Manuel de Falla şi minunile Alhambrei

Manuel de Falla s-a născut în Cadiz în 1876 şi a fost unul dintre cei mai mari compozitori spanioli ai secolului 20. Stilul său a evoluat din folclorul naţional, în principal inspirat de “flamenco”, către un naţionalism mai rafinat inspirat de tradiţiile Perioadei de Aur a Spaniei. Unele dintre lucrările sale majore sunt scenice, precum “Amor Brujo”, “El sombrero de tres picos” şi “El retablo de Maese Pedro”. Având o puternică pasiune religioasă şi filosofică şi un iubitor al muzicii vocale, el a petrecut ultimele 2 decenii din viaţa sa lucrând la o compoziţie neterminată de cantata scenică “Atlantida”.

Un spaniol internaţional

Alături de nevoia naturală pe care o au muzicienii de a găsi o cale pentru a se proiecta în lumea artistică, alături de ruperea barierelor şi depăşirea clişeelor, setea sa pentru cunoaştere a contribuit la călătoriile sale frecvente în căutarea de noi provocări şi oportunităţi. El a vizitat multe oraşe spaniole şi europene, stabilind bogate legături profesionale şi personale cu compozitori precum Joaquin Turina, Isaac Albeniz, Maurice Ravel, Claude Debussy şi alţi artişti. A călătorit prin Italia, Olanda, Belgia, Germania, Portugalia şi Anglia. Printre locurile alese de el ca reşedinţă sunt capitalele Madrid şi Paris şi provincia argentiniană Cordoba în ultimii şapte ani ai vieţii sale.

Mulţumită intervenţiei lui Albeniz, Falla a primit o bursă din partea Regatului Spaniol pentru a se stabili pentru o vreme în privilegiatul centru cultural european al Parisului. O altă formă de recunoaştere pe care a primit-o este reflectată în celebrarea “Festivalului Falla” (Madrid, 1927).

Într-un text despre compozitor şi frumuseţile oraşului ales pentru a trăi atât de mulţi ani, Juan Ramon Jimenez a declarat despre Falla: “El s-a dus în Granada pentru a avea timp şi linişte, şi Granada i-a dat înapoi armonie şi eternitate.”

Granada şi contactul său cu stilul de muzică flamenco

După ce a locuit 7 ani în capitala franceză, Falla s-a mutat în Granada în 1920 şi identificarea pe care acesta a simţit-o cu oraşul l-a făcut să rămână acolo până în 1939. “El Polinario”, o pensiune-tavernă unde Falla a ascultat muzica flamenco şi un loc de întâlnire pentru bohemianismul granadian, a fost casă pentru unele personalităţi artistice precum Rusinol şi Zuloaga (un ghitarist şi vocalist formidabil, purtător al unei tradiţii reale de flamenco). Asta i-a oferit lui Falla posibilitatea de a-şi însuşi limbajul şi particularităţile flamenco-uli chiar la rădăcinile sale. În secolul 19, castelul Alhambra din Granada a devenit un loc de întâlnire pentru artiştii din întreaga Europă ce erau atraşi de exoticul (valorificat foarte estetic începând cu perioada Romantismului) oraşului andaluzian.

Pentru a promova renaşterea, păstrarea şi purificarea cântecelor antice ale Andaluziei, Falla a propus, alături de poetul Federico Garcia Lorca, celebrarea unui concurs de muzică populară numit “Concurso de Cante Jondo”. Acesta a avut loc în Plaza de los Aljibes, în castelul Alhambra, în iunie 1922 şi printre cântăreţii participanţi au fost Manuel Torre, La Nina de los Peines şi Antonio Chacón.

Încurajat de compozitorul francez Claude Debussy pentru a se implica artistic în rădăcinile folclorice ale muzicii spaniole, Falla a folosit cu eleganţă şi vigoare elemente “andaluziste” şi “alhambriste” în compoziţii serioase, câştigând astfel un loc special în Istoria Muzicii Vestice.

Fascinat de evocaţiile Alhambrei

Muzica lui Falla este în principal evocatoare: prin texturile şi culorile sale, el nu încearcă să portretizeze şi să descrie o scenă ci mai mult încearcă să transmită sentimentele pe care le inspiră scena asupra privitorului care, scufundat în impresiile sale, ia parte la scenă. Multe dintre compoziţiile sale evocă picturile tipice ale Spaniei. Exemple de astfel de compoziţii sunt “Psyche”, care urmăreşte să introducă atmosfera perioadei în care regele Philip al V-lea şi soţia sa Isabella de Farnesio au trăit în Medina, sau “Noches en los jardines de España (Nopţi în Grădinile Spaniei”.

Dar Falla nu a fost singurul muzician eminent pe care dealul Sabika (unde se află Alhambra) l-a văzut umblând în jurul legendarului palat musulman. În articolul “Claude Debussy şi Spania”, Falla vorbeşte despre compoziţia de asemenea evocativă a lui Debussy “La Puerta del Vino (Poarta Vinului)”, inspirată de o imagine colorată ce descrie faimoasa enclavă a Alhambrei. În acelaşi articol el a vorbit despre lucrarea “Soirée dans Grenade”, din ciclul “Estampes”, făcând o comparaţie între elementele sale muzicale şi imaginea poetică a contururilor arhitecturale andaluziene reflectate în apa fântânilor sub lumina lunii.

Muzica lui Manuel de Falla descrie cel mai tradiţional spirit spaniol, plin de vitalitate şi prospeţime şi de asemenea încărcat cu o seriozitate şi nobleţe impresionante.