Merkel îl menţionează pe Juncker drept candidat la preşedinţia Comisiei, dar nu exclude alte nume

Cancelarul german, Angela Merkel, a transmis a doua zi după alegerile pentru Parlamentul European, la conferinţa de presă organizată la sediul CDU din Berlin, un mesaj clar: partidul său a fost din nou cel mai votat în Germania, lucru cu care se pot lăuda puţini şefi de guvern ai Uniunii Europene, notează marţi ziarul El Pais.

Întrebările ziariştilor s-au axat însă asupra altor teme: pierderea de voturi pentru democrat-creştini, pătrunderea în Parlamentul European a unui partid antieuropean cu vechime de un an şi, mai ales, cu privire la scenariul care se prefigurează pentru alegerea viitorului preşedinte al Comisiei Europene.

Merkel a dat clar de înţeles în ultimele luni că nu doreşte să se complice. Şefa guvernului german a insistat întotdeauna că cel pe care îl preferă drept candidat continuă să fie luxemburghezul Jean-Claude Juncker, care a fost ales ca atare de Partidul Popular European în martie la Dublin. Dar la întrebarea dacă are în vedere posibilitatea ca preşedintele Comisiei să fie altul decât Juncker sau candidatul socialiştilor, Martin Schulz, Merkel a devenit din nou ambiguă. 'Niciun grup nu deţine majoritatea. Trebuie să vorbim, nu doar despre nume, ci şi despre conţinuturi', a declarat ea evazivă.

Primul act al negocierilor postelectorale se deschide marţi la Bruxelles, cu prilejul cinei informale la care i-a invitat preşedintele Consiliului European, Herman Van Rompuy, pe şefii de stat şi de guvern ai UE. Candidatul lui Merkel, pentru a-l înlocui pe José Manuel Barroso, rămâne Juncker, a asigurat ea, pentru a preciza apoi că nu ea singură decide şi că pentru a conveni un nume de consens este necesar un dialog cu omologii săi europeni.

Peisajul politic care i se întrezăreşte lui Merkel după alegerile de duminică este mult mai liniştit decât al celorlalte ţări membre, precum Franţa sau Marea Britanie, dar nu este total lipsit de pericole. Unul dintre acestea vine dinspre flancul său drept, de la eurosceptica Alternativă pentru Germania (AfD, în germană), care de la un partid insignifiant a ajuns acum să aibă şapte deputaţi în Parlamentul European.

Ascensiunea acestui partid constituie o ameninţare clară pentru Merkel, având în vedere că 'îi fură' electoratul cel mai conservator. Şi complică totodată posibilităţile de alianţă ale CDU pe viitor. Cancelarul a respins din nou orice tip de colaborare cu AfD. La această lipsă ipotetică de viitori aliaţi se adaugă şi faptul că aliaţii săi tradiţionali, liberalii, nu ies din coma demoscopică.

'Alegătorul tradiţional conservator german, care înainte găsea câteva figuri de reper în CDU, nu mai are motive de identificare cu partidul lui Merkel. Astfel se explică succesul AfD, care poate fi comparat doar cu cel al partidelor populiste europene precum Frontul Naţional francez. 'Ne aflăm mai degrabă în faţa unei forţe patriotice-conservatoare', a declarat ziarului El Pais politologul Ulrike Guérot, de la think-tankul Open Society Iniciative for Europe.

Merkel a refuzat să comenteze ascensiunea Frontului Naţional al lui Marine Le Pen, dar a subliniat care sunt elementele cheie cu care Franţa i-ar putea convinge pe cetăţenii dezamăgiţi de clasa lor politică tradiţională. 'O politică de competitivitate, de creştere şi de stimulare a locurilor de muncă este cel mai bun răspuns. Lipsesc decizii care să fie în folosul oamenilor', a declarat cancelarul german la sediul CDU berlinez.