'Marţi, după Crăciun', pur şi simplu 'copilăria' artei

Cu o simplă povestire despre adulter şi divorţ, Radu Muntean perpetuează starea de graţie a cinematografiei româneşti. Dacă s-ar lua în considerare numai firul naraţiunii sau secvenţele pe care le propune, 'Marţi, după Crăciun' nu ar obţine premiul Palme d'or pentru originalitate.

De exemplu, la începutul filmului, scena în care camera insistă pe patul în care se giugiuleşte, se tachinează un cuplu adulter seamănă cu scena de început dintr-un film de autor din zece, ca să nu spunem că, mai ales în cinematografia franceză sau din partea romandă a Elveţiei, cu înaltă vocaţie artistică, este scena obigatorie din orice scenariu, scrie ziarul elveţian Le Temps în ediţia de miercuri.

Diferenţa este că, de data aceasta, se creează o altă senzaţie şi nu numai datorită faptului că cei doi îndrăgostiţi vorbesc româneşte. De data aceasta, personajele nu acaparează timpul şi spaţiul luând o carte a vreunui mare autor şi citind un pasaj cu un ton grav, debitând fraze mai mari decât ele sau începând să vorbească despre politică într-un mod afectat şi preţios. Cei doi amanţi nu fac digresiuni. Ei se amuză, vorbesc despre tot şi nimic. Sunt ca oricare dintre noi într-o povestire universală: el, Paul (Mimi Brănescu), jonglează de cinci sau şase luni între soţie (Mirela Oprişor) şi tânăra sa amantă (Maria Popistaşu), un medic stomatolog unde îşi duce regulat fetiţa de 8 sau 9 ani, Mara (Saşa Paul-Szel). Dar Paul va trebui să înceteze să pretindă că iubeşte două femei în acelaşi timp şi să aleagă.

Povestea extrem de banală face totuşi din acest film unul din cele mai originale, datorită simplităţii, autenticităţii, a manifestării unui cinema care are încredere în el. Radu Muntean obţine acest miracol bazându-se pe două elemente. Mai întâi, o punere în scenă care nu dramatizează situaţiile: ea le lasă mai degrabă să apară dându-le ocazia să existe fără să fie secţionate de montaj. Apoi, actorii au o naturaleţe surprinzătoare. De când compatriotul său, Cristian Mungiu, a primit Palme d'or, în 2007, pentru '4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile', se ştia că România post-Ceauşescu a devenit nu numai leagănul cineaştilor talentaţi, dar şi al actorilor de excepţie, precum Anamaria Marinca.

Al patrulea muşchetar al acestui 'val nou românesc', în spatele lui Mungiu, Cristi Puiu (Moartea domnului Lăzărescu) şi Corneliu Porumboiu (Poliţist, adjectiv), Radu Muntean a evoluat puternic de la debutul său în 2002, cu 'Furia', un film despre neliniştile generaţiei post-comuniste. Următorul film, 'Hârtia va fi albastră' (2006), o incursiune lipsită de iluzii în negura 'revoluţiei', era remarcat la Locarno, apoi 'Boogie', un film deja mult mai concentrat pe dificila acceptare a tinereţii care se duce, a fost selecţionat la secţiunea 'Quinzaine des réalisateurs' în 2008. În ceea ce priveşte filmul 'Marţi, după Crăciun', el a fost selecţionat la Cannes, în cadrul secţiunii 'Un Certain Regard'.

Prezenţa atâtor talente într-o singură ţară şi mai ales în cadrul aceleiaşi generaţii este totuşi un fapt atât de rar întâlnit încât 'Marţi, după Crăciun' provoacă mai întâi un reflex de distanţare, aproape de uşurare. Cuplul adulter de la început emoţionează instantaneu prin naturaleţe, iar câteva scene mai târziu, spectatorul aproape se linişteşte când constată că soţia lui Paul este interpretată într-un mod puţin rigid. Spectatorul este chiar tentat să spună că filmul este nedrept faţă de aceasta, iar cineastul a fost viclean când a condamnat acest personaj să fie jucat de o actriţă mai puţin subtilă decât cei doi amanţi.

Dar, deodată, soţia află de la soţ că este înşelată, iar ceea ce face Mirela Oprişor, în lunga secvenţă în care ea digeră vestea, este de-a dreptul uimitor. Furie, tristeţe, tandreţe, regrete: faţa ei, gesturile şi vocea îi sunt răvăşite de furtuni de emoţii care creează sentimentul unei naşteri. Ca acelea pe care le-au simţit fără îndoială spectatorii care au văzut primele apariţii ale lui Marlon Brando sau Marilyn Monroe. Mirela Oprişor, precum şi partenerii ei Mimi Brănescu şi Maria Popistaşu, creează nişte emoţii extrem de puternice, ceea ce nu este rău pentru o povestire banală, conchide ziarul Le Temps.

Ziarul francez Liberation scrie în ediţia de miercuri că ceea ce a fost numit 'noul val românesc' nu a existat niciodată. În pofida numeroaselor filme, a calităţii lor evidente, a recompenselor meritate. Radu Muntean, al cărui film 'Marţi, după Crăciun' este al patrulea lung metraj al său, se vrea un solitar. El s-a obişnuit să lucreze cu doi scenarişti, care îi sunt şi prieteni.

Potrivit ziarului, filmul lui Muntean, deşi nu-l imită pe Godard, trezeşte un sentiment similar cu cel creat de filmele regizorului francez, din cauza energiei, adesea negative, care se transmite între bărbaţi şi femei, a gustului amar lăsat de ameninţarea rupturii unei relaţii provocată de infidelitate, a dispreţului, şi mai ales a dispreţului de sine care pare să plutească asupra acţiunii.

Cea mai frumoasă şi stupefiantă scenă din film este aceea în care cele două femei se întâlnesc întâmplător, în prezenţa soţului-amant şi a copilului, în cabinetul Ralucăi, afirmă Liberation. Scena de un realism tangibil capătă o dimensiune supranaturală.