Italia: Posibile scenarii odată închise urnele de vot

Italia votează în cadrul alegerilor legislative, iar scenariile posibile, după acest scrutin important, sunt numeroase şi imprevizibile, comentează luni publicaţia L'Espresso, într-un articol semnat de jurnalistul Fabio Chiusi.

Cu o prezenţă la vot, duminică, mai redusă faţă de prima zi a alegerilor generale din 2008, Partidul Democrat (PD, de centru-stânga) rămâne favorit la Camera Deputaţilor şi se pregăteşte să 'vâneze voturile indecişilor', pentru a cuceri şi Senatul. Marea necunoscută rămâne Beppe Grillo, liderul mişcării populiste Movimento 5 Stele (M5S), care ar putea obţine un rezultat surprinzător. În timp ce Silvio Berlusconi, la Milano, duminică, a găsit o femeie care nu a vrut să îi zâmbească: una dintre persoanele care participau la scrutin, scrie autorul articolului menţionat.

'Domnule preşedinte, uitaţi-vă puţin la stânga!' l-au rugat pe Berlusconi fotografii prezenţi la sediul electoral din strada Scrosati din Milano, unde a votat Il Cavaliere. Dar acesta a răspuns: 'Mi-e greu să privesc înspre stânga...'. O replică ce nu a fost apreciată de tânăra femeie, care s-a întunecat la faţă, în timp ce Berlusconi o invita 'să zâmbească mai mult'. Dar persoana care participa la vot nu l-a ascultat. Înainte de acest episod, Berlusconi fusese contestat de trei femei 'topless', activiste din mişcarea Femen, care au strigat 'Ajunge cu Berlusconi!' înainte de a fi îndepărtate de forţele de ordine, aminteşte publicaţia L'Espresso.

Actualul premier demisionar Mario Monti a votat la o şcoală din piaţa Sicilia din Milano, împreună cu soţia sa, Elsa, fiind însoţit la biroul electoral şi de fiica sa şi de cei doi nepoţi. Preşedintele Republicii Italiene, Giorgio Napolitano, a votat în schimb la Roma, împreună cu soţia Clio. Secretarul PD Pier Luigi Bersani a votat la Piacenza, duminică în jurul orei locale 11: 00, potrivit publicaţiei amintite.

În privinţa prezenţei la vot, datele referitoare la 3.088 de comune din 8.092 au înregistrat duminică la ora 22: 00 o prezenţă la vot în netă scădere: circa 56% (datele nu sunt definitive), cu aproape 8% mai puţin faţă de precedentele alegeri generale din 2008. Dar prezenţa la vot a crescut la alegerile regionale anticipate din Lombardia, Lazio şi Molise: au votat 48,2% (faţă de 35,1% la alegerile regionale din 2010).

Dar care sunt posibilele scenarii politice, după închiderea urnelor de vot? Totul depinde de legea electorală, numită 'Porcellum' de mass media din Italia, care asigură o majoritate clară la Cameră (340 de locuri, 55% din total, pentru coaliţia câştigătoare), dar care creează probleme la Senat, unde 'premiul de majoritate' este acordat pe bază regională. Devine deci importantă victoria în cât mai multe regiuni posibile, începând cu acelea aflate într-o situaţie 'de echilibru': Lombardia, Sicilia şi Veneto, care distribuie, fiecare în parte, circa 100 de locuri la Senat, potrivit L'Espresso.

În aceste regiuni se dă marea bătălie electorală, care, pentru coaliţia de centru-stânga, în caz de victorie ar însemna o soluţie mai simplă pentru a asigura guvernabilitatea ţării, iar pentru coaliţia de centru-dreapta ar însemna, în cazul victoriei, o încercare de a stăvili succesul lui Beppe Grillo.

Ce se va întâmpla? Potrivit politologului Sofia Ventura, de la Universitatea din Bologna, ipotezele cele mai plauzibile după vot sunt două. Prima este 'aceea care duce la formarea unui guvern în care coaliţia de centru-stânga se va alia cu centrul lui Monti' - scenariu 'aproape sigur' dacă centrul-stânga nu va obţine mandatele necesare la Senat.

În al doilea rând, dacă centrul-stânga va obţine majoritatea, acest acord este mai puţin sigur. 'Dar cred că şi în acest caz', precizează Ventura, 'coaliţia de centru-stânga va lua serios în considerare ideea unui acord cu Monti'. De altfel, Pier Luigi Bersani a repetat pe parcursul campaniei electorale că, chiar dacă va obţine 51% din preferinţele de vot, se va comporta ca şi cum ar fi obţinut numai 49%. Acest lucru 'demonstrează faptul că există un element de slăbiciune în coaliţia de centru-stânga, care, în 2013, nu se consideră pregătită să guverneze singură', potrivit lui Ventura.

Cele două ipoteze menţionate 'sunt profund diferite', notează Alessandro Campi, profesor de istorie a formaţiunilor politice, la Universitatea din Perugia. 'Dincolo de simpatiile sau antipatiile personale, scenariul pe care se bazează capacitatea de a guverna este victoria coaliţiei de centru-stânga. Apoi, dacă din cauza unor motive politice generale, Bersani va considera că, şi în cazul unei victorii nete, dată fiind criza economică, va avea nevoie de o alianţă mai amplă, acesta este un discurs politic care se va deschide după alegeri'. Dar, adaugă Campi, 'un lucru este realizarea unui acord cu Monti având majoritatea şi un altul este a face un acord cu Mario Monti deoarece numerele te obligă să iei această decizie'. După părerea politologului, prima este 'o idee respectabilă, dar uşor demodată, care reintră în cultura compromisului istoric, potrivit căreia se credea că pentru a guverna o ţară complexă ca Italia este nevoie de aportul tuturor marilor forţe populare', relevă publicaţia amintită.

Fostul senator progresist Gianfranco Pasquino vede capacitatea de a guverna strâns legată de succesul coaliţiei de centru-stânga: 'La Cameră, dacă nu câştigă Bersani, va fi un dezastru: dar va învinge şi va avea o majoritate clară'. La Senat, chiar dacă vor lipsi 'patru sau cinci voturi', adaugă Pasquino, 'acestea vor veni aproape sigur din partea listei lui Monti'. Dar fără un acord 'clar şi formal', acest lucru va deveni dificil, susţine Pasquino. Nu ar fi bun un acord care ar trebui să fie reînnoit de fiecare dată pentru fiecare propunere în parte. În acest context 'reintră şi preşedinţia Senatului şi probabil şi preşedinţia Camerei', explică expertul în ştiinţe politice. 'Şi se ştie că în politică nimic nu este gratis', adaugă Pasquino.

Unul dintre cei doi preşedinţi ar putea fi un 'montian'? 'Sigur că da', răspunde Pasquino, 'deoarece aceste funcţii nu pot fi acordate opoziţiei. Mai ales dacă opoziţia va fi aceea a lui Grillo. La Senat, preşedintele va fi ori un membru al PD, ori un membru al listei lui Monti, Alegerea civică. Şi va trebui să fie o persoană capabilă, deoarece viitoarea Cameră a Deputaţilor va fi una delicată şi acest lucru deoarece se pare că 'un tânăr promiţător' numit Silvio Berlusconi va deveni senator, deci va trebui să fie ţinut sub control'.

În ceea ce priveşte alegerea viitorului preşedinte al Republicii Italiene, lucrurile sunt 'mult mai complicate', apreciază politologul. Va fi nevoie de o persoană care să continue munca lui Giorgio Napolitano din ultimii şapte ani, 'în care actualul preşedinte a demonstrat că şeful statului are o putere reală'. Preşedintele trebuie să ştie să interpreteze în mod corect Constituţia, trebuie să aibă capacitatea de a exercita influenţa politică, 'ceea ce voi jurnaliştii numiţi 'moral suasion', şi pentru a face acest lucru 'este nevoie de o persoană cu mari virtuţi morale', opinează expertul citat de L'Espresso.

Şi mai există o a treia posibilitate: dacă nici sprijinul lui Monti nu va fi suficient de solid pentru a susţine un guvern de centru-stânga, scenariul ar fi acela menţionat recent de însuşi Mario Monti, care a vorbit despre o 'mare coaliţie'. Acest scenariu va fi posibil dacă Monti va obţine un rezultat slab, dacă Grillo va obţine un mare rezultat şi dacă Bersani va pierde în regiunile-cheie. 'Scenariu posibil, din cauza legii electorale şi a fragmentării spectrului politic, mult mai mare faţă de situaţia din 2008', explică autorul articolului menţionat.

În acest caz, 'ar începe operaţiunea de 'cumpărare' a senatorilor', declară Sofia Ventura, care însă crede că acest lucru 'nu ar asigura supravieţuirea viitorului executiv', mai ales dacă Monti şi Berlusconi vor pierde aceste alegeri parlamentare.

Iar dacă Berlusconi va câştiga alegerile? 'După sondaje, este foarte puţin probabil', răspunde Ventura. 'Şi nu ar fi nici bine pentru Italia, deoarece o victorie a coaliţiei de centru-dreapta ar însemna un film pe care l-am văzut deja, de mai multe ori în ultimii ani'. Dar şi în acest caz singurul aliat posibil ar fi Monti, care însă ar pretinde ca Berlusconi să facă un pas înapoi. Ceea ce ar fi o 'pantomimă', după părerea doamnei Ventura, 'şi cel mai prost şi mai haotic scenariu posibil'.

În fine, mai există o posibilitate, aceea a unui rezultat surprinzător de bun al Mişcării 5 Stele a lui Beppe Grillo. 'Cu cinci milioane de alegători indecişi, surprizele sunt posibile', a declarat expertul în sondaje Ilvo Diamanti, de la Institutul Demos, citat de L'Espresso.