Ministrul Economiei, chemat la raport de Goţiu: "Inconştienţă, incompetenţă sau rea-credinţă?"

Guvernul Grindeanu a început dezbaterea pentru elaborarea Strategiei Miniere a României până în anul 2035, fără să cheme la consultări reprezentanţii comunităţilor locale vizate de viitoare mine, ai ONG-urilor de mediu, patrimoniu cultural şi drepturile omului, sau alţi actori relevanţi care ar putea fi afectaţi, şi-a exprimat nemulţumirea senatorul USR Mihai Goţiu, care i-a trimis o interpelare ofcială ministrului Economiei pe această temă.

"Inconştienţă, incompetenţă sau rea-credinţă? Pare neverosimil şi, totuşi, e adevărat: după ce protestele pentru Roşia Montană şi lupta pentru Pungeşti au re-activat spiritul civic al românilor şi au devenit model de implicare la nivel european, mai mult, după ce România a ratificat cu o largă majoritate (în Senat) Acordul de la Paris privind schimbările climatice, Guvernul Grindeanu a început dezbaterea pentru elaborarea Strategiei Miniere a ţării până în anul 2035 (pe aproape 20 de ani) fără să cheme la consultări reprezentanţii comunităţilor locale vizate de viitoare mine, pe cei ai ONG-urilor de mediu, patrimoniu cultural şi drepturile omului, ai asociaţiilor profesionale şi ai altor ramuri economice care ar putea fi afectate de proiectele miniere (creşterea animalelor, agricultură, turism, fabrici de mobilă etc.)", a declarat Mihai Goţiu.

În acest context, senatorul USR l-a interpelat pe ministrul Economiei pe aceast subiect, atenţionându-l în acelaşi timp că este "şi inconştienţă, şi incompetenţă să continue în modul ăsta".

"Dar nu cred că ar strica să-l trageţi şi d-voastră de mânecă. Împreună avem mai multe şanse să-l trezim la realitate şi să-l atenţionăm să nu se joace cu focul", s-a adresat Mihai Goţiu cetăţenilor.

Interpelarea adresată ministrului Economiei, Mihai Tudose

"2017 este anul în care în România este în plin proces de elaborare a strategiei prin care îşi va exploata resursele minerale ale subsolului pentru următorii 20 de ani. Direcţia care va fi decisă trebuie să ia în considerare o dublă provocare: pe de o parte să facă ordine în haosul care stăpâneşte administrarea actuală a resurselor ţării de către instituţiile responsabile, pe de altă parte, să răspundă de facto, nu doar declarativ, celei mai mari probleme a lumii contemporane – schimbările climatice.

În legătură cu prima provocare, recent, în decembrie 2016, raportul Curţii de Conturi privind auditul financiar şi de performanţă al instituţiilor statului releva mari probleme în activitatea desfăşurată de Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale (ANRM). Redevenţe neactualizate şi neîncasate de stat de la companii (unele dintre ele menţinute, oricum, la un nivel jenant), resurse neinventariate, licenţe acordate unor companii aflate în imposibilitatea de a oferi garanţii financiare suficiente, precum şi altele reprezintă câteva dintre multele nereguli care compun tabloul unei administrări iresponsabile.

Din toate aceste practici, industria (reprezentând corporaţii mai mult sau mai puţin cunoscute, mai mult sau mai puţin responsabile, grupuri de interese mai mult sau mai puţin legitime) iese câştigătoare pe când comunităţile locale, în particular, şi cetăţenii români, în general, mediul şi patrimoniul cultural, bugetul sănătăţii ori resursele pentru dezvoltări sustenabile alternative rămân mereu pe pierdere.

Documentul la care Ministerul Economiei am înţeles că a început să lucreze – Strategia Industriei Miniere 2017-2035 – trebuie să pună interesul statului român în prim plan şi să integreze principii europene esenţiale precum dezvoltarea durabilă, promovarea economiei circulare, implicarea participativă a comunităţilor afectate de minerit pe toata durata de viaţă a activităţilor miniere, soluţiile de dezvoltare sustenabilă a comunităţilor locale după închiderea minelor şi, atenţie, transparenţa ca principiu de bază şi de nenegociat. Nu în ultimul rând, nu mai putem discuta în 2017 de nicio dezvoltare industrială care intră în interacţiune cu mediul natural fără a ţine cont de principiile şi normele Acordului de la Paris privind schimbările climatice, acord pe care, ţin să vă reamintesc d-nule ministru, România l-a adoptat cu o largă majoritate în această primăvară, în Senat, cu 105 voturi ”pentru” şi 2 ”împotrivă”.

Pentru ca textul final al Strategiei Industriei Miniere să cumuleze toate acestea, pentru a evita viitoare controverse, contestări ori chiar conflicte sociale precum cele generate de proiectul primitiv şi ilegal de la Roşia Montana, dar şi altele asemenea, până la urmă, pentru ca o asemenea strategie să şi poată fi aplicată, elaborarea ei nu poate continua fără participarea tuturor părţilor cu interese legitime în domeniu. Pentru aceasta, Ministerul Economiei trebuie să reunească la aceeaşi masă: reprezentanţii industriei extractive, ai instituţiilor publice din domeniu, aleşi locali, dar şi membri ai unor asociaţii din comunităţile locale vizate de proiecte miniere, membri ai organizaţiilor de mediu, pentru apărarea patrimoniului cultural şi ai drepturilor omului, membri ai unor sindicate şi ai asociaţiilor profesionale afectate de minerit (crescători de animale, mici fermieri, turism etc.).

Sper că istoria recentă să fi oferit suficiente învăţăminte tuturor decidenţilor politici pentru a înţelege unde se poate ajunge atâta timp cât dezbaterea publică e mimată, se desfăşoară doar cu o parte a actorilor interesaţi ori, pur şi simplu, e ignorată. Ţin să vă reamintesc că suntem în 2017, informaţiile publice şi abuzurile nu mai pot fi ţinute ”la secret”, iar cetăţenii români au demonstrat cu vârf şi îndesat în ultimii ani că-şi cunosc drepturile şi că sunt dispuşi să lupte pentru respectarea lor într-un mod care a devenit model şi pentru cetăţenii din alte ţări europene.

Pentru a nu porni cu stângul în elaborarea strategiei amintite, vă solicit, domnule ministru, să îmi comunicaţi următoarele:

1. Care este calendarul elaborării Strategiei Industriei Miniere 2017–2035?

2. Care sunt reprezentanţii industriei şi cei ai instituţiilor publice invitaţi să participe la dezbateri?

3. Care sunt ONG-urile de mediu, de patrimoniu şi pentru drepturile omului invitate să participe la dezbateri? Care a fost criteriul pe baza cărora au fost selectate şi, dacă nu există, care este motivul neincluderii lor în grupurile de lucru?

4. Care sunt reprezentanţii comunităţilor locale unde se desfăşoară sau urmează să se desfăşoare activităţi de minerit, invitaţi să participe la dezbateri? Daca aceştia nu există, care este motivul neincluderii lor în grupurile de lucru?

5. Care sunt ceilalti actori invitati să participe la grupurile de lucru?

6. Dacă nu aţi luat în calcul, până acum, includerea unora dintre cei enumeraţi în grupul de lucru pentru elaborarea Strategiei Industriei Miniere 2017-2035, sunteţi dispus să remediaţi acest lucru? Dacă da, în ce mod?"