Materii radioactive de la Fukushima apar lângă coasta Columbiei Britanice
alte articole
Urme de materii radioactive provenite de la reactoarele avariate de la Fukushima şi-au făcut apariţia în vecinătatea coastei Columbiei Britanice, iar nivelul lor va atinge cota maximă în apele ce mărginesc continentul Americii de Nord într-un an sau doi, potrivit unei echipe de cercetare coordonate de canadieni, care a interceptat urmele deşeurilor nucleare.
Radioactivitatea materiei respective “nu reprezintă o ameninţare pentru sănătatea oamenilor sau pentru mediu”, însă, ea poate fi detectată în proximitatea coastei de vest a Canadei, iar nivelul său creşte, a relatat luni oceanograful John Smith din partea departamentului pentru Pescuit şi Oceane din Canada, în publicaţia “Proceedings of the Naţional Academy of Sciences” (“Comunicatele Academiei Naţionale de Ştiinţe”, n.trad.).
Măsurătorile subacvatice efectuate de către echipa de experţi au dezvăluit faptul că urme ale radioactivităţii provenite de la Fukushima au apărut pentru prima oară la 1.500 km spre vestul Columbiei Britanice în iunie 2012, la mpeste un an de la accidentul nuclear din Japonia.
Nu există motive de panică
Nivelul de bază al emanaţiilor în cazul radioizotopului de Cesiu-137 în Oceanul Pacific este de circa un becquerel (Bq) – degradarea unui nucleu de Cesiu-137 într-o secundă – pe metru cub de apă marină. Nivelul de radiaţii provenite de la Fukushima existent în apropierea coastei Columbiei Britanice a crescut la aproape 2 Bq şi se aşteaptă ca el să atingă punctul maxim între 3 şi 5 Bq pe metru cub de apă, în anii 2015-2016. Standardul apei potabile în Canada, în cazul infiltrării izotopului de Cesiu-137, este de 10.000 becquereli (10 kBq) pe metru cub de apă.
În iunie 2013, “semnalul venit din partea Fukushimei” se răspândise la nivelul plăcii continentale canadiene, în proximitatea Columbiei Britanice, iar în februarie 2014, acesta se putea detecta “în tot volumul coloanei de apă, până la 150 de metri de suprafaţă”, conform raportului, ceea ce indică faptul că, în Pacific, curenţii acvatici poartă deşeurile radioactive încet, pe tot întinsul oceanului. Se afirma că semnalul radioactiv emis din Fukushima, în apropierea coastei Columbiei Britanice, este acum dublu faţă de nivelul “de bază” al radiaţiilor proprii testărilor nucleare efectuate în atmosferă.
Un cutremur masiv declanşat în vecinătatea ţărmurilor Japoniei în martie 2011 a dat naştere unui tsunami care a inundat centralele nucleare Fukushima Dai-ichi. Pierderea capacităţii de rezistenţă a condus la supraîncălzire şi, astfel, la accidentul nuclear din cauza căruia a fost evacuată platforma Fukushima. Terenurile şi fermele din jurul reactoarelor nucleare au fost grav contaminate, iar o mare cantitate de deşeuri radioactive s-au scurs în apele Pacificului.
Radioizotopul de Cesiu-137 reprezintă principalul motiv de îngrijorare, deoarece această materie rămâne în mediu timp de decenii. Cesiul-134 se descompune mult mai rapid, însă, este, la rândul său, “o dovadă clară a contaminării provenite de la Fukushima”, afirmă savanţii. Aceasta deoarece avarierea reactoarelor japoneze este unica sursă importantă a acestui compus în apele Oceanului Pacific, cu excepţia materiilor rezultate din testările nucleare, care au atins nivelul maxim (de radioactivitate, n.trad.) în anii 1960, acesta diminuându-se de atunci.
Cu toate că izotopul de Cesiu-134, ce îşi are originea în accidentul nuclear, va dispărea în câţiva ani, cel de Cesiu-137 se poate menţine ani la rând.
Astfel, oamenii de ştiinţă prognozează că nivelul radioizotopului de Cesiu-137 existent lângă coastele Americii de Nord nu va reveni la cotele înregistrate înainte de producerea accidentului înainte de anul 2021.