Italia: A început campania electorală, dar lipsesc programele partidelor

Campania electorală din Italia a început cu multe insulte şi o dezbatere plictisitoare despre alianţe, în timp ce lipsesc propunerile concrete. La ce bun, gândesc liderii, având în vedere că în final pieţele, Europa şi BCE sunt cele care decid. Dar oare aşa stau lucrurile?, se întreabă revista italiană L'Espresso.

Ce s-a întâmplat cu programele electorale? La simpla evocare a cuvântului 'program' îţi vine în minte marea de promisiuni neonorate de guvernele italiene.

'Programele electorale sunt făcute în esenţă pentru a fi nerespectate', a declarat pentru L'Expresso Carlo Galli, profesor de istoria doctrinelor politice la Universitatea din Bologna. 'De când Berlusconi a transformat programul într-un pact cu italienii la televizor este clar că există unele rezerve', adaugă el. 'Şi de când Prodi a prezentat un program de 281 de pagini, în care era scris totul, chiar şi culoarea părului majordomului', mai spune politologul.

Dino Amenduni, consultant pe probleme de comunicare politică la Proforma, a fost şi mai tranşant: 'O regulă nescrisă a campaniilor electorale este că programele nu sunt citite de nimeni'. În acest caz de ce să le mai scrii. Cu atât mai mult cu cât există riscul ca programele partidelor majore să fie o fotocopie unul a celuilalt. Totodată, urmăresc toate aceeaşi agendă: pe cea a lui Monti, dictată de Europa.

În opinia lui Sergio Fabbrini, directorul ''School of Government'' din cadrul universităţii internaţionale Luiss din Roma, 'epoca istorică în care partidele îşi prezentau programele ca o lungă lista de angajamente şi de lucruri de făcut s-a încheiat''. În acest caz ce urmează? Depinde de abilitatea partidelor de a interpreta contextul istoric schimbat, spune Fabbrini. 'Astăzi programele de guvernare nu mai sunt definite în principal de planul intern, ci de cel extern: de UE, de pieţe', afirmă el.

Potrivit lui Galli, la alegerile din 2013 programele 'nu vor fi independente de dictatul european; vor fi mai degrabă o luare de poziţie faţă de agenda Europei sau agenda Monti''. Cel mult, partidele pot încerca să interpreteze obiectivele agendelor în felul propriu, de la dreapta sau de la stânga.

'Să crezi că politica este uşoară, simplă, că este suficient să spui ce vrei să faci şi apoi să faci aceste lucruri, că ar exista o relaţie directă între ceea ce se spune şi ce se face... nu este valabil nici pentru vieţile personale, dar la nivel politic. Populismul este fuga de complexitatea politicii'', spune Galli.

''Pentru partide este extrem de complicat să stabilească un program de guvernare care să ţină seama de mişcările spread-urilor, de alegerile principalilor parteneri europeni, de constrângerile BCE, de tratatele semnate şi mai ales de obligaţia, introdusă în Constituţie, a echilibrului bugetar. Nu au dobândit încă cultura publică adecvată acestei provocări'', comentează Fabbrini.

Cu toate acestea, provocarea va fi câştigată, aşa cum se declară convins Michele Boldrin, economist la Universitatea din Washington şi semnatar al apelului jurnalistului Oscar Giannino pentru ''a opri declinul': 800 de cuvinte, zece propuneri pentru a face ceea ce 'nu s-a făcut în 30 de ani şi pe care nici guvernul Monti nu îl face suficient', posibil pentru a contribui la un program de guvernare.

Programele 'sunt foarte utile, atât pentru a pregăti alegerile cât şi pentru a le permite militanţilor să susţină ideile lor în dezbateri, întâlniri, evenimente', spune Dino Amenduni.

Şi dacă răspunsul ar fi scrierea programelor împreună cu alegătorii, mai ales prin Internet. Acesta este calul de bătaie al lui Beppe Grillo, liderul mişcării politice 'MoVimento 5 stelle'' (M5S).

'Credibilitatea unui proiect participativ pentru elaborarea unui program trece prin dialogul cu persoane care transformă contribuţiile cetăţenilor în politică', spune Amenduni. 'Este evident că partidele pot dezvolta chiar platforme de participare, dar cetăţenii nu participă dacă cred că este inutil', adaugă el. Fără a mai lua în calcul faptul că 'partidele şi candidaţii delegă cu greu 'poporului 'preocuparea pentru aspecte relevante'', precizează politologul. În opinia acestuia, trebuie să se treacă de la guvernarea cetăţenilor la guvernarea cu cetăţenii, dar este un pas care ar schimba istoria politicii italiene.

Pasul pare încă departe având în vedere că Poporul Libertăţii (PdL) recurge la un miraculos 'plan împotriva resemnării', care pentru Galli nu este nimic mai mult decât o încercare a lui Berlusconi de a câştiga timp pentru a înţelege ce să facă. În timp ce Partidul Democrat (PD) îşi prezintă ''carta de intenţii'', anunţă 'consultări'' online, dar numai prin intermediul chestionarelor via e-mail şi numai pentru înscrişi. Consilierul regional lombard, Pippo Civati, spune că pregăteşte o serie de referendumuri de propuneri pentru programul PD pe Internet, dar pentru care este nevoie de practică, de preferinţă prin instrumente mai sofisticate, ca LiquidFeedback şi QuestBack.

Între cele două extreme - 'hiperdemocraţia' de tip Beppe Grillo şi tehnocraţia - rămâne o întrebare fundamentală: oare cetăţenii mai sunt interesaţi de programele electorale? ''Analizând sondajele se descoperă că elementele esenţiale nu sunt detaliile programului, ci marile zone, parţial ideale, parţial de interes, în care se regăseşte electoratul'', afirmă Luca Comodo, directorul departamentului politic al institutului Ipsos. Prin urmare este o atenţie ''superficială ', transversală pentru toate alinierile. Cu o precizare: alegătorii de stânga sunt mai exigenţi, la fel ca şi cei ai lui Beppe Grillo. ''În interiorul votului pentru Grillo am văzut că există o cotă deloc neglijabilă de electorat care acţionează pentru programe, care îl alege pe Grillo tocmai pentru că propune soluţii pentru domenii ca mediul, jusiţia, morala', relevă Comodo.