Mandatul lui Busuioc (acum judecător CCR) la Curtea de Conturi: 6 miliarde prejudicii, recuperaţi nici 1%. Procurorii, sesizaţi de nereguli cu ani întârziere

Între 2018 şi 2024, Curtea de Conturi a României a identificat o gaură de 6.8 miliarde de lei la companii de stat, autorităţi publice locale şi centrale. De recuperat au fost recuperate însă doar şase milioane de lei, adică 0,09%, scrie Publicrecord.ro.

Auditorii Curţii au făcut 529 de sesizări penale către parchetele din ţară. Din acestea, 12 sunt acum procese pe rol. Mai bine de jumătate au fost clasate, 170 sunt în urmărire penală, aproape 50 s-au pierdut pur şi simplu.

În toată această perioadă, instituţia a fost condusă de Mihai Busuioc, acum judecător la Curtea Constituţională.

Curtea de Conturi ar trebui să se asigure că autorităţile şi companiile de stat cheltuiesc banul public în mod corect. Datele obţinute de publicrecord arată însă un sistem de control defect şi cu rezultate aproape inexistent.

* * *

Curtea de Conturi a sesizat, în 2023, Parchetul de pe lângă Judecătoria Huşi privind probleme identificate la Primăria Găgeşti, o comună din Vaslui cu cinci sate şi aproape 2.000 de locuitori.

Prejudiciul descoperit de auditori era de 140.000 de lei.

Dar, datele publice arată că neregulile fuseseră descoperite încă din 2010. Cu alte cuvinte, procurorii au fost sesizaţi după 13 ani de la control. Anul trecut, dosarul a fost clasat.

Public Record a identificat alte opt cazuri asemănătoare.

Sesizările aveau sens doar ca act de conformitate instituţională, nu ca instrument real de tragere la răspundere penală, sau de recuperare a prejudiciului”, spune Mario Bădulescu, avocat în Baroul Bucureşti.

Avocatul consideră că este inadmisibil şi profund imoral să se formuleze sesizări către organele de urmărire penală la zece ani distanţă după ce auditorii au constatat neregulile.

Procurorii au clasat jumătate din cele 529 de sesizări făcute de Curtea de Conturi. Dintre acestea, 150 de dosare vizau fapte mai vechi de cinci ani când au fost trimise anchetatorilor.

Din punct de vedere juridic, Curtea de Conturi era obligată să sesizeze procurorii pentru că legea de funcţionare conţine o formulare imperativă („constituie infracţiune”), auditorii nu au competenţă de a aprecia oportunitatea penală sau şansele de condamnare. În plus, neînaintarea sesizării ar fi putut angaja răspunderea proprie (mai ales penală) a auditorilor, crede avocatul.

Dar situaţia stă altfel când vine vorba de latura de cercetare penală: „În practică, faptele vechi de opt – zece ani sunt aproape invariabil prescrise sau în prag de prescripţie, iar sub aspectul probaţiunii (documente, martori, lanţ decizional) este sever afectată”, a declarat Bădulescu.

Articolul integral poate fi citit aici.

Reamintim în context că redacţia noastră a vorbit în august 2025 cu un avertizor de integritate care a semnalat o degradare tot mai accentuată a activităţii Curţii de Conturi în ultimii ani, cât a fost la şefia instituţiei Mihai Busuioc, personaj propulsat ulterior de PSD la Curtea Constituţională a României.

Principalele concluzii ale discuţiei cu avertizorul de integritate sunt:

• Controalele Curţii de Conturi sunt tot mai formale şi rareori au impact real, fiind marcate de intervenţii politice şi de slăbirea interesului pentru descoperirea fraudelor adevărate.

• Structura de conducere a instituţiei este politizată, predominând numirile PSD; multe posturi de conducere sunt menţinute prin delegaţie, nu prin concurs, fapt ce favorizează loialitatea faţă de şefi, nu faţă de interesul public.

• Sesizările penale rezultate din controale au devenit excepţii, nu regulă – atât din cauza descurajării auditorilor, cât şi a unui circuit birocratic menit să le îngroape.

• Rapoartele sensibile rămân frecvent la sertar, publicarea lor fiind amânată până la pierderea relevanţei sau ieşirea din funcţie a celor vizaţi.

• Salariile şi beneficiile (inclusiv pensiile speciale) rămân principala motivaţie pentru personalul din instituţie, nu misiunea de apărare a banului public.

• Protecţia reciprocă între instituţii şi între lideri politici asigură perpetuarea sistemului: nimeni nu anchetează pe nimeni, cu consecinţa irosirii banului public şi a lipsei de progres real în administrarea ţării.

Articolul integral poate fi citit aici.