiu gol se extinde mai repede decat ar fi posibil sa calatoresti prin el. Universurile ar avea, de asemenea, in plus, conditii de baza diferite si constante fizice fundamental diferite.

Nivelul trei sau interpretarea mai multor lumi: in aceste universuri, de fiecare data cand se prabuseste o functie cuantica, universul sa deschide in atatea "versiuni" cate sunt necesare pentru a reprezenta toate rezultatele posibile.

Nivelul patru sau ansamblul final: in care se sustine existenta universurilor cu alte structuri matematice care conduc la diferente fundamentale in legile fizicii.

Pentru mai multe informatii accesati:

http//www.icecube.wisc.edu/

http://space.mit.edu/home/tegmark/multiverse.html