Joachim Gauck şi Angela Merkel: Sfârşitul sau ascensiunea Germaniei de Est?
În 1990 puţini şi-ar fi putut imagina doi est-germani la conducerea Republicii Federale Germania (RFG), mare putere capitalistă şi industrială. Politicienii vest-germani făceau glume răutăcioase pe seama 'diletanţilor' din Camera Poporului, parlamentul Republicii Democrate Germane (RDG), ales pentru prima dată în urma alegerilor libere din 18 martie 1990. Din componenţa acestuia făcea parte şi pastorul Joachim Gauck, membru al 'Uniunii '90', iar atunci când premier al RDG a devenit Lothar de Maiziere, Angela Merkel a fost numită adjunctă a secretarului de presă al cancelariei est-germane.
După 22 de ani, lucrurile se întâmplă exact invers, constată cotidianul german Die Zeit. Merkel şi Gauck stau hotărâţi unul lângă celălalt şi înaintează candidatura acestuia din urmă la preşedinţia ţării, în timp ce politicienii vest-germani care stau alături, Phillip Roesler, Sigmar Gabriel şi Claudia Roth, amintesc în mod clar de nişte ciudaţi actori-diletanţi, este de părere cotidianul.
Fără îndoială, aflaţi în palatul prezidenţial Bellevue, Merkel şi Gauck se vor ciupi din când în când, pentru a se convinge că nu visează şi că nu se vor trezi dintr-odată în laboratorul Institutului de Chimie-Fizică al Academiei de Ştiinţe din Germania de Est sau la reuniunea Noului Forum din Rostock. Potrivit Die Zeit, acest duet aflat în fruntea Germaniei simbolizează în primul rând surprinzătoarea poveste de succes a integrării Germaniei de Est, începând din 1989.
În mod neaşteptat, după seculara schimbare de epoci şi prăbuşirea sistemului sovietic, puţini est-germani au rămas cufundaţi într-o profundă depresie: ei şi-au revenit rapid din letargie. Energia cu care se făceau afirmaţii despre propria slăbiciune inspira întotdeauna îndoieli. Lamentarea, ca orice psihoterapie, a funcţionat în calitate de factor stabilizator şi chiar a atras investiţii de miliarde sub forma 'taxei de solidaritate', notează publicaţia germană.
Inventarea identităţii est-germane la sfârşitul anilor 1990 a fost de asemenea o strategie abilă, continuă Die Zeit. Diferenţele interne în Est erau dintotdeauna prea puternice pentru a crea o identitate pe baza experienţei comune. Însă, brandul 'RDG' a funcţionat de minune în lupta de zi cu zi pentru atenţie şi recunoaştere.
Gauck şi Merkel simbolizează, în definitiv, şi cucerirea Occidentului de către Est. Toate personalităţile de anvergură mondială din arta vest-germană de după 1945 erau originare din RDG. În afară de pictori, Die Zeit enumeră mai mulţi regizori, actori, muzicieni pop şi scriitori născuţi în Germania de Est.
Desigur, atâta vreme cât diferenţele materiale dintre germanii estici şi cei vestici sunt atât de mari, 'cucerirea' nu s-a încheiat încă. În viitorul apropiat nu sunt aşteptaţi nici redactori-şefi ai marilor trusturi naţionale de presă, nici preşedinţi ai Curţii Constituţionale a RFG, nici preşedinţi de Consilii Directoare a întreprinderilor care se listează la bursa DAX originari din Est, însă Merkel şi Gauck au arătat că acest lucru este posibil, afirmă cotidianul.
Potrivit Die Zeit, triumful Angelei Merkel şi al lui Joachim Gauck demonstrează sfârşitul identităţii est-germane. 'Scopul integrării a fost atins. În orice caz, germanii care au mai puţin de 30 de ani sunt practic indiferenţi faţă de formulele de identificare', conchide Die Zeit.
