"Reforma administrativă a PSD: plan serios sau cacealma?" [ANALIZĂ]

Fostul consilier prezidenţial Cristian Hriţuc a pus pe masă, joi, o analiză privind jocul politic al PSD în privinţa reorganizării administrative, un subiect extrem de important pentru România.
Analistul a arătat că, până acum, avem foarte mult "avânt" din partea lui Sorin Grindeanu, declaraţii politice, dar foarte puţină substanţă. Ce vrea PSD? E o cacealma sau chiar vor să facă reforma?
Mai multe în analiza de mai jos, intitulată "Reforma administrativă a PSD: plan serios sau cacealma?".
ANALIZA lui Cristian Hirţuc
PSD a pornit o campanie foarte activă pe tema reorganizării administrative. Grindeanu anunţă că PSD îşi asumă reforma administrativă, inclusiv comasări de localităţi şi judeţe. Vine şi ne zice că preşedinţii celor două consilii judeţene, Ialomiţa şi Călăraşi, l-au contactat şi i-au spus că vor să unească judeţele.
Dragoş Benea, vicepreşedinte PSD, a propus comasarea atât a comunelor, cât şi a judeţelor, pe baza unor criterii de sustenabilitate. A invocat organizarea celor 15 curţi de apel ca punct de plecare, dar a precizat că numărul final poate fi diferit, în funcţie de analize.
Este un întreg asalt în toate mediile de informare privind intenţiile PSD. Dacă nu ai lua în seamă istoricul PSD, faptul că întotdeauna a fost refractar la reforme şi că a făcut reforme doar din gură, ai putea spune că acum chiar îşi doreşte acest lucru.
Apariţiile publice ale liderilor PSD arată determinare, hotărâre. Campania masivă, inundarea spaţiului public cu „reforma administrativă”, arată că există un plan. Altfel, nu poţi să fii nebun, să îţi sapi propria groapă: să spui că o faci şi să nu o faci, să arăţi că eşti pamblicar.
Unde apar, totuşi, problemele?
De la intenţie la realizarea actului în sine există câteva etape care, în acest moment, sunt sărite.
1) Reforma administrativă este o reformă complexă, care poate crea multe nemulţumiri la început. Ea poate afecta în special categoriile mai vulnerabile, categoriile mai rezistente la schimbare, care vor păstrarea statu-quoului.
Pe scurt, ce ar trebui să vizeze o reformă administrativă şi ce ar trebui analizat:
Demografie: populaţia rezidentă; evoluţia din ultimii 10 ani; proiecţiile; ponderea vârstnicilor. Trebuie analizat dacă administraţia şi serviciile sunt sustenabile în viitor.
Geografie şi acces: densitatea; dispersia satelor; timpul de deplasare la sediul administrativ şi la servicii; transportul public. Trebuie analizat dacă reorganizarea îndepărtează serviciile de oameni.
Legături funcţionale: fluxurile de navetă; destinaţiile şcolare; utilizarea serviciilor medicale; reţelele comune. Trebuie identificat ce localităţi funcţionează deja ca un teritoriu comun.
Capacitate financiară: veniturile fiscale pe locuitor; gradul de colectare; dependenţa de transferuri; excedentul sau deficitul operaţional. Trebuie analizat ce resurse recurente există pentru atribuţiile asumate.
Costuri administrative: costul aparatului administrativ pe locuitor; ponderea sa în buget; costul pe operaţiune. Trebuie identificat unde există economii posibile.
Capacitate profesională: posturile esenţiale ocupate; specialiştii în urbanism, achiziţii, proiecte şi asistenţă socială. Trebuie analizat dacă administraţia poate presta efectiv serviciile.
Calitatea serviciilor: termenele de soluţionare; acoperirea serviciilor; întreruperile; reclamaţiile; satisfacţia cetăţenilor. Trebuie analizat dacă oamenii primesc servicii mai bune.
Echitate şi reprezentare: diferenţele dintre centru şi sate; accesul grupurilor vulnerabile; participarea şi consultarea. Trebuie analizat cine câştigă şi cine riscă să piardă.
Tranziţie: costurile cu sistemele IT, sediile, personalul, armonizarea procedurilor şi a contractelor. Trebuie calculat cât costă schimbarea.
După cum se observă, chiar şi numai enumerând obiectivele pe care ar trebui să le vizezi şi aspectele pe care ar trebui să le cercetezi, discuţia privind reforma administrativă este una lungă. Nu poţi să faci o comasare pur şi simplu pentru că aşa vor doi baroni locali din Călăraşi şi Ialomiţa.
Nu poţi să faci o reformă administrativă vizând doar reducerea costurilor, fără să te gândeşti dacă oamenii de acolo vor fi afectaţi sau nu, ce acces la servicii de bază vor avea şi, până la urmă, ce construcţie pui în loc, astfel încât ea să reziste 50 de ani. Că nu facem o reformă la fiecare 10 ani.
Statul român funcţionează pe o arhitectură creată în anii ’60. Este clar că trebuie regândit.
În România a fost realizat un studiu foarte serios privind reorganizarea administrativă, de către o echipă condusă de Dumitru Sandu. Când spui Dumitru Sandu în lumea sociologilor, ştii că nu poate exista nici cel mai mic semn de contestare. Raportul coordonat de Dumitru Sandu analiza disparităţile de dezvoltare, fluxurile de migraţie dintre judeţe, coeziunea şi funcţionalitatea regiunilor, comparând variante de regionalizare. Avea indicatori, analize şi hărţi ale relaţiilor dintre teritorii.
În 2013, în cadrul procesului de regionalizare iniţiat de Ministerul Dezvoltării, a luat naştere Consiliul Consultativ pentru Regionalizare — CONREG —, cu participarea unor specialişti din mediul academic.
Au fost elaborate, între altele:
- „Fundamentele procesului actual de regionalizare în România”;
- „Disparităţi şi fluxuri în fundamentarea social-economică a regionalizării administrative a României”, coordonat de profesorul Dumitru Sandu;
- „Organizarea administrativ-teritorială a României -Evoluţie. Propuneri de optimizare”.
Documentele sunt menţionate inclusiv în strategia guvernamentală pentru consolidarea administraţiei publice din 2014.
Acesta este cel mai amplu studiu şi îl puteţi găsi. E drept, au trecut peste zece ani, multe aspecte ar trebui regândite, dar este cea mai bună bază de plecare.
În 2022, Camera de Comerţ şi Industrie a României şi organizaţii patronale au făcut o propunere de reorganziare care viza:
- reducerea numărului de judeţe la 15, folosind ca reper circumscripţiile curţilor de apel;
- un prag de 5.000 de locuitori pentru comune.
Argumentul central era reducerea cheltuielilor administrative.
Mi-a atras atenţia similitudinea dintre studiul CCIR şi ceea ce propune PSD. Deocamdată, avem doar reducerea numărului de judeţe după modelul circumscripţiilor curţilor de apel şi reducerea cheltuielilor. Nimic mai mult.
Faptul că nu există un proiect serios pe care să îl discutăm acum sau că PSD nu prezintă un asemenea proiect dă de gândit. Există în laboratoarele PSD un proiect bine structurat sau este preluat doar proiectul CCIR? Sau este doar un subiect de propagandă, iar PSD pozează în reformator, dar doar atât?
2) Al doilea mare obstacol în realizarea reformei este baza PSD.
Vor dispărea o grămadă de primari, viceprimari şi consilieri locali, conform spuselor lui Benea. Adică fix baza partidului. Va fi de acord baza partidului? Peste noapte, cei care reprezintă o forţă în interior trebuie să îşi asume că nu vor mai deţine o demnitate publică.
Rolul primarilor în procesul electoral a scăzut semnificativ. Adică nu mai au forţa de a tracta electoral. Însă, în interior, ei pot pune şi pot da jos preşedinţii.
Vom vedea dacă activul PSD va fi dispus să accepte acest lucru. Momentan, putem nota că primarul Buzăului, Constantin Toma, a tras un semnal de alarmă: „Cu siguranţă va fi o hartă a PSD-ului pentru alegerile din 2028.” El suspectează că partidul ar putea configura comasările astfel încât să obţină un avantaj electoral şi cât mai multe primării.
3) Un alt obstacol în calea „reorganizării administrative” este majoritatea parlamentară.
De unde ia PSD voturile? PNL susţine reforma, dar nu poate susţine un proiect care este superficial sau care este făcut doar pentru a avantaja PSD-ul.
UDMR nu susţine reorganizarea administrativă decât în condiţii care nu sunt acceptate de statul român.
USR probabil va spune „nu” din start unui proiect care nu detaliază toate lucrurile enumerate mai sus.
AUR va face jocul PSD doar într-o anumită măsură.
Momentan, vedem că sunt multe semne de întrebare. Ce prevede proiectul? Ce beneficii aduce? Ce costuri presupune pentru oameni şi pentru stat? Ce înseamnă, din punct de vedere politic, pentru partide?
Este intenţia PSD serioasă? Sau este doar un prilej de a-l înlătura pe Luca Niculescu? PSD propune asumarea răspunderii Guvernului în Parlament. Dacă proiectul nu trece, Guvernul cade.
Vrea cu adevărat PSD să facă reforma administrativă sau este doar un prilej de a pleca de la guvernare, după ce liderii săi au dat de greu şi au văzut că nu au ce împărţi şi că este greu să ţii deficitul sub control?
Sunt întrebări legitime, mai ales dacă ne gândim că acest proiect nu a trecut nici măcar pe vremea când existau supermajorităţi în Parlament.
Momentan, avem mult PR pe subiect, mai mult pe idee şi mai puţin pe fond. Avem nişte linii politice declarate, precum asumarea răspunderii Guvernului, şi un Grindeanu pozând în reformator. Dar nu avem nici măcar hărţile desenate, care să arate cum ar arăta România după reorganizare, şi nici o decizie asumată în forul PSD.
Rămâne să vedem în viitorul apropiat dacă este o cacealma tipic PSD-istă, o reformă făcută doar din gură.