"Marţi, după Crăciun": caz de realism românesc - bărbat obişnuit, cu soţie şi iubită

În vârstă de 40 de ani, cu burtă, umeri rotunjiţi şi păr grizonat, Paul (Mimi Brănescu), românul din clasa de mijloc care apare aproape în fiecare cadru al filmului 'Marţi, după Crăciun', a trecut, probabil, cu 10 ani de vârsta la care arăta cel mai bine. Paul mai are însă calităţi care îl fac încă atractiv, cum ar fi umorul său temperat, conştiinciozitatea sa în muncă şi un comportament serviabil chiar dacă uneori abrupt, scrie marţi New York într-o cronică elogioasă la filmul care va fi difuzat miercuri în Manhattan.

Per ansamblu, Paul este un tip destul de obişnuit, prins într-o dramă la fel de banală, de care se face în întregime responsabil. El trăieşte într-un apartament frumos din Bucureşti alături de soţia sa, Adriana (Mirela Oprişor), şi de fiica lor de 9 ani, Mara, şi are o aventură cu Raluca (Maria Popistaşu), dentista care o tratează pe Mara.

Muntean, care a scris scenariul alături de Alexandru Baciu şi de Răzvan Rădulescu, tratează profesia Ralucăi atât ca un fapt lumesc cât şi ca pe o glumă mucalită, care are menirea, încă de la început, de a descuraja orice asociaţii melodramatice sau romantice pe care le dă subiectul adulterului. Acest lucru nu înseamnă că filmul ia în derâdere consecinţele potenţiale şi reale ale comportamentului lui Paul, ci mai degrabă că refuză orice exagerare, înfrumuseţare sau iluzii. Puterea filmului 'Marţi, după Crăciun', al patrulea al regizorului Radu Muntean, stă în fidelitatea sa riguroasă, iscusită şi omenoasă faţă de circumstanţele cotidiene.

'Realismul' şi 'minimalismul' - termeni adesea utilizaţi pentru a descrie filmele dure şi lipsite de artificii care au venit din România în ultimul deceniu - par ambii evident inadecvaţi atunci când sunt aplicaţi filmelor lui Muntean, scrie publicaţia americană. Ca şi în filmele sale cele mai recente, 'Hârtia va fi albastră' (2006) şi 'Boogie' (2008), 'Marţi, după Crăciun', descrie cu o claritate sinceră şi simpatetică comportamentul unui om care este dintr-o dată încăpăţânat şi pasiv. Chiar dacă întregul film este realizat din câteva zeci de cadre şi cu o cameră care se mişcă doar atunci când este necesar, nimic esenţial nu lipseşte, iar povestea nu este simplă.

Uneori, filmul poate părea o intruziune inconfortabilă în intimitatea altor persoane, scrie New York Times, amintind de momentul de nuditate după amor, cu care începe filmul, deşi prezenţa noastră în dormitor este mai puţin voyeuristă decât ceea ce urmează.

Mimi Brănescu şi Mirela Oprişor, actori de un instinct straniu şi de o precizie intuitivă, sunt şi un cuplu în viaţa reală, ceea ce ar putea explica relaţia simplă, aproape inconştientă, care există între Paul şi Adriana, chiar dacă ea va imploda.

Chiar şi scenele care ar putea părea întâmplătoare sunt jucate cu o atenţie meticuloasă la emoţiile interioare şi la ironiile revelatoare. Aproape nimic nu este lăsat pe dinafară, deşi nimic nu este chiar spus, astfel că, urmărindu-l pe Paul în activităţile sale de rutină, capeţi o imagine deplină despre om, despre situaţia sa şi despre oamenii din jurul său.

Cumva, scrie ziarul american, 'Marţi, după Crăciun' este brutal de sincer, dar nu gratuit de crud. Filmul nu manipulează publicul pentru a judeca, a avea milă sau o curiozitate obscenă pentru ceea ce se întâmplă, ci urmează faptele şi îşi circumscrie acţiunea la o perioadă de aproximativ o săptămână.

Paul are o relaţie cu Raluca de câteva luni atunci atunci când începe acţiunea, iar filmul ajunge la scena finală, devastatoare şi tăcută, ziua specificată în titlu se află încă în viitor. Însă am văzut deja totul şi am fost atât de absorbiţi de contemplarea imperfecţiunii umane, încât este nevoie de o a doua vizionare pentru a aprecia perfecţiunea acestui film.