Motivarea CCR în cazul senatorului Mircea Diaconu: Parlamentul nu se poate substitui puterii judecătoreşti

Curtea Constituţională a României (CCR) a publicat marţi motivarea în cazul deciziei referitoare la senatorul Mircea Diaconu, conform căreia Senatul trebuie să pună în executare decizia ÎCCJ. Decizia se referă la conflictul constituţional între Parlament şi justiţie, întrucât amânarea în cazul unei decizii în cazul Mircea Diaconu duce la un blocaj instituţional.

„Este unanim acceptat faptul că realizarea justiţiei nu poate fi un act subiectiv, pro causa, al judecătorului, ci unul obiectiv, imparţial, derivat din raportarea situaţiei de fapt la lege. Abaterea de la această rigoare constituţională – raportarea exclusivă la lege, bazată pe motive de subiectivitate, poate fi sancţionată prin intermediul căilor de atac prevăzute de lege împotriva hotărârii judecătoreşti”, relevă un comunicat al CCR.

Hotărârea judecătorească reprezintă un act de aplicare a legii pentru soluţionarea unui conflict de drepturi sau interese. Datorită acestui fapt, hotărârea judecătorească – desemnând tocmai rezultatul activităţii judiciare – reprezintă, fără îndoială, cel mai important act al justiţiei.

„Pe de altă parte, un efect intrinsec al hotărârii judecătoreşti îl constituie forţa executorie a acesteia, care trebuie respectată şi executată atât de către cetăţeni, cât şi de autorităţile publice. Or, a lipsi o hotărâre definitivă şi irevocabilă de caracterul ei executoriu, reprezintă o încălcare a ordinii juridice a statului de drept şi o obstrucţionare a bunei funcţionări a justiţiei”, au mai precizat judecătorii Curţii Constituţionale.

În comunicatul este subliniat faptul că Parlamentul nu poate să se substituie puterii judecătoreşti, respectiv să soluţioneze, prin hotărâri proprii, litigii ce ţin de competenţa instanţelor judecătoreşti.

„De asemenea, legiuitorul nu poate modifica, suspenda sau stinge efectele unor hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile”, se mai precizează în comunicat.

Judecătorii explică totodată şi care erau competenţele Senatului.

„Astfel, este evident că Senatul, în virtutea autonomiei parlamentare, poate constata, potrivit procedurii interne, atât starea de incompatibilitate, care este prevăzută de lege şi de regulament, cât şi încetarea de drept a mandatului de senator şi vacanţa locului respectiv”, se arată în motivarea deciziei CCR.