Liberalii vor evaluarea bogăţiei naţionale a României

Într-o interpelare parlamentară adresată tuturor instituţiilor publice cheie, prim-vicepreşedintele PNL Andreea Paul a ridicat o întrebare clară "la care orice stat modern" ar trebui să poată răspunde: "Care este avuţia naţională a României şi cum a evoluat aceasta în ultimii 25 de ani?".

"Am declanşat mai multe reacţii instituţionale şi dezbateri publice. Nimeni nu ştie azi care este avuţia naţională, la cât se ridică patrimoniul financiar şi nefinanciar românesc, pe scurt bogăţia naţională. Intenţia mea a fost de a marca şi corecta această lipsă fundamentală în valorificarea potenţialului naţional.

Când pleci la drum, îţi stabileşti o ţintă, îţi croieşti un traseu cu o listă de obiective, dar în primul rând îţi stabileşti clar patrimoniul de care dispui şi ce doreşti să dezvolţi cu bugetul şi resursele proprii. La fel ar trebui să facă şi România. Avuţia naţională nu este doar un concept economic, ci şi un indicator sintetic de apreciere a stării economice, sociale şi culturale a unei societăţi", a explicat miercuri, în cadrul unui comunicat de presă, Andreea Paul.

Avuţia naţională nu a fost evaluată oficial din 1990 încoace

Prima concluzie este că avuţia naţională nu a fost evaluată oficial din 1990 încoace. O recunoaşte Ministerul Finanţelor Publice şi Academia Română.

"Statele dezvoltate europene, şi nu numai, o fac periodic. Noi nu. România va avea această obligaţie de raportare a avuţiei naţionale prin contul de patrimoniu, impus de rigorile statisticii europene, abia în anul 2020. Până atunci nu avem această obligaţie faţă de Eurostat, dar o avem faţă de proprii noştri cetăţeni", a precizat Andreea Paul, care a dat link către cele 23 de răspunsuri instituţionale pe care le-a primit pe această temă.

Potrivit prim-vicepreşedintelui PNL, răspunsurile arată cu claritate, pe diferite domenii de activitate, nevoia reperelor care să descrie ce reprezintă România ca valoare estimabilă, fie că vorbim despre capitalul cultural, capitalul agricol sau activele financiare deţinute de stat, de actorii economici şi de populaţie în ansamblu.

"Acestea reprezintă punctul de plecare pentru răspunsul la cea mai importantă întrebare de astăzi: unde suntem azi şi unde ne dorim să ajungem peste 5, 10, 20, 30 sau 50 de ani - adică cum putem face un proiect de ţară pentru România? Anii care au trecut nu au avut deloc ca prioritate cuantificarea avuţiei naţionale. Incertitudinea în această chestiune a favorizat acţiunea oneroasă.

Ne aflăm însă în faţa unui nou început: lumea românească politică şi de afaceri se curăţă; în Europa şi în lumea întreagă naţiunile se (re)evaluează pentru a-şi apăra interesele. Trebuie şi noi să ştim ce reprezentăm ca valoare în "corul naţiunilor", ca să putem determina în ce măsură şi în ce direcţie va evolua bogăţia României şi cum ne asigurăm că populaţia beneficiază de ea", a punctat Andreea Paul.

Stocul activelor financiare, puţin peste 2 trilioane de lei

"A doua concluzie o desprind din răspunsul primit de la Banca Naţională a României care ne indică un stoc al activelor financiare (bani, titluri echivalente în bani şi aur) ce se ridică la puţin peste 2 trilioane de lei. Interpretez cifrele puse la dispoziţie pe scurt: stocul de active financiare din România a crescut de 21 de ori din 1998 până în anul 2014.

Remarc în structură, diminuarea cu peste 20 de puncte procentuale a activelor financiare deţinute de către administraţia publică, în paralel cu creşterea ponderii gospodăriilor populaţiei cu 10 puncte procentuale - de la 15% în anul 1998, la aproape 25% în anul 2014 - în totalul stocului de active financiare.

Restul de 10 puncte procentuale se distribuie cu prioritate în favoarea băncii centrale, a altor instituţii financiare şi nefinanciare. Societăţile de asigurări şi fondurile de pensii reprezintă sub 2%, mult prea puţin pentru o societate modernă care se îngrijeşte de riscurile sale şi de generaţiile viitoare."

Unele ministere se preocupă mai serios decât altele de patrimoniul gestionat

"A treia concluzie este că unele ministere se preocupă mai serios decât altele de patrimoniul pe care îl au în gestiune. De pildă, am primit răspunsuri argumentate, detaliate, cu privire la capitalul cultural şi la capitalul agricol al României. Ministerul Culturii ne arată că în România sunt peste 30 de mii de monumente din care aproape 7 mii sunt de interes naţional, iar restul de 23 de mii sunt de interes local. Dintre acestea, 31 de monumente sunt încadrate pe lista UNESCO.

Ministerul Agriculturii indică salturile pozitive ale capitalului agricol românesc, dar ne semnalează şi căderea producţiei de fructe pe cap de locuitor în ultimii cinci ani. Deşi deţinem avantaje competitive clare ale capitalului agricol importăm mai mult decât exportăm şi generăm deficite comerciale de miliarde de euro. Ministerul Energiei a prezentat, de asemenea, o situaţie detaliată a resurselor naturale pe care le deţine România, dar şi activele deţinute în cadrul celor 29 de operatori economici din domeniu.

Ministerul Comunicaţiilor şi pentru Societatea Informaţională a răspuns printr-o amplă analiză a infrastructurii de transport şi de distribuţie date, prin care sunt furnizate servicii de comunicaţii electronice şi ne relevă că România deţine, astăzi, cel mai mare teleport din Europa Centrală şi de Sud-Est. Ministerul Apărării Naţionale ne arată că totalul activelor a crescut cu aproape 55%, în prezent deţinând active în valoare totală de 41,4 mld. lei."

INS nu prezintă datele complet

"A patra şi ultima concluzie este că Institutul Naţional de Statistică prezintă public pe site-ul său o serie de informaţii care vizează câteva componente ale avuţiei naţionale, dar nu integrat. La nivel mondial, Banca Mondială determină şi publică după o metodologie proprie estimări ale avuţiilor naţionale pentru majoritatea statelor lumii.

România s-a clasat pe locul 66 din 120 de ţări analizate în ceea ce priveşte indicatorul avuţiei naţionale în clasamentul Băncii Mondiale, conform ultimului raport publicat în anul 2006. Şi închid într-o notă academică: "După cunoştinţele noastre, nicio instituţie competentă nu s-a ocupat în mod special de asigurarea informaţională necesară construcţiei indicatorului avuţiei naţionale, fie prin metoda clasică aditivă, fie prin cea econometrică în ultimul sfert de veac", a răspuns Academia Română."