La ce se gândea Jiang Zemin pe 25 aprilie 1999

Logica, dacă se poate numi aşa, a fostului lider al Partidului Comunist Chinez Jiang Zemin în noaptea de 25 aprilie 1999 va intra în analele istoriei.

În seara aceea, el a scris o scrisoare cadrelor de conducere şi a expediat-o de la sediul central al partidului, explicând de ce este necesară arestarea, torturarea şi spălarea creierului pentru a renunţa la credinţă a unui grup de aproximativ 100 de milioane de oameni paşnici care cred în valori morale înalte.

Mulţi membri ai PartiduluiComunist se opuseseră deja suprimării Falun Gong, o practică tradiţională chineză de meditaţie şi de cultivare spirituală, care a câştigat o popularitate fără precedent pe parcursul anilor 1990. Dar Jiang a văzut lucrurile în termeni destul de diferiţi faţă de majoritatea celorlalte persoane.

Pe 25 aprilie 1999, 10 000 de practicanţi Falun Gong au stat în linişte în faţa complexului rezidenţial al conducerii comuniste chineze, şi apoi reprezentanţii lor au fost primiţi de premierul de atunci, Zhu Rongji. El a vrut să ştie de ce au venit şi au discutat despre preocupările lor.

Practicanţii erau hărţuiţi de poliţie de mai mulţi ani, cărţile lor au fost interzise şi mulţi dintre ei au fost bătuţi şi arestaţi pentru participarea la un protest liniştit într-un oraş din apropiere. Ei doreau să schimbe situaţia existentă până atunci.

În China, unde controlul şi "managementul" Partidului Comunist se extinde la fiecare nivel al societăţii, iar publicul nu are niciun canal eficient de mediere a neînţelegerilor cu autorităţile regimului, de multe ori singura opţiune rămasă este să se iasă în stradă şi să se aştepte ca solicitarea lor să fie analizată. Practicanţii Falun Gong făceau exact acest lucru.

Dar pentru Jiang, simplul fapt că acest grup mare exista în China a reprezentat un afront.

"Regret că nu am fost alertaţi mai devreme că această practică a luat o amploare atât de mare, având mulţi adepţi din rândul membrilor Partidului Comunist, oficialilor, oamenilor de ştiinţă, soldaţilor, precum şi muncitorilor şi ţăranilor", a scris el.

El a menţionat că aceasta a fost "cea mai mare adunare din Beijing de la evenimentul politic 1989", referindu-se la protestele pro-democraţie din Piaţa Tiananmen, care s-au încheiat printr-o represiune militară sângeroasă.

Jiang a subliniat provocarea ideologică reprezentată de credinţele Falun Gong: "Apariţia acestui eveniment ilustrează activitatea deficitară referitore la ideologie pe care a efectuat-o o parte din personalul din birourile şi departamentele noastre!"

Răspunsul lui Jiang faţă de Falun Gong? O nouă represiune sângeroasă - dar aceasta a fost efectuată cu ajutorul poliţiei secrete prin mărturii forţate, sesiuni maraton de propagandă televizată la ore de maximă audienţă, studiu ideologic forţat, promisiuni de credinţă faţă de Partidul Comunist Chinez şi doctrinele sale de ateism şi marxism-leninism şi, pentru toţi cei care nu renunţau la convingerile lor, sentinţe lungi cu închisoarea, tortură şi lagăre de muncă.

Rezultatul este că timp de 14 ani, mii de oameni nevinovaţi au fost torturaţi sau bătuţi până la moarte (numărul real este probabil extrem de mare), zeci de mii de oameni au fost ucişi pentru organele lor, societatea a fost divizată şi o distrugere, o atrocitate şi o tragedie imensă au avut loc în China fără niciun beneficiu tangibil.

"Trebuie să continuăm să educăm funcţionarii şi oamenii şi să le inoculăm o viziune corectă asupra lumii, vieţii şi valorilor", a scris Jiang în scrisoarea de pe 25 aprilie.

"Este posibil ca marxismul, materialismul şi ateismul pe care îl susţin membrii noştri PCC să nu câştige bătălia cu ceea ce promovează Falun Gong?"

Scrisoarea a continuat: "Acest lucru este absolut ridicol!"

Ridicol este un cuvânt prea uşor pentru a descrie ce a urmat.