Legea salarizării unitare, posibilă bombă cu ceas pentru ANAF. Liviu Toader de la SINDFISC explică
alte articole
Este deja de notorietate că legea salarizării unitare - deocamdată aflată în stare de proiect - a stârnit numeroase polemici legate de sustenabilitatea ei, existând temerea că generoasele măriri de salarii promise de PSD pot duce România în colaps. Dar sunt aceste măriri ceea ce par? Pentru unele categorii de bugetari da, nu însă şi pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală pe care cade greul colectării banilor la buget. Aceasta este pe cale să fie serios afectată de această Lege dacă problemele semnalate de mai multe sindicate nu vor fi tratate cu seriozitate de actuala guvernare, reiese dintr-un interviu acordat pentru Epoch Times de Preşedintele SINDFISC, Liviu Toader.
Legea salarizării unitare pe scurt
Proiectul de lege se doreşte a fi aplicat în etape. Prima etapă va începe la data de 1 iulie 2017 şi presupune mărirea salariilor doar pentru trei categorii de bugetari şi anume: personalul militar care va beneficia de o majorarea a soldelor de funcţie de 20%, poliţiştii vor beneficia de o majorarea a salariilor de funcţie cu 5% iar personalul cu funcţii de demnitate publică precum primari, viceprimari, preşedinţi şi vicepreşedinţi ai consiliilor judeţene, va primi majorări stabilite conform normelor prevăzute în lege.
De la 1 ianuarie 2018, salariile de bază ale medicilor şi asistenţilor medicali vor fi majorate la nivelul celor prevăzute pentru anul 2022, personalul didactic din învăţământ va primi o majorare de 50% faţă de salariul pe decembrie 2017 iar restul bugetarilor vor primi majorări de 25%.
În perioada 2019-2022 se va acorda anual o creştere ce reprezintă ¼ din diferenţa dintre salariul prevăzut de lege pentru anul 2022 şi cel din luna decembrie 2018.
În prezent, printre problemele pe care sindicatele din aparatul fiscal încearcă să le rezolve şi să le aducă în atenţia Parlamentului, se numără încadrarea pe două grile diferite de salarizare, una valabilă pentru angajaţii din structurile regionale şi alta pentru ANAF şi Ministerul Finanţelor, ceea ce înseamnă că salariul de bază nu va fi acelaşi de la Minister în jos.
O altă problemă o prezintă riscul scăderii salariilor ce derivă, în primul rând dintr-o prevedere din Lege care spune că dacă în urma majorării cu 25% salariul nou va fi mai mare decât cel în plată la acea dată nu se va ţine cont de majorare ci va fi considerat salariul din grilă, iar în al doilea rând din implementarea impozitului pe gospodărie, presupunând că această halucinantă idee a PSD va fi implementată.
În cazul implementării impozitului pe gospodărie, aşa cum se doreşte de actuala guvernare, în ciuda procentului de majorare cu 25%, salariaţii vor trebui să îşi plătească singuri contribuţiile inclusiv procentele de contribuţii sociale pe care le plătea angajatorul pentru salariaţi. De exemplu, pentru 5.5% contribuţie la sănătate reţinută din salariu (contribuţie salariaţi), salariatul urmează să plătească cu bani din mână încă 5,2% (contribuţia angajatorului) – 10,7%. La un calcul la prima vedere, procentul de mărire care va fi acordat nu acoperă contribuţiile pe care urmează să le plătească personal bugetarul, drept urmare salariul net o să fie mai mic decât cel care e la momentul actual.
Redăm în continuare principalele declaraţii ale liderului SINDFISC Liviu Toader:
Pericolul din legea salarizării - grilele diferite
“Pe legea salarizării unitare funcţionarii din finanţele publice sunt nedreptăţiţi în special datorită faptului că prin modul lor de organizare, avem practic două grile de salarizare. E vorba despre o grilă de salarizare care prevede funcţii teritoriale şi aceasta li se atribuie celor din structurile regionale ale finanţelor publice şi o grilă care cuprinde funcţii de stat care le este atribuită celor din ANAF şi Ministerul Finanţelor Publice.
În opinia organizaţiei noastre, acea grilă atribuită ANAF-ului şi Ministerului Finanţelor Publice este grila după care trebuie salarizaţi şi cei din regionale.
Vă spun acest lucru datorită faptului că modul atipic de organizare şi funcţionare a structurilor din ANAF face aceste funcţii teritoriale atribuibile lor să nu aibă corespondent în ceea ce priveşte angajatorul. Angajatorul, în derizoriu este Direcţia Regională Generală deci regiunea este angajator.
Această regiune, aşa cum este ea definită, nu este parte sau nu este considerată unitate administrativ teritorială. Aşa că cineva, nu ştiu cine, ar trebui să iasă şi să clarifice această situaţie astfel încât oamenii să nu mai fie bulversaţi şi să li se explice clar după ce grilă vor fi salarizaţi.
După părerea mea, vorbind de salariul de bază, pentru că despre acest lucru se vorbeşte în această lege a salarizării pe aceste grile, salariul de bază trebuie să fie acelaşi de la nivel de minister în jos. Dacă vorbim de salariu, într-adevăr, trebuie să existe anumite departajări între centrală şi teritoriu, între diferitele activităţi atât de eterogene ale sistemului Finanţelor Publice în funcţie de specificul fiecăreia dintre ele.
Trebuie să existe clar departajări între funcţiile generale, funcţiile activităţii suport şi funcţiile activităţii specifice acestui domeniu de activitate.
ANAF are un specific al său care trebui recunoscut şi respectat
În plus, noi am cerut ca şi organizaţie sindicală, având în vedere tocmai specificul acestei activităţi, a finanţelor, nu ştiu cât de târziu este acum, am cerut o grilă separată, chiar o familie ocupaţionala separată a celor din finanţe publice. Pentru că prin atribuţiile pe care le are Ministerul Finanţelor Publice, pe lângă cele de colectare, de aducere a banilor la bugetul de stat care este o activitate specifică, are şi atribuţii ca fiind reprezentant al statului, numai dacă ne gândim ceea ce înseamnă procese juridice, procese şi activităţi juridice.
Peste tot, Ministerul Finanţelor, vorbesc aici de activitatea celor de la juridic, sunt reprezentanţii statului şi reprezintă orice instituţie şi statul în orice litigiu.
Există aceleaşi interdicţii pe care le are un magistrat iar munca noastră, în foarte multe domenii de activitate, pot să spun că este mult mai complexă decât a colegilor din alte domenii de activitate care au familii ocupaţionale distincte. Şi aici aş da un singur exemplu, Curtea de Conturi.
Activitatea controlorilor de la Curtea de Conturi este cel puţin asemănătoare cu a celor de la inspecţie fiscală. Este mult mai complexă activitatea celor de la inspecţie fiscală decât a celor de la Curtea de Conturi.
Aşa cum este prevăzută grila în Legea salarizării, la noi, la ora actuală, funcţionarul care lucrează pe funcţia de contabilitate în Ministerul Finanţelor Publice sau la personal este salarizat la fel ca şi inspectorul de la mari contribuabili, care merge în inspecţie la mari contribuabili sau în orice alt domeniu de activitate lucru care nu se întâmplă, mergând pe acelaşi exemplu, la familii ocupaţionale gen Curtea de Conturi, gen Magistratură. Niciodată cel care lucrează în compartimentul de contabilitate la Curtea de Conturi nu are pretenţia de salarizare la nivelul unui controlor al Curţii de Conturi, deşi poate au aceeaşi pregătire şi aceeaşi facultate, au aceeaşi specializare terminată.
Discriminări
Fără să îi supăr pe alţi colegi, de exemplu, colegii de la Ministerul Tineretului şi Sportului, de exemplu. Un inspector sau un consilier de la Ministerul Tineretului şi Sportului sau de la Ministerul Agriculturii, şi aici nu vorbim de APIA sau alte structuri care au nişte salarii mult mai mari decât cei de la finanţe. Dar un consilier din aparatul central al Ministerului Tineretului şi Sportului, pe această grilă are acelaşi salariu care face inspecţie fiscală, executare silită, analiză de risc, anti-fraudă chiar, sunt pe aceeaşi grilă de salarizare.
Sindicaliştii de la finanţe nu au fost chemaţi la dezbaterile pe proiectul legii
Este adevărat, nu am fost chemaţi când s-a dezbătut această Lege. Probabil că se ştia că aici sunt cele mai mari nedreptăţi, aici se ştia că vor fi cele mai mari nemulţumiri, pentru că dacă la toate celelalte categorii sociale au crescut salariile, aici nu văd o creştere salarială, cert este că este singura familie ocupaţională care n-a fost chemată la negocieri, fiind lăsată la urmă, n-a fost chemată la negocierile preliminare înaintării proiectului de lege la Senat.
Bomba din lege
La 1 ianuarie 2018, aşa cum prevede Legea salarizării, salariile vor fi mărite cu 25%.
Mărindu-se salariile cu 25%, există o prevedere în Lege care spune că dacă în urma aplicării celor 25% la salariu, noul salariu este mai mare decât cel în plată la acea dată, se va lua ca şi salariu salariul din grilă.
În grilă, aşa cum sunt ele şi cum sunt interpretate de fapt astăzi, fiind această confuzie între ce înseamnă regiune ca angajator şi unitate administrativ teritorială, sunt câteva categorii din cadrul finanţelor, în special funcţiile de conducere, care vor trebui să aibă nişte scăderi între 700 şi 1500 de lei.
Vă repet, dacă se va merge pe această grilă teritorială. Eu nu cred că trebuie să se meargă pe această grilă teritorială şi trebuie să se meargă pe aceeaşi grilă, grila centrală, întrucât, veţi observa, corpul legii şi a grilelor, veţi vedea că un şef birou dintr-o instituţie care este raportată la grila centrală, un şef birou, are un salariu mai mare decât un director general, raportat la grila teritorială, director general care are în subordine undeva la 3000 de oameni.
Este o supoziţie plecând de la declaraţiile de presă ale doamnei ministru care a spus că acest Guvern intenţionează să transfere de la 1 ianuarie 2018 obligativitatea contribuţiilor CAS-ului de la angajator către angajat. Acest lucru presupune de fapt că acea 25% anunţată mărire, să fie anunţată de procentul care va interveni urmare modificării acestei modalităţi de transfer a obligaţiilor de la angajat la angajator.
Aceasta nu este decât o declaraţie care am înţeles că a fost făcută pe presă, asemenea decizii politice pot fi luate şi asumate de către cei de la Guvernare, la fel cum poate şi un impozit, o altă modalitate de calcul a impozitului poate influenţa în final o creştere sau o descreştere a salariului.
Consecinţele
Principala consecinţă va fi clar o demobilizare a personalului ANAF, personal ANAF care este răspunzător în mare parte de colectarea la bugetul de stat. cu toţii vrem şi promitem salarii iar cei care sunt responsabili de acest lucru şi care sunt responsabili de scoaterea banilor din zona gri, din zona subterană, vor fi demobilizaţi atâta timp cât muncă lor nu va fi recunoscută la adevărata importanţă a ei şi atâta timp cât persoanele care vor simţi că nu sunt remunerate aşa cum ar trebui să fie vor căuta să meargă în locuri care la aceleaşi salarii sunt mai călduţe.
Şi problema este că vor pleca oamenii buni. În astfel de situaţii, primii care vor pleca vor fi oamenii buni, de care eu spun că nu numai ANAF-ul are nevoie ci şi celelalte categorii sociale au nevoie de oameni buni pentru a li se mări lor salariile promise. Şi aici cred că trebuie să fie o solidaritate şi o conştientizare şi a celorlalte categorii sociale care poate se bucură şi salută măsurile luate de Guvern, măsuri care cu siguranţă pentru a putea fi onorate trebuie să aibă posibilitatea să fie făcute de către angajaţii ANAF.
Angajaţii ANAF-ului trebuie să aibă un tratament aparte tocmai datorită faptului că au o activitate specifică şi foarte importantă din punct de vedere social.
Atunci când nu ai oameni bine pregătiţi, ai personal insuficient, aceste lucruri se răsfrâng prin explodarea fenomenului evaziunii fiscale, neconformarea agenţilor economici pentru, bineînţeles, ştiu că nu are cine-i controla, n-are cine merge la nivelul lor chiar pentru face o prevenţie, pentru că văd că tot este la ordinea zilei această Lege a prevenţiei, pentru a-i consilia.