Iulian Fota: De ce iese un judecător cu o pensie de 3-4-5 ori mai mare decât un profesor sau un medic?

Expertul în securitate naţională Iulian Fota a opinat, la postul B1 TV, că reforma privind pensiile speciale se confruntă cu rezistenţa unor forţe opuse modernizării României, interesate în menţinerea privilegiilor.

Iulian Fota a subliniat existenţa unei „triple probleme” – nedreptatea socială dintre profesii similare ca importanţă, debandada administrativă şi lipsa de coerenţă constituţională –, arătând că nu este echitabil ca judecătorii să beneficieze de venituri şi pensii de câteva ori mai mari decât alte categorii profesionale esenţiale, precum medicii sau profesorii.

În opinia expertului, unii magistraţi încearcă să facă nu doar justiţie, ci şi politică, ceea ce riscă să complice şi mai mult situaţia politică şi socială din România.

Redăm mai jos dezbaterea de la TV

Jurnalistă: Pare un război pe toate fronturile, pornit acum de magistraţii nemulţumiţi de această reformă, în care şi politicul e aparte, pentru că vedem un ministru al Justiţiei care ne spune că nu de la el a pornit acest proiect-bază pentru scrisoarea pe care tocmai am văzut-o de la Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Cum credeţi că se va sfârşi încercarea de reformă, dacă nu chiar reforma însăşi?

Iulian Fota: Nu ştiu, asta este dificil de spus, pentru că aici vom avea în continuare o luptă între forţe care vor să modernizeze România şi vor să dea o şansă reformelor în această ţară, şi forţe care, în mod istoric şi tradiţional, se opun. Cine citeşte despre modernizarea României şi înţelege un pic cum s-a format ţara asta ştie că, pe fiecare etapă istorică importantă, am avut o astfel de luptă între cei care vor să repare nedreptăţile şi să facă ţara asta să funcţioneze administrativ şi constituţional mai bine şi cei care se opun evident, pentru că o serie întreagă de privilegii li se vor tăia sau vor pierde o serie întreagă de avantaje materiale.

Acum, vedeţi, noi avem aici o triplă problemă de rezolvat şi poate că ar fi bine să plecăm de la fapte. Pentru că, până la urmă, astea sunt cele care contează, ca să vedem dacă vorbele unora sau altora sunt corecte prin raportare la aceste fapte. Care sunt aceste trei fapte pe care eu le am în calcul? În primul rând, faptul că România, în acest moment, este o ţară din ce în ce mai nedreaptă, dacă vreţi, cu cetăţenii săi, în sensul că, pe meserii la fel de importante – pentru că eu niciodată nu voi consideră că meseria de judecător este mai importantă decât meseria de medic, de exemplu, sau decât cea de profesor – modul în care statul se apleacă asupra celor care practică aceste meserii este nedrept.

De ce iese un judecător cu o pensie de câteva ori – nu ştiu, trei, patru, cinci ori – mai mare decât iese un profesor sau un medic? N-avem un răspuns la această întrebare, deşi ar fi bine ca cei care conduc statul român să încerce să abordeze lucrul ăsta. Deci avem, în primul rând, un aspect de nedreptate.

În al doilea rând, lucru subliniat de preşedinte foarte bine, debandada administrativă. Totuşi, nişte lucruri trebuie să fie clare, regulile să fie, cum să spun, cunoscute de toată lumea, să poţi să-ţi planifici o carieră, nu să fii la mila ba a şefilor, ba a vremurilor, ba a contextului, ceea ce este complet de neacceptat.

Şi avem, dacă vreţi, şi debandada constituţională, pentru că, dacă mă întrebaţi pe mine, sunt o serie întreagă de lucruri care au fost, cum să vă spun, rescrise prin practică în ultimii ani, şi aici avem, în primul rând, acest aspect al salarizării. Salarizarea ţine de guvern, de modul în care guvernul administrează banii ţării, de buget, or, ştim foarte bine că, prin tot felul de practici de-astea judecătoreşti şi prin abuzarea – dacă mă întrebaţi pe mine – a Constituţiei, am ajuns ca judecătorii să-şi hotărască singuri, de multe ori, veniturile, iar guvernul nu a mai avut niciun fel de control asupra acestui proces.

Or, prin politicile salariale pe sectoarele respective, salariile sunt în mâna guvernului. Deci eu cred că, şi ăsta e doar un aspect de debandadă constituţională, până la urmă, şi chestiunea asta. Eu aş fi curios dacă premierul chiar nu are voie.

Adică ministrul Justiţiei este un component al guvernului, iar şeful guvernului este premierul. Cum adică premierul nu are... Deci, în interpretarea mea, dacă vreţi, politic, s-ar putea lucrul ăsta să fie sensibil, dar, în interpretarea mea, premierul poate să-şi asume, în locul oricăruia dintre membrii guvernului, o decizie în locul acelui om, respectiv, inclusiv, dacă vreţi, dându-l afară şi preluând, ca să zic aşa, ministeriatul respectiv...

Jurnalistă: Guvernul în sine nu poate să iniţieze asta? Adică guvernul prin premier sau vicepremierul?

Iulian Fota: Eu cred că da, dar expertiza mea juridică este limitată. Şi aici ar fi bine ca jurişti importanţi ai României să ne lămurească. Problema este în altă parte. Problema este că judecătorii vor să facă şi justiţie, ceea ce e dreptul lor, prin lege, dar vor să facă şi politică. Şi aici încep să am nişte dubii şi nişte nelămuriri. Deci, într-o Românie a privilegiilor, cel puţin exponenţi ai acestei categorii – că, de fapt, nu e vorba de o categorie, pentru că sunt mulţi judecători cinstiţi, corecţi, inclusiv din ce spunea preşedintele Dan înţelegem că unii pricep situaţia şi vor să-i dea o mână de ajutor – dar avem câţiva exponenţi ai acestei categorii, care încearcă să apere aceste privilegii.

Şi asta nu va face decât să complice, o dată în plus, şi politica şi, dacă vreţi, şi situaţia din România. Pentru că, totuşi, noi trebuie să tindem la dreptate – dreptate şi frăţie. Sub acest stindard, România modernă a fost construită. Or, nu este drept ca un judecător, din punct de vedere financiar – că vorbim de salarii, că vorbim de pensii – să beneficieze de drepturi de câteva ori mai mari decât, repet, alte categorii profesionale, ca medici şi profesori.