Răspunsul unui ateu al Partidului Comunist la religie: Mai multă "gândire politică"

Partidul Comunist Chinez a mărturisit detalii ale politicii sale aflate în dificultate privitoare la credinţa religioasă, într-un articol publicat recent într-o revistă a Partidului: potrivit unui oficial citat în articol, credincioşii naţiunii sunt aşteptaţi să-şi abandoneze "superstiţiile" şi să adopte "viziunea corectă asupra lumii" -evident cea a Partidului.

În ultimul număr al Study Times, un jurnal ideologic publicat de Şcoala Centrală de Partid, ministrul Cultelor, Wang Zuoan, a declarat că prosperitatea Chinei a fost însoţită de o creştere uriaşă în credinţa religioasă, considerând că este din cauza unei nevoi de reasigurare într-o lume modernă complexă.

PCC îşi menţine poziţia sa de Partid politic ateist, a cărui ghidare ideologică declarată este o combinaţie greoaie de marxism-leninism, gândirea lui Mao Zedong, teoria lui Deng Xiaoping şi cele "Trei Reprezentări" ale fostului lider al Partidului, Jiang Zemin.

Wang şi-a exprimat surprinderea că religia încă este căutată într-o Chină ceva mai bogată. "După peste 30 de ani de reformă şi după ce oamenii au devenit semnificativ mai înstăriţi, iar nivelul lor de educaţie a crescut, credinţa religioasă nu numai că nu a slăbit, dar a renăscut".

Potrivit lui Wang, principalele confesiuni din China sunt creştinismul şi islamul, care reprezintă aproximativ jumătate din cei cca. 100 de milioane de credincioşi, cealaltă jumătate fiind budişti şi taoişti, deşi el a recunoscut că numărul real este, probabil, mult mai mare decât acesta.

"Pentru un partid politic marxist, este nevoie de mai multă gândire politică pentru a populariza cunoştinţele ştiinţifice, pentru a ajuta masele să aibă o viziune corectă asupra lumii şi să trateze ştiinţific naşterea, îmbătrânire, boala şi moartea, precum şi dezastrele şi fericirea" a precizat Wang. "Dar trebuie să ne dăm seama că acesta este un proces de lungă durată şi necesită răbdare şi perseverenţă neîncetată".

Cu toate acestea, visul de a distruge credinţa din mintea poporului chinez s-a dovedit până acum oarecum de neatins.

"Religia a existat de foate mult timp, iar dacă ne vom grăbi să încercăm să facem presiuni pentru rezultate şi vrem ca imediat să "eliberăm" oamenii de sub influenţa religiei, atunci aceasta va avea efectul opus şi va împinge oamenii în direcţia opusă", a declarat Wang.

Ministrul nu a făcut nicio menţiune cu privire la consecinţele politicilor anti-religie ale Partidului, care includ suprimarea creştinilor, tibetanilor, uigurilor şi musulmanilor. Beijing-ul are o relaţie tensionată cu Vaticanul (Biserica Romano-Catolică este interzisă, China având propria sa versiune de catolicism numită "Biserica Patriotică") şi încercările sale de a-l controla pe Dalai Lama, liderul spiritual exilat al Tibetului şi practicile culturale tibetane, au dus la peste 100 de autoincendieri.

Wang nu a discutat nici despre persecuţia regimului său împotriva disciplinei meditative Falun Gong, care a fost vizată de 14 ani, în urma unei campanii politice lansate de Jiang Zemin în 1999. De ani de zile campania a întâmpinat rezistenţă din partea oficialilor de la nivel local, în timp ce Falun Gong beneficiază de o creştere continuă a susţinerii publice, atât în ​​ţară cât şi în străinătate.

Doi academicieni şi experţi în probleme din China cu sediul în Statele Unite ale Americii au împărtăşit punctele de vedere opuse lui Wang într-o scrisoare către Financial Times la 17 aprilie, susţinând că ideologia Chinei contemporane este acum pur si simplu un cult al banilor.

"De-a lungul istoriei sale, China a produs sisteme de gândire remarcabile, cum ar fi confucianismul, taoismul şi budismul Zen (Ch'an)", a scris Chin-Tai Kim de la Universitatea Case Western Reserve din Ohio şi Yeomin Yoon la Universitatea Seton Hall din New Jersey.

"Este trist să vedem că în China contemporană moştenirea culturală a fost aruncată pe geam, în schimbul cultului banilor".

"Suntem de acord cu cel mai popular romancier din China, Jiang Rong, care a declarat că soarta unei naţiuni, de exemplu China, depinde de cultura sa, nu de politica sau economia sa", au adăugat aceştia.