Ivermectina ar putea fi un "medicament puternic" pentru combaterea cancerului. Iată de ce

Rick Alderson era pensionar, dar lucra la o fabrică de cherestea. A fost diagnosticat cu cancer de colon în fază terminală în noiembrie 2020.

Rick acuza dureri atroce la nivelul intestinelor timp de luni de zile; apoi, un gastroenterolog i-a descoperit o tumoare mare la nivelul rectului şi le-a spus lui şi soţiei sale că mai are doar şase luni de trăit.

Pentru oncolog, Alderson „era un mort viu”, a declarat soţia lui Alderson, Eve Alderson, pentru The Epoch Times.

Medicii s-au opus începerii tratamentului din cauza vârstei lui Alderson şi a gravităţii bolii, aşa că soţii Alderson au stabilit că soarta lor era în mâinile lui Dumnezeu şi au decis să facă tot ce le stă în putinţă.

Alderson a început cu 10 şedinţe de radioterapie. Iniţial, antigenul său carcinoembrionar (CEA), un marker pentru activitatea tumorală, a fost semnificativ ridicat la 480 nanograme pe mililitru (ng/ml). O lună mai târziu, a început chimioterapia. Până atunci, nivelul CEA crescuse la 1.498 ng/ml.

În momentul în care a început tratamentul, cancerul său de colon făcuse metastaze şi se răspândise la ficat, unde avea 25 de tumori.

„Am ieşit din graficele lor”, a declarat Alderson într-un interviu acordat The Cancer Box, un blog de diagnosticare a cancerului.

Din cauza îngrijorărilor legate de COVID-19 şi de pandemia în curs de desfăşurare, el a început să caute medicamente preventive şi a găsit ivermectina.

Cercetările ulterioare au arătat că medicamentul ar putea probabil spori eficacitatea chimioterapiei şi radioterapiei sale şi că era relativ sigur. În februarie 2021, a început să ia ivermectină.

Zece zile mai târziu, nivelul CEA a scăzut la 184 ng/ml.

În martie, nivelul era de 47,9 ng/ml. La 7 aprilie, era de 20,7; la 21 aprilie, scăzuse la 13,9 ng/ml. Până la mijlocul verii, a scăzut în intervalul normal. Din cele 25 de tumori din ficat, mai rămăseseră doar trei.

Alderson a continuat să trăiască încă doi ani înainte de a ceda în urma insuficienţei hepatice din cauza progresiei celor trei tumori hepatice rămase.

„Viaţa lui a fost cu siguranţă prelungită”, consideră soţia sa, reflectând asupra luptei lui Rick.

Ea atribuie supravieţuirea dincolo de prognosticul ce i-a fost dat, succesului său cu ivermectina şi medicamentul de chimioterapie fluorouracil. „Ivermectina a fost esenţială”, a spus ea.

Efecte multiple anticancer

„Există cel puţin nouă tipuri de cancer perfect definite influenţate de ivermectină”, a declarat pentru The Epoch Times Dr. Alfonso Dueñas-Gonzalez, oncolog şi cercetător principal la Universitatea Naţională Autonomă din Mexic.

Adevărul despre ivermectină

Primele rapoarte privind proprietăţile anticancerigene ale ivermectinei au apărut în 1995. Doi cercetători francezi au descoperit că ivermectina - un medicament antiparazitar pentru care s-a acordat Premiul Nobel - poate inversa rezistenţa multidrog în tumori. Medicamentul vizează celulele stem tumorale - un motor al tumorilor canceroase şi al recidivelor - şi favorizează moartea celulelor canceroase.

Ivermectina îmbunătăţeşte, de asemenea, efectele chimioterapiei şi radioterapiei. Are un impact larg asupra sistemului imunitar, crescând ofensiva imunitară împotriva cancerelor.

De asemenea, inhibă ciclurile celulelor canceroase, ajutând la prevenirea formării de noi celule canceroase. Medicamentul favorizează uciderea celulelor canceroase prin inducerea stresului mitocondrial şi previne supravieţuirea cancerului prin împiedicarea formării de noi vase de sânge, care transportă energie şi combustibil către cancere, în apropierea celulelor canceroase.

Deşi multe studii au constatat că ivermectina are un potenţial impresionant ca medicament anticancer, există puţine studii clinice privind utilizarea ivermectinei pentru cancer. Un studiu a urmărit trei copii cu leucemie mieloidă acută, un cancer agresiv care progresează rapid dacă nu este tratat. După ce chimioterapia convenţională a eşuat, toţi cei trei copii au fost supuşi unei terapii combinate cu ivermectină. Deşi toţi pacienţii au cedat în cele din urmă bolii, în cazul a doi copii s-a observat o ameliorare temporară a simptomelor, ceea ce a fost demn de remarcat având în vedere evoluţia rapidă a cancerului. Al treilea pacient nu a avut niciun răspuns la ivermectină.

Un alt studiu japonez a urmărit trei pacienţi cu diferite tipuri de cancer - de sân, osos şi pulmonar - care au urmat o combinaţie de ivermectină şi alte medicamente, inclusiv o terapie hormonală anticancer.

Pentru doi pacienţi, ivermectina a fost adăugată ultima în combinaţia terapeutică, medicii observând îmbunătăţiri semnificative ale simptomelor. La scurt timp după adăugarea ivermectinei, „toate simptomele au fost ameliorate”, au remarcat autorii despre unul dintre pacienţi.

Celuilalt pacient i-a fost prescris ivermectina alături de alte medicamente. După un ciclu de tratament, acesta putea veni la clinică „pe jos, de unul singur”.

Un stimulent imunitar

Dr. Peter P. Lee, şeful catedrei de imuno-oncologie de la City of Hope, este unul dintre principalii cercetători din Statele Unite în domeniul ivermectinei ca medicament imunoterapeutic pentru cancer.

Tratamentele convenţionale împotriva cancerului, cum ar fi chimioterapia şi radioterapia, se concentrează pe deteriorarea ADN-ului celulelor canceroase şi pe uciderea acestora. În acelaşi timp, tratamentele ucid şi celulele imunitare şi suprimă sistemul imunitar.

„Ivermectina poate ucide celulele canceroase într-un mod care stimulează răspunsul imun al gazdei - ceea ce noi numim moarte celulară imunogenă (ICD)”, a declarat Dr. Lee.

Cercetarea sa a constatat că, atunci când şoarecii cu cancer mamar au primit ivermectină, celulele imune ar începe să apară în tumorile care anterior nu aveau niciuna. Acest proces este cunoscut sub denumirea de transformarea tumorilor „reci” în tumori „fierbinţi”.

„În mod real, pacienţii cu tumori fierbinţi au rezultate clinice mai bune, cu un risc mai scăzut de recidivă şi trăiesc mai mult, astfel încât există un interes deosebit pentru ceea ce reglează dacă tumorile sunt fierbinţi sau reci”, a declarat Dr. Lee.

Cu toate acestea, tumorile au continuat să crească la şoarecii cărora li s-a administrat numai ivermectină, ceea ce înseamnă că medicamentul nu este suficient în sine. Dr. Lee a motivat că ivermectina ar putea sinergiza cu inhibitorul punctului de control imun anti-PD1, un medicament de imunoterapie. Imunoterapia este o formă relativ nouă de terapie anti-cancer care întăreşte sistemul imunitar al organismului pentru a lupta împotriva cancerului. În timp ce unele imunoterapii au efecte ample de întărire a sistemului imunitar, cele mai frecvent utilizate vizează doar un anumit subset al sistemului imunitar.

După ce au fost injectaţi din nou cu celule canceroase, şoarecii ale căror tumori au fost eliminate după această terapie combinată nu au mai format noi tumori.

Cu toate acestea, numai ivermectina şi pembrolizumab împreună au putut elimina complet metastazele.

„Ivermectina este foarte promiţătoare pentru cancer, dar probabil nu ca tratament de sine stătător”, a declarat Dr. Lee.

Dr. Martin Gleave, profesor de ştiinţe urologice la Universitatea British Columbia, a testat anterior ivermectina pentru capacitatea sa de a inhiba HSP27, o proteină „de stres” care este eliberată după chimioterapie şi radioterapie. Nivelurile ridicate ale acestei proteine împiedică organismul să răspundă şi să se recupereze în urma tratamentelor împotriva cancerului. Ivermectina a redus cu succes activităţile acestora într-un model animal.

Cu toate acestea, cercetătorii au decis în cele din urmă să nu continue studiile clinice, deoarece au existat preocupări legate de o potenţială neurotoxicitate, deoarece şoarecilor li s-a administrat o doză de 10 miligrame pe kilogram, care era mult mai mare decât doza prescrisă pentru bolile parazitare.

O nouă realitate terapeutică?

Echipa doctorului Lee a început un studiu clinic cu ivermectina combinat cu imunoterapia pentru femeile cu cancer mamar metastatic. Ei au constatat, de asemenea, că ivermectina este eficientă împotriva altor tipuri de celule canceroase. Prin urmare, pacienţi suplimentari pot fi incluşi în studiile viitoare.

Interacţiunea dintre cele două terapii este un proces extrem de complex care depinde de momentul, dozajul şi combinaţiile de medicamente.

Dr. Lee a comparat procesul de utilizare a mai multor medicamente pentru creşterea imunităţii cu antrenarea unei echipe de fotbal.

„Nu arunci toţi jucătorii la un loc şi le spui: „Fugiţi!”. Ai oameni diferiţi care fac lucruri diferite. Ai secvenţe diferite pentru a încerca să obţii victoria”, a spus el.

„Ceea ce învăţăm este că ivermectina va fi un medicament foarte puternic în contextul unor combinaţii de imunoterapie dezvoltate cu mare atenţie.”

Dr. Kathleen Ruddy, chirurg specializat în cancer de sân la Memorial Sloan-Kettering Cancer Center, a devenit, de asemenea, interesată de ivermectină după ce trei pacienţi pe care i-a consultat au înregistrat o îmbunătăţire spectaculoasă a stării lor după ce au luat acest medicament împreună cu alte terapii adjuvante.

Primul dintre cei trei pacienţi avea cancer de prostată în stadiul 4. Acesta a apărut brusc şi, după epuizarea tuturor tratamentelor posibile în nouă luni, medicii l-au anunţat că mai are trei săptămâni de trăit. Pacientul a început să ia ivermectină împreună cu alte nutraceutice, iar în două luni, antigenul specific prostatic (PSA), un potenţial marker al tumorii prostatei, a devenit neglijabil. În şase luni, leziunile metastatice au început să dispară, iar în mai puţin de un an, „dansa timp de patru ore” trei nopţi pe săptămână, potrivit Dr. Ruddy.

Acelaşi scenariu s-a derulat şi pentru alţi doi pacienţi.

„Sunt chirurg oncolog de peste 30 de ani. Nu am mai văzut niciodată aşa ceva la un pacient - cu atât mai puţin la trei la rând”, a spus ea.

Dr. Ruddy recrutează în prezent pentru un studiu observaţional privind efectele tratamentelor alternative pentru cancer. Fiind vorba de un studiu observaţional, pacienţii au control total asupra terapiei pe care doresc să o urmeze, iar cercetătorii îi vor urmări doar pe durata prognosticului lor.

Unii medici au tratat deja cancerul folosind ivermectina - cu un oarecare succes.

Dr. Dueñas-Gonzalez a prescris ivermectina la clinica sa privată. Majoritatea pacienţilor săi au primit şi tratamente de chimioterapie, iar unii au observat reduceri ale semnelor tumorale după ce au trecut pe ivermectina.

Dr. Scott Rollins de la Integrative Medicine Center din Colorado tratează pacienţii cu cancer cu protocoale alternative de tratament de zeci de ani. De la pandemia COVID-19, el a adăugat ivermectina la acest protocol după ce a aflat despre efectele sale anticancerigene. Cu toate acestea, deoarece pacienţilor li se administrează o combinaţie de medicamente, el nu este sigur dacă îmbunătăţirile pacienţilor se datorează ivermectinei, combinaţiei globale de medicamente sau celorlalte medicamente din protocol.

Aplicabilitate

Ivermectina a demonstrat un anumit grad de efect anticancerigen în fiecare tip de cancer pe care a fost testat, a declarat Dr. Ruddy.

Cercetările Dr. Dueñas-Gonzalez au arătat că cel puţin 26 de linii celulare diferite de cancer, inclusiv prostată, rinichi, esofag, sân, ovar, plămâni, glioblastom, stomac, colon, ficat, limfom, uter, pancreas şi vezică urinară, răspund la ivermectină în studiile de laborator.

Utilizarea sa în anumite tipuri de cancer este mai bine studiată decât altele, deşi majoritatea cercetărilor nu au fost efectuate pe oameni, ci pe linii celulare umane sau animale.

Cancerul de sân

Studiile de laborator pe ţesuturi de cancer mamar au arătat că ivermectina este eficientă împotriva tuturor tipurilor de ţesuturi de cancer mamar uman, inclusiv triplu-negativ, cel mai rezistent la tratament.

Studiile pe animale şi de laborator arată că ivermectina induce autofagia în celulele cancerului de sân. Autofagia este un proces anticancer care înfometează şi degradează celulele inutile, blocând în acelaşi timp creşterea celulelor canceroase. Ivermectina îmbunătăţeşte, de asemenea, efectele chimioterapiei în tratamentul cancerului de sân.

Leucemia

Studiile efectuate pe diferite linii celulare de leucemie mieloidă cronică arată că ivermectina ucide aceste linii prin inducerea disfuncţiei mitocondriale şi a producţiei de radicali liberi.

La şoarecii cu leucemie, ivermectina creşte influxul de ioni de clorură în celule, favorizând moartea celulară.

Atunci când ivermectina este combinată cu două medicamente de chimioterapie, producţia de radicali liberi este şi mai crescută. Ivermectina inversează, de asemenea, rezistenţa la medicamente în celulele leucemiei rezistente la chimioterapie.

Cancerul ovarian

Studiile de laborator pe trei linii celulare diferite de cancer ovarian au arătat că, atunci când a fost utilizată doar ivermectina, medicamentul a inhibat modest creşterea celulelor canceroase. Cu toate acestea, atunci când a fost combinat cu pitavastatină, un tip de statină, combinaţia sinergică de medicamente a crescut efectele ambelor medicamente.

Ivermectina vizează în mod preferenţial celulele stem ale cancerului ovarian, favorizând moartea acestora prin încurajarea formării de radicali liberi. Un alt studiu care a implicat atât o linie celulară, cât şi un model animal care a combinat ivermectina cu cisplatina, un tip de medicament de chimioterapie, arată că ivermectina singură a oprit creşterea celulelor ovariene. Cu toate acestea, atunci când a fost combinată cu cisplatina, aceasta a inversat complet creşterea celulelor canceroase.

Cancerul colorectal

Cercetările de laborator pe linii celulare de cancer colorectal au arătat că ivermectina inhibă creşterea celulară. De asemenea, medicamentul încurajează formarea radicalilor liberi, care pot ataca ADN-ul şi componentele celulare ale acestor celule canceroase. Odată cu creşterea dozelor de ivermectină, au fost produşi mai mulţi radicali liberi. Ivermectina inversează, de asemenea, rezistenţa la chimioterapie a celulelor canceroase colorectale.