Medic american observă o reactivare masivă a virusurilor latente în urma dozelor de rapel anti-COVID

Dr. Richard Urso în Houston, Texas, 8 aprilie 2022
Dr. Richard Urso în Houston, Texas, 8 aprilie 2022 (York Du / Epoch Times)

Unele virusuri, după infecţia iniţială, rămân latenţi în organism toată viaţa şi se pot reactiva pentru a provoca din nou infecţia sau o afecţiune diferită.

Vestea proastă, conform unei analize efectuate de dr. Richard Urso, este că aceste tipuri de virusuri latente sunt reactivate la un număr mare de persoane în urma vaccinurilor de rapel făcute împotriva COVID-19, provocând simptome de COVID pe termen lung şi alte afecţiuni de sănătate.

COVID-ul pe termen lung este o afecţiune despre care s-a scris mult după pandemie - oamenii se confruntă cu probleme de sănătate recurente sau noi, apărute la săptămâni sau luni după ce au fost infectaţi pentru prima dată cu SARS-cov-2, virusul Wuhan, care provoacă COVID-19 - sau după ce au făcut vaccin împotriva COVID-19.

Simptomele pot include dezorientare, incapacitatea de concentrare, oboseală, durere în piept şi insomnie, printre altele.

„În clinica mea, în acest moment, primesc trei până la cinci persoane pe săptămână, deoarece ei ştiu că îmi rezerv mult timp din activitate pentru a analiza cazuri de COVID şi vin să mă vadă cei cu COVID pe termen lung şi... cu probleme, după vaccin”, a declarat Urso, oftalmolog, specialist în designul medicamentelor şi tratament, co-fondator al Alianţei Internaţionale a Medicilor şi Oamenilor de Ştiinţă în Medicină, pentru programul „American Thought Leaders” de la EpochTV.

„Ceea ce văd este că un număr mare dintre aceştia au probleme de reactivare a virusurilor Epstein-Barr, herpes simplex, zoster, citomegalovirus”.

Din cele peste 100 de specii de virusuri de herpes, se ştie că opt infectează oamenii şi rămân în organism toată viaţa după ce infecţia primară a trecut - dar se pot reactiva ulterior, în anumite condiţii:

- virusul Epstein-Barr (EBV) este un virus comun care provoacă mononucleoză infecţioasă şi este asociat cu mai multe tipuri de cancer şi scleroză multiplă. Se estimează că peste 90% dintre adulţii sănătoşi au fost infectaţi la un moment dat în viaţa lor.

- virusul varicela-zoster este un alt virus comun care provoacă în primul rând varicela şi, atunci când este reactivat, provoacă zona zoster la adulţi.

- virusurile herpes simplex tipurile 1 şi 2 cauzează herpes oral şi/sau genital şi se estimează că 67% (3,7 miliarde) de persoane din întreaga lume cu vârsta sub 50 de ani sunt infectate cu virusul herpes simplex 1, în timp ce 13% (491 milioane) la nivel global au herpes simplex 2.

- citomegalovirusul (CMV) este un virus comun care infectează oameni de toate vârstele, provocând simptome de febră, dureri în gât, glandele umflate şi oboseală. De asemenea, poate provoca ocazional mononucleoză sau hepatită.

- herpesul uman-6 şi herpesul uman-7 provoacă roseola, o infecţie uşoară care apare în principal la copiii cu vârste cuprinse între 6 luni şi 2 ani.

- virusul herpes asociat sarcomului Kaposi infectează celulele endoteliale (care căptuşesc vasele limfatice şi de sânge) care pot deveni canceroase, provocând o boală cunoscută sub numele de sarcomul Kaposi.

Majoritatea oamenilor nu ştiu că au fost infectaţi cu unele dintre aceste virusuri, deoarece nu prezintă niciun simptom.

„Mulţi oameni consideră acest COVID pe termen lung ca şi cum ar fi probleme legate de virus [SARS-COV-2, n.r.], în special proteina spike sau alte probleme. Ei nu ştiu că vedem această reactivare uriaşă a virusurilor din familia herpesului şi avem tratament pentru aceasta. A funcţionat foarte bine”, a spus Urso.

Deşi nu există încă o definiţie clinică standard sau un tratament pentru COVID-ul pe termen lung, Urso spune că există multe medicamente diferite, reutilizate, pe care medicii le pot prescrie pentru a trata sindromul, cum ar fi cele utilizate în protocolul I-RECOVER, dezvoltat de organizaţia Front Line Alliance for COVID-19 Treatment.

Pentru simptomele COVID-ului pe termen lung cauzate de unul dintre virusurile herpes reactivate, Urso spune că prescrie Valtrex şi suplimente precum lizina şi vitamina D.

„Folosim lizina pentru că este unul dintre acele substanţe nutritive care sunt bune împotriva familiei virusurilor herpes. Raportul lizină-arginina pare să influenţeze capacitatea acestor virusuri de a se replica”, a spus Urso.

El a adăugat: „Le spun oamenilor că vitamina D este analistul tău de date. Permite sistemului imunitar să ia decizii bune... Şi când vitamina D este în preajmă, sistemul tău imunitar poate recunoaşte: „Oh, acesta este polen, să-l lăsăm în pace. Să atacăm acest agent patogen, să atacăm acest cancer.”

Urso a spus că recomandă vitamina D din 1995, când era şeful de oncologie orbitală la Anderson Cancer Center. El a găsit un studiu care a arătat că suplimentul „a avut un anumit impact asupra unei proteine de recunoaştere a tumorilor” şi a început să testeze toate nivelurile de vitamina D ale pacienţilor săi.

„Practic 100% dintre pacienţi cu cancer aveau deficit de vitamina D, în special cancerul de colon, am devenit conştienţi de asta”, a spus Urso, adăugând că vitamina D a fost, de asemenea, „uimitoare pentru alergii, este uimitoare pentru prevenire şi rezistenţă împotriva cancerului, în special limfoamele şi cancerul de sân.”

Tratarea pacienţilor cu COVID

Când a început pandemia, Urso a spus că nu putea să stea tăcut ştiind că COVID-19 poate fi tratat incipient cu diferite medicamente reutilizate şi a început să trateze pacienţii "fără tragere de inimă", ca urmare a refuzului altor medici de a prescrie un tratament timpuriu.

„Le-am spus pacienţilor mei: dacă aveţi COVID, nimeni nu vă va ajuta. Am spus, mai întâi treci prin lanţ, [şi] dacă nimeni nu te va ajuta, te voi ajuta eu”, a spus Urso.

Mai mult de doi ani după începutul pandemiei, Centrele pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor din SUA (CDC) continuă să recomande oamenilor să stea acasă, cu excepţia cazului în care prezintă „semne de urgenţă” care includ dificultăţi de respiraţie, confuzie şi durere sau presiune persistentă în piept.

Agenţia de sănătate a început să recomande abia în ianuarie 2022 ca persoanele cu risc crescut de a dezvolta o boală severă să încerce un tratament timpuriu cu unul dintre medicamentele autorizate de urgenţă - când sunt testate pozitiv pentru COVID-19.

Pe tot parcursul pandemiei, CDC nu a recomandat oamenilor să ia vitamina D. Studiile au arătat că vitamina D poate ajuta la prevenirea COVID-19, la reducerea admiterii la unitatea de terapie intensivă şi la reducerea semnificativă a mortalităţii. Un studiu din Israel a constatat că persoanele care aveau deficienţă de vitamina D aveau de 14 ori mai multe şanse de a avea COVID-19 sever.

Nanoparticule lipidice

Nanoparticulele lipidice (LPN) sunt particule minuscule formate din lipide sau grăsimi care acţionează ca un sistem de livrare încapsulând ARNm-ul prezent în vaccinul anti-COVID, care codifică proteina spike SARS-cov-2 în celulele umane.

Fără LPN, ARNm s-ar degrada în câteva secunde odată injectat în braţ.

Studiile au descoperit că LPN-urile nu se degradează şi nu sunt eliminate din organism în intervalul de 36 de ore (termenul precizat de FDA către Epoch Times) şi nici nu rămân doar la locul injectării, ci se dispersează prin organism.

Un studiu al agenţiei de reglementare japoneze cu privire la vaccinul Pfizer a arătat că o parte din ARNm migrează de la locul injectării prin fluxul sanguin şi a fost găsit în diferite organe, cum ar fi ficatul, splina, glandele suprarenale şi ovarele de şobolani 48 ore după injectare.

„Aş fi putut intui rezultatul ăsta uşor, deoarece lucrez cu nanoparticule lipidice”, a spus Urso. „Aş fi putut să vă spun că nanoparticulele lipidice, de obicei, au nevoie de o crăpătură a uşii [pentru a părăsi locul injectării, n.r.], în timp ce un virus are nevoie de o uşă deschisă.”

Deoarece un vaccin normal necesită o „uşă deschisă” pentru a migra în alte părţi ale corpului, spune Urso, „un vaccin normal rămâne în braţ, aproape 99,9 la sută sau 99 la sută”, în timp ce „majoritatea mare” a LPN-urilor nu vor face asta.

„De fapt, acum ştim că o mare parte din ele intră în ganglionii limfatici şi vor produce proteină spike chiar şi 60 de zile mai târziu”, a spus Urso, adăugând că proteina spike „se găseşte de fapt până la 15 luni mai târziu, în monocite şi alte celule, nu este degradată”.

Urso spune că persistenţa proteinei spike în diferite părţi ale corpului interferează cu funcţiile normale ale sistemului imunitar şi provoacă probleme de sănătate.

„Blochează genele importante de reparare a tumorii numite p53, blochează [genele] BRCA, se amestecă şi cu microARN-27A, care provoacă creşteri ale celulelor canceroase de colon”, a spus Urso.

Urso afirmă că prezenţa vârfurilor şi a LPN-urilor perturbă, de asemenea, „receptorii 7 şi 8”, care sunt „importanţi pentru supravegherea imună a virusurilor”.

„Aşa că vom observa această creştere uriaşă a tuturor virusurilor latentei în corpul nostru, cum ar fi familia virusului herpes”.