Istoria Presei (I)

Presă veche de tipărit, tiparniţă
Presă veche de tipărit, tiparniţă (Epoch Times România)

Grai, manuscris, tipar

Nu numai pentru că informaţia dă putere cui o deţine, dar şi din pură curiozitate, oamenii au fost încă de la începuturile lor avizi de ştiri. Dacă ne gândim că, actualmente, radioul şi televiziunea răspândesc ştirile prin viu grai, s-ar zice că ne-am întors de unde am plecat, căci tot prin viu grai se transmiteau informaţiile încă din zorii omenirii. Apoi, după ce a apărut scrisul, veştile erau trimise prin scrisori, mod de comunicare ce a supravieţuit până în zilele noastre.

Dată fiind întinderea din ce în ce mai mare a Imperiului, care trebuia să aibă aceeaşi politică în toate provinciile, cât ar fi fost ele de depărtate, Roma antică a creat propriul său sistem, destul de sofisticat, pentru a transmite ştirile în scris. Astfel, se publicau îndeosebi acta diurna, însemnând, în latină, evenimentele cotidiene. Metoda consta în foi cu ştiri scrise, care erau afişate de autorităţi în piaţa publică, din anul 59 î. e. n. până cel puţin în anul 222 e. n. În acta diurna apăreau ştirile din politică, procese, scandaluri, campanii militare şi execuţii etc.

Tot aşa, în China, pe vremea dinastiei Han (202 î. e. n. – 220 e. n.), primele foi cu ştiri, produse de guvern, numite ti pao, circulau printre oficialii Curţii Imperiale. Apoi, anticipând tiparul modern, la un moment dat, în timpul dinastiei T’ang (619 – 907), chinezii întrebuinţau blocuri de lemn sculptate, pentru a tipări acele ti pao, destinate publicului larg, făcând din ele, cum s-ar spune, primele ziare tipărite din istorie. Pentru presa scrisă, acesta a fost un serios pas înainte.

În marile oraşe ale Europei, începând cu veacul al XV-lea, se formează o adevărată reţea de transmitere a informaţiilor, a veştilor de orice fel. Astfel, ştirile sunt adunate şi apoi copiate de cei cu talent la scris, care, totodată, multiplică textul în zeci de exemplare, difuzându-le cui doreşte. După unii cercetători, la Veneţia aceste reproduceri se numeau avissi, fiind sub formă de caiete, în vreme ce, în Olanda aceleiaşi epoci, astfel de înscrieri poartă denumirea de zeytungen. Exemplul lor se extinde şi la Anvers, la Frankfurt, la Lyon, dar şi în alte oraşe.

Acele avissi din Italia, ziare scrise de mână sau ”gazette” au apărut săptămânal încă din 1566. Ele raportau ştiri aduse la Veneţia de neguţători, precum fapte din războaie şi politica din alte părţi ale Italiei şi Europei. Gazetele veneţiene au instaurat un stil de jurnalism, pe care l-au urmat aproape toate primele ziare tipărite – foi scurte cu ştiri, scrise sub numele oraşului din care veneau şi data când fuseseră trimise.

Cele mai vechi exemplare care au supravieţuit dintre ziarele europene sunt două săptămânale publicate în Germania, în 1609, unul la Strassburg – Germania, astăzi Strasbourg – Franţa, de Johan Carolus, celălalt la Wolfenbutel, Germania, de Lucas Schulte.

Ziarele au cucerit rapid Europa. Săptămânale de o pagină au apărut în Basel, Elveţia, la 1610; Frankfurt, Germania, şi Viena, Austria, la 1615; Hamburg, Germania, 1616; Berlin, Germania, 1617; şi Amsterdam, Olanda, în 1619. Totuşi, întâile periodice sunt socotite de toţi specialiştii a fi almanahurile, derivate din calendarele imprimate în Germania şi în Franţa. Dintre periodice, se cuvine amintite acestea: ”Relations”, la Strasbourg, 1609; ”La Gazette”, Franţa, 1631; ”I successe del mondo”, Parma, Italia, 1645.

Între primii ziarişti, lumea presei l-a reţinut pe Theophraste Renaudot (1563 – 1635), născut la Montpellier, care a fost redactorul periodicului ”La Gazette”. El avea să fie socotit în timp părintele ziariştilor francezi şi unul dintre părinţii presei mondiale.

Însă presa, cum este ea înţeleasă astăzi, nu ar fi fost aşa fără apariţia tiparului în Europa. Aşadar, între anii 1438 şi 1454, germanul Johann Guttenberg creează, la Strassburg şi apoi la Mainz, tiparniţa sau presa de tipărit, invenţie extraordinară care se răspândeşte destule de iute în cea de-a doua jumătate a veacului al XV-lea. Aceasta permite copierea rapidă a aceluiaşi text şi oferă scrisului posibilitatea unei difuzări pe care manuscrisele nu aveau cum s-o aibă. A fost mai întâi norocul cărţilor, căci presa periodică tipărită apare abia peste un veac şi jumătate după invenţia tiparului. Ea a fost precedată de o adevărată înflorire a scrierilor informative, de tipuri foarte diverse.

Încercările de apariţie pe piaţă a unor publicaţii periodice au fost numeroase. Necazurile aduse de Războiul de 30 de ani au stimulat piaţa gazetelor. Drept urmare, în februarie 1597, Samuel Dilbaum a editat la Augsburg un lunar în stilul cronologiilor. La Anvers, tipograful Abraham Verhove a publicat, începând din 17 mai până în 1607, un bilunar, De Nieuwe Tijdingen ”Noutăţile din Anvers”. În 1605, un hebdomadar a apărut la Strassburg, un altul la Wolfenbutel, în 1609.

În Italia, primele gazete periodice au apărut la Florenţa, în 1630, şi la Roma, în 1640. În Spania, la Madrid, ”Gaceda” datează din 1661. Un periodic apare în acele vremuri (1650 – 1700), la Timişoara, anume publicaţia ”Temesvarer Nabrichten”. Atent la noutăţile Occidentului, ţarul Petru cel Mare a creat prima publicaţie din Rusia, la Sankt-Petersburg, în 1703.