La trei ani de la prăbuşirea Lehman Brothers, reglementarea actorilor din sectorul financiar nu este finalizată

La trei ani de la prăbuşirea băncii Lehman Brothers, care a destabilizat profund sistemul financiar mondial, peisajul economic este în continuare devastat: bursele sunt în cădere, recesiunea ameninţă, pieţele se agită, scrie ziarul Le Monde în ediţia de joi.

Desigur, problemele sunt diferite; ele se concentrează acum pe Europa şi supraîndatorarea statelor, dar persistă acelaşi gust amar. "90% din regulile aplicabile în 2008 continuă să fie în vigoare. Lucrurile s-au schimbat foarte puţin", afirmă parlamentarul european (Europa Ecologie-Verzi) Pascal Canfin. Remediile vizând disciplinarea actorilor din sectorul financiar au fost oare ineficiente sau chiar contra-productive?, se întreabă ziarul menţionat.

Criza din 2008 a dus la crearea unor organisme de supervizare a pieţelor, băncilor şi asigurărilor. La 1 ianuarie au fost create trei organisme: Autoritatea Bancară Europeană (EBA), Autoritatea Europeană pentru Valori Mobiliare şi Pieţe (ESMA) şi Autoritatea Europeana de Asigurări şi Pensii Ocupaţionale (EIOPA).

A fost creat, de asemenea un comitet - Comitetul European pentru Risc Sistemic (European Systemic Risk Board - ESRB) - pentru împiedicarea dezvoltării riscurilor numite sistemice, care ameninţă orice sistem, precum falimentul unei bănci sau al unei ţări. Pe moment, aceste organisme au o putere limitată, având mai degrabă rolul de coordonatori între supervizorii naţionali. În ceea ce priveşte ESRB, acesta este complet mut în raport cu actuala criză.

Nici în Statele Unite lucrurile nu au avansat prea mult: protecţia depunătorilor a fost întărită, dar reputaţia SEC, jandarmul pieţelor, rămâne foarte afectată din cauza eşecurilor suferite, mai ales frauda produsă de Bernard Madoff.

Trei agenţii de rating domină piaţa: Standard&Poor's, Moody's şi Fitch. În Statele Unite, ca şi în Europa, ele trebuie să-şi gestioneze mai bine conflictele de interese, evitând să noteze produse financiare şi sfătuind în acelaşi timp clienţii care le cumpără.

În pofida a două reguli europene, o a treia fiind în faza de elaborare, şi chiar a urmăririlor penale din Statele Unite, acest dosar rămâne deschis. Agenţiile continuă să fie acuzate că amplifică crizele.

La 12 septembrie 2010, autorităţile s-au reunit în Elveţia pentru a obliga băncile să se consolideze, adoptând regulile de la Basel III. Obiectivul era ca niciun stat să nu mai fie obligat să vină în ajutorul unei bănci.

Pe viitor, băncile vor trebui să mobilizeze mai mult capital pentru creditele date. Intrarea în vigoare a acestui raport procentual al fondurilor proprii se va face treptat, începând cu 2013. Dar sub presiunea pieţelor, marile bănci s-au angajat să fie gata din 2013.

La Londra, publicarea la 12 septembrie a raportului comisiei independente pentru bănci, condusă de John Vickers, a avut efectul unei bombe. Proiectul vizează separarea activităţilor de depozitare ale băncilor de altele mai riscante, precum cele de investiţii. Obiectivul este mai buna protejare a deponenţilor. Dar acest proiect nu va deveni funcţional înainte de 2015.

În Statele Unite, li s-a interzis băncilor posibilitatea de a 'juca' pe pieţe propriile lor fonduri, ca urmare a legii Dodd-Frank din 21 iulie 2010. În Europa continentală, dezbaterea s-a axat pe bonusul traderilor. De la 1 ianuarie, directiva CRD3 obligă repartizarea în timp a plăţii acestor prime, fără a face referinţă directă la valoarea lor.

Legea americană Dodd-Frank prevede transparenţa pieţei creditelor ipotecare obligându-i pe actori să înregistreze tranzacţiile.

În Europa, acest subiect nu prea a fost abordat: Comisia Europeană şi-a prezentat în septembrie 2010 propunerile. Dar există mai multe divergenţe între Londra şi UE în ceea ce priveşte amplasarea 'cutiei de înregistrare', care culege datele despre tranzacţii.