Judecător care a participat la întâlnirea cu ND după documentarul Recorder îl contrazice pe preşedinte
Liviu Cîrneciu, unul dintre judecătorii care au participat la întâlnirea cu magistraţii organizată de preşedintele ţării după documentarul Recorder dedicat Justiţiei, reaminteşte public că preşedintele, care, marţi, în conferinţa de presă, s-a plâns că magistraţii nu-i aduc dovezi despre abuzurile din sistem, a primit 2.000 de pagini cu materiale de la judecători şi procurori.
Mai mult, judecătorul subliniază că "unele probleme din magistratură sunt atât de evidente încât doar cine refuză să le vadă mai poate susţine că nu există, nu e nevoie să le dovedească magistraţii."
Reamintim că, marţi seara, întrebat în conferinţa de presă de la Cotroceni despre abandonarea judecătorilor care semnalează abuzurile din sistem, Nicuşor Dan a cerut exemple concrete şi a declarat că nu a văzut ca vreun judecător să-şi susţină cauza, să facă vreun dosar în care să arate cu ce a fost neîndreptăţit sau de ce a avut de suferit de pe urma atitudinii reformiste.
”Fiecare ar trebui să vină cu un extras din plângerea lor să arate că au dreptate, nu am văzut asta. La mine, da. Eu nu ştiu dacă au fost sancţionaţi, dacă au fost sancţionaţi pentru delict de opinie… Dacă sunt declaraţii în spaţiul public, cum putem să avem o dezbatere?”, a declarat Nicuşor Dan.
Redăm postarea judecătorului Cîrneciu:
Am participat la discuţia publică de la Cotroceni din 22 decembrie 2025, după apariţia documentarului Recorder "Justiţie capturată". Am plecat de acolo cu impresia că domnul preşedinte înţelesese gravitatea problemelor despre care îi vorbiserăm.
Înainte de întâlnire, chiar preşedintele estima la aproximativ 2.000 de pagini materialele primite de la magistraţi. Sinteza publicată de Administraţia Prezidenţială consemna şi teama unora dintre ei de consecinţe asupra carierei dacă vorbeau deschis. La Cotroceni au avut loc şi întâlniri confidenţiale. Despre unele dintre ele şi despre identitatea unora dintre participanţi s-a aflat abia ulterior, iar cel puţin doi dintre magistraţii respectivi au făcut obiectul unor cercetări disciplinare ale Inspecţiei Judiciare.
Din februarie, a părut că domnul preşedinte a început să relativizeze atât problemele semnalate în documentar, cât şi pe cele ridicate de magistraţi. Pe 17 februarie spunea că acuzaţiile "nu sunt dovedite cu fapte". Cam acelaşi lucru a declarat şi la conferinţa de ieri.
E greu de înţeles în ce cadru li se cere, de fapt, magistraţilor să dovedească neregulile. Ei pot indica fapte şi pot trimite documentele pe care le au la dispoziţie, ceea ce s-a şi întâmplat. Verificarea eventualelor abateri disciplinare revine Inspecţiei Judiciare, iar cercetarea eventualelor infracţiuni, procurorilor desemnaţi în acest scop. Or, tocmai felul în care funcţionează aceste mecanisme a fost criticat de magistraţi.
La o zi după ce a prezentat documentarul Recorder drept parte a unei "campanii de destabilizare a puterii judecătoreşti", Secţia pentru judecători a CSM a sesizat Inspecţia Judiciară. În verificările efectuate după documentar, Inspecţia nu a audiat niciunul dintre magistraţii care au vorbit în materialele Recorder.
În privinţa schimbărilor de complet de la Curtea de Apel Bucureşti, Inspecţia a reconstituit parcursul dosarelor şi a luat de bune justificările administrative. Într-unul dintre dosare, de pildă, a invocat integrarea unui judecător nou şi echilibrarea volumului de muncă. În raport nu se arată ce date confirmau dezechilibrul şi de ce integrarea noului judecător impunea schimbarea tocmai a acelui complet. Chiar în şedinţa în care Secţia pentru judecători a aprobat raportul, un membru al CSM a semnalat că unele dintre motivele invocate de Inspecţie nici nu se regăseau în hotărârile de colegiu.
În opinia mea, au fost verificări de faţadă, menite doar să respingă criticile. Pe de altă parte, folosirea selectivă a cercetărilor disciplinare împotriva unor magistraţi incomozi întreţine tocmai teama de a vorbi deschis despre aceste probleme.
Unele probleme din magistratură sunt atât de evidente încât doar cine refuză să le vadă mai poate susţine că nu există, nu e nevoie să le dovedească magistraţii. Schimbările intempestive de complet au prelungit judecata în dosare ajunse la prescripţie. La Tribunalul Bucureşti, şase completuri specializate, care urmau să judece şi cauze privind partidele politice, au fost înfiinţate la două zile după congresul unui partid politic şi cu trei zile înainte de depunerea acţiunilor prin care au fost contestate hotărârile acelui partid.
Delegarea este o instituţie necesară pentru a asigura temporar conducerea unei instanţe sau a unei secţii. Însă, în ianuarie 2026, 430 dintre cele 657 de funcţii de conducere din instanţe erau ocupate astfel. La asemenea proporţii, excepţia a devenit regulă. Delegările succesive creează o relaţie de dependenţă pe linie verticală, pentru că cei delegaţi au nevoie periodic de aprobarea celor care decid dacă rămân în funcţie. Se adaugă promovările şi concursurile de conducere în care nu se poate stabili cum s-a ajuns la punctajele obţinute de candidaţi, precum şi transferurile în care aceleaşi criterii sunt aplicate diferit unor magistraţi aflaţi în situaţii comparabile.
Sunt convins că am fi văzut deja schimbări în bine dacă ar fi existat voinţă politică. Cred că o parte a clasei politice are interesul să lase lucrurile să treneze. O altă parte foloseşte tema justiţiei în scop populist şi îi blamează în bloc pe toţi magistraţii, în condiţiile în care problemele cele mai grave îşi au originea la vârful sistemului.
