Crimele comunismului. Torţionarul Ioan Ficior condamnat la 20 de ani de închisoare

UPDATE: Torţionarul Ioan Ficior a fost condamnat la 20 de ani de închisoare. Magistraţii Înaltei Curţi au confirmat, miercuri, decizia pronunţată acum circa un an de Curtea de Apel. Sentinţa este definitivă.

În urma pronunţării sentinţei, Ioan Ficior a fost ridicat de poliţişti de la locuinţa sa din Capitală, pentru a fi dus în arest.

* * *

Condamnat în primă instanţă la 20 de ani de închisoare, fostul comandant al lagărului de la Periprava, Ion Ficior, aşteaptă astăzi sentinţa definitivă a Înaltei Curţi, care a judecat recursul intentat de torţionar la sentinţa pronunţată de instanţă.

Fostul comandant al lagărului de la Periprava a fost trimis în judecată pe 18 august 2014, acuzaţia iniţială fiind cea de genocid. Ulterior, acuzaţia a fost schimbată în crime împotriva umanităţii. În urma investigaţiilor făcute de IICCMER, au fost găsite numeroase probe ce indică faptul că, în perioada în care colonelul Ion Ficior a fost comandant al Coloniei de muncă de la Periprava, respectiv în perioada 1958-1963, deţinuţii politici au fost supuşi unui regim de detenţie extrem de sever, fiind înfometaţi şi bătuţi, 103 dintre ei pierzându-şi viaţa.

În martie 2016, la mai bine de 5 decenii de la atrocităţile comise, Ficior a fost condamnat la 20 de ani de închisoare, condamnarea sa fiind considerată o recunoaştere (tardivă şi insuficientă, căci condamnarea unui torţionar nu ţine locul unui proces al comunismului) a atrocităţilor comise de comunişti contra cetăţenilor care nu au fost dispuşi să-şi trădeze conştiinţa şi să devină "oameni noi" modelaţi de un regim criminal.

Nemulţumit însă de sentinţă, Ficior a contestat-o, astăzi magistraţii Înaltei Curţi urmând să se pronunţe asupra pedepsei finale.

Redăm în continuare câteva dintre mărturiile celor prezenţi la procesul pe fond, care, în faţa magistraţilor, au fost obligaţi să-şi redeschidă rănile trecutului

Foamea

Mărturia lui Tomici Gheorghe

Toată lumea suferea de foame, iar seara când făceam de planton (fiecare deţinut pe rând) se auzeau deţinuţii cum mestecau în gol, în vis, de foame.

Mărturia lui Mokar Ianoş

Îmi aduc aminte că într-o zi ploioasă în care nu am fost scoşi la muncă, am avut curiozitatea împreună cu Dode Anatolie să mergem să vedem barăcile în care erau deţinuţii politici inapţi şi distrofici, ne-am speriat deoarece în interior erau oameni foarte slabi, parcă ar fi fost schelete care abia mai puteau vorbi şi care ne cereau apă.

Mărturia lui Voicu Dumitru

Cât am stat 6 luni la Periprava eu nu am văzut carne niciodată în mâncare. De foame, mâncam rădăcini de papură, iar o dată am mâncat o iarbă care semăna cu pătrunjelul. (...) De asemenea, tot de foame am mâncat o dată ouă de şopârlă sau de şarpe.

Mărturia lui Tranculov Ioan

Raţia zilnică era 200 gr. de pâine pentru că ieşeam la muncă, iar dacă nu ieşeam la muncă doar 100 gr. de pâine şi 400 gr. de ţurţoi, mai primeam în general varză cu arpacaş, iar când ni se dădea carne erau capete ori picioare de cai, iar după ce mâncam, în colonie era epidemie de diaree. Arăt că toată perioada am suferit de foame.

Condiţiile de "cazare" şi muncă - Era sfârşitul lunii februarie. I-a legat cu mâinile la spate cu sârmă ghimpată, cu apă până la genunchi

Mărturia lui Bjoza Octav

În cadrul coloniei noastre existau şi 3 adventişti care din motive religioase nu puteau munci sâmbătă, însă Ficior i-a obligat să muncească (). Cei 3 au refuzat să muncească chiar dacă fuseseră la locul de muncă. Era sfârşitul lunii februarie 1961, lângă locul unde munceam, la nici 10 m era un canal cu apă, în care apa era până la genunchi şi apă îngheţată. I-a legat cu mâinile la spate cu sârmă ghimpată, cu apă până la genunchi şi îi punea să se uite cu ochii deschişi la soare, dacă coborau privirea erau bătuţi. Au fost ţinuţi aşa pe toată perioada pe care noi am muncit. Acest lucru s-a făcut din ordinul lui Ficior.

Mărturia lui Caroli Ioan

Dormeam pe bac 80 de deţinuţi într-o cameră şi din cauza frigului, de la atâtea persoane, mai exact de la respiraţia acestora se făcea condens şi cei de deasupra se trezeau uzi dimineaţa, motiv pentru care trebuia să facem cu rândul la dormitul de sus. Camera avea în jur de 96-100 mp, după aprecierea mea.

Am văzut cu proprii mei ochi cum erau strânse cadavrele celor care mureau zilnic. Fiecare cadavru era înfăşurat într-o rogojină de stuf de aproximativ 2 metri fiind legat cu sârmă la cap şi la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton şi erau aruncaţi în Dunăre.

Asistenţa medicală - sublimă dar inexistentă

Mărturia lui Avieriţei Gherasim

Nu existau medicamente în colonii. Îmi amintesc de un episod din vara anului 1959 când mai mulţi deţinuţi s-au îmbolnăvit de dizenterie, nu am primit medicamente.

Mărturia lui Caroli Ioan

Cazuri de îmbolnăviri au fost, personal îmbolnăvindu-mă de dizenterie din cauza apei murdare. Nu am primit niciun fel de tratament pentru dizenterie.

Mărturia lui Tranculov Ioan

Nu se dădeau medicamente în colonie, eu nu am văzut personal medici, iar cei care aveau probleme medicale erau lăsaţi să moară.

Carcera - Am fost ţinut de mai multe ori la carceră, legat de mâini şi de picioare cu lanţuri, fără hrană

Mărturia lui Stanca Teodor

În perioada de izolare, 2 zile nu ne dădeau mâncare, decât apă, iar a treia zi, ne dădea masa obişnuită, iar asta se repeta în funcţie de câte zile de izolare primisem. Au existat cazuri în care izolarea a durat şi o lună de zile.

Mărturia lui Dunca Gavrilă

Menţionez că am fost ţinut de mai multe ori la carceră, legat de mâini şi de picioare cu lanţuri, fără hrană 24 de ore. Aceste sancţiuni cu carceră mi-au fost aplicate de către comandant.

Mărturia lui Caroli Ioan

Eu personal am fost la izolare pe o durată de 3 zile, întrucât am întârziat puţin când trebuia să ieşim la muncă. În aceste 3 zile am primit doar puţină apă călduţă cu sare, neprimind niciun fel de hrană.

Violenţa fizică - Întreg grupul meu de deţinuţi politici au fost bătuţi cu ranga de metal la picioare

Mărturia lui Anusievici Ion

Am fost sancţionat cu bătaia şi izolarea, deoarece am fost prins că am mâncat porumb crud care trebuia cules. Întreg grupul meu de 21 deţinuţi politici, toţi au fost bătuţi cu ranga de metal la picioare.

Mărturia lui Ghetman Ştefan

Stiu că se aplicau bătăi deţinuţilor (). Bătăile se aplicau celor care nu executau ordinele caraliilor. Cea mai cruntă bătaie a avut loc în luna august 1959 când de faţă a fost şi comandantul coloniei de muncă, ceilalţi deţinuţi spunând că este chiar Ficior I. care ne-a spus la sfârşitul zilei de muncă că ar şti că mâncăm porumbul crud din viitoarea recoltă, deţinuţii i-au răspuns că mâncam de foame, comandantul ne-a spus că nu vom păţi nimic însă fiecare să recunoască câţi porumbi am mâncat. Fiecare a declarat cât a mâncat, eu datorită problemelor medicale cu stomacul nu am putut mânca, iar toţi care au recunoscut că au mâncat porumb au primit bătaie la tălpi cu ranga pentru fiecare porumb o lovitură. Îmi amintesc că cea mai cruntă bătaie a primit-o un deţinut politic pe nume Cosor care a recunoscut că a mâncat 14 porumbi, însă după 11 lovituri a leşinat. Comandantul era de faţă în timp ce gardienii aplicau sancţiunile cu bătaia, cuantumul sancţiunilor fiind stabilit de comandant.

Mărturia lui Tranculov Ioan

Arăt că comandantul era cel mai de temut iar atunci când trecea prin colonie nu aveai voie să te uiţi la el, cei care o făceau erau loviţi.

Mărturia lui Bjoza Octav

Ficior a trecut în spatele celui care nu reuşise să mănânce tot arpagicul şi i-a tras un pumn în tâmplă, omul s-a prăbuşit pe o parte şi Ficior l-a lovit numai în cap şi numai cu cizma, astfel încât luni de zile s-au cunoscut urmele loviturilor primite.

Nu este de mirare că toate aceste tratamente au dus la moartea a 103 deţinuţi. Multe dintre cadavre n-au avut parte de un mormânt la care familia să aprindă o lumânare pentru sufletul celor duşi.

Mărturia lui Mokar Ianoş

Arăt că am văzut cu proprii mei ochi cum erau strânse cadavrele celor care mureau zilnic, aproximativ 5-6 deţinuţi politici, în special cei distrofici şi inapţi, în faţa corpului de gardă unde fiecare cadavru era înfăşurat într-o rogojină de stuf de aproximativ 2 metri fiind legat cu sârmă la cap şi la picioare, cadavrul era străpuns cu o bară metalică pentru a se asigura că este mort, după care li se prindea o greutate de beton şi erau aruncaţi în Dunăre