Italia: Proiectul de lege privind combaterea corupţiei, realizabil în actualul context politic

Proiectul de lege privind combaterea corupţiei în Italia nu este cel mai bun posibil, dar este cel mai fezabil în actualul context politic dificil. În faţa extinderii fenomenului ar fi oportun ca executivul italian să fie mai drastic, restabilind vechea durată a prescrierii care a fost scurtată, reintroducând delicte care privesc banii 'negri' din tranzacţii corupte - precum falsul în bilanţ, facturările false şi autoreciclarea de bani - prevăzând pedepse minime mai mari şi reglementând mai incisiv fapte precum corupţia între privaţi şi traficul de influenţă, se arată într-o analiză de luni a ziarului italian La Stampa.

Reforma îndeplineşte angajamentele internaţionale asumate de statul italian - Convenţia ONU împotriva corupţiei şi Convenţia de la Strasbourg - iar comparativ cu legislaţia existentă întăreşte semnificativ mijloacele de prevenire şi reprimare a corupţiei. Totodată, în mai multe privinţe se aliniază la mecanismele de combatere folosite de majoritatea legislaţiilor europene.

Proiectul de lege prevede introducerea de instituţii administrative cu un impact puternic în lupta împotriva corupţiei şi întăreşte nivelul actual de urmărire penală. Astfel, proiectul prevede instituirea, în conformitate cu art. 6 din Convenţia ONU şi articolele 20 şi 21 din Convenţia de la Strasbourg, a unei 'Autorităţi Naţionale Anticorupţie'' desemnată să efectueze activităţi coordonate de control şi prevenire a corupţiei şi să aprobe un 'Plan naţional anticorupţie', care programează combaterea fenomenelor de corupţie; asigură transparenţa administraţiilor, publicând pe site-urile instituţionale informaţii referitoare la fiecare procedură administrativă; prevede publicarea poziţiilor de conducere în scopul de a face clare structurile de decizie ale administraţiilor publice; prevede norme pentru protejarea angajaţilor publici care raportează un comportament ilegal; prevede norme de control al întreprinderilor expuse riscului de infiltrare mafiotă; prevede o noutate cu adevărat importantă - adoptarea de norme privind interdicţia de a deţine funcţii guvernamentale în urma pronunţării unor sentinţe definitive de condamnare.

În materie penală, stipulează o creştere aproape generalizată a sancţiunilor, deşi nu întotdeauna adecvate gravităţii fiecărui delict; introduce unele delicte noi, cum ar fi traficul de influenţă, deosebit de important pentru a lovi îmbogăţirea nejustificată a unor oficiali precum şi corupţia între persoane private; iar ca urmare a unor creşteri a sancţiunilor determină o prelungire a perioadei prescrierii multora dintre delictele prevăzute.

Rămâne o singură obiecţie, în ceea ce priveşte delictul de primire de către un funcţionar public de foloase necuvenite. În proiectul de lege anticorupţie oferirea sau promiterea de avantaje funcţionarului public derivă din delictul de mituire şi este prevăzut ca delict autonom. Prin această inovaţie se intenţionează să se trateze drept victimă a delictului şi ca atare subiect nepasibil de pedeapsă numai pe cel care plăteşte mita, deoarece este 'constrâns', fiind pedepsit în schimb cel care s-a lăsat ''indus'' să facă acest lucru.

Criticii cei mai acerbi susţin că prin această inovaţie, guvernul tehnocrat, cedând presiunilor partidului Poporul Libertăţii (PdL) şi cu aprobarea Partidului Democrat (PD) l-ar favoriza pe fostul premier Silvio Berlusconi, acuzat de mituirea mai multor martori în procesul Ruby, deoarece avocaţii apărării, după aprobarea reformei, vor argumenta că delictul de şantaj prin inducţie a fost abrogat şi prin urmare clientul lor trebuie achitat.

Din punct de vedere tehnic, obiecţia nu stă în picioare. Delictul de inducţie pentru a oferi mită unor funcţionari publici, în cazul în care reforma va fi aprobată, nu este abrogat ci prevăzut ca delict autonom. Berlusconi, în cazul în care va fi găsit vinovat de faptele ce i se impută, ar trebui să fie condamnat, cel mult cu o pedeapsă uşor inferioară.