Israelul, la adăpostul Cupolei de Fier

Noul sistem de interceptare a rachetelor, Cupola de Fier, accentuează asimetria conflictului din Gaza. Spre deosebire de palestinieni, cei circa un milion de israelieni care trăiesc în sudul ţării dispun de refugii antiaeriene şi de sirene care îi avertizează când va cădea o rachetă. Dar, mai ales, dispun de protecţia Cupolei de Fier, un scut antirachetă desfăşurat de Israel, care a reuşit să anihileze peste 300 de rachete palestiniene de la lansarea operaţiunii Pilonul de Apărare acum cu o săptămână. Cupola permite interceptarea în aer a rachetelor iar militarii estimează că eficienţa sa este de între 80 şi 85% la sută, devenind bijuteria coroanei apărării israeliene, notează ziarul El Pais.

Sistemul detectează printr-un radar lansarea de rachete şi tirurile artileriei stabilind imediat direcţia de zbor a proiectilului. Când acesta se apropie de o zonă intens populată, o rachetă interceptează proiectilul şi îl distruge în aer. Operaţiunea Pilon de Apărare a fost proba sa de foc depăşită cu brio, potrivit experţilor. 'Funcţionează mult mai bine decât speram', susţine la telefon, Yakob Nagel, directorul adjunct pentru ştiinţă şi dezvoltare din cadrul Ministerului Apărării. Proiectată pentru a intercepta rachete cu rază scurtă de acţiune, Cupola s-a dovedit capabilă să le oprească şi pe cele cu razie medie lansate recent de miliţiile palestiniene în direcţia Tel Aviv-ului, asigură Nagel.

Cupola de Fier a început să funcţioneze acum şase luni şi de atunci s-a extins pentru a proteja un număr mai mare de centre urbane. A 5-a baterie a fost desfăşurată chiar la începerea operaţiunii, în apropiere de Tel Aviv. Ideea este de a crea o reţea de până la 13 baterii de antirachete. Cupola de Fier accentuează prin urmare asimetria conflictului dintre israelieni şi palestinienii din Gaza. Şi nu numai pentru că Israelul are un arsenal mai mare şi mai sofisticat şi servicii de spionaj care îi permit să acţioneze cu precizie. Acum sistemul său defensiv este infinit mai mare decât cel al palestinienilor, neputincioşi în faţa bombelor lansate de avioanele F-16, de proiectilele trase de drone, de tancuri sau de marina israeliană. 'Trebuie să existe un echilibru între sistemul defensiv şi cel ofensiv. Dacă nu am aveam Cupola ar fi fost mult mai multe victime israeliene şi poate o ofensivă terestră. Cu noul sistem, liderii au mai mult timp pentru a cântări alternativele', spun

e Nagel.

Finanţarea este, pentru criticii sistemului, unul din principalele sale puncte slabe. A costat 4 miliarde de şekeli (796, 4 milioane de euros) până acum şi se prevede să se mai investească încă pe atât. Nu costă doar construcţia şi desfăşurarea de baterii: un singur cartuş costă 39.000 de euro, potrivit datelor ministerului. Sistemul obligă statul să facă mari sacrificii în vremuri de criză. Ceea ce se investeşte aici, se taie de la spitale, şcoli sau locuinţe sociale. Investiţiile în apărare nu suscită totuşi critici sau polemici prea mari. Generoasele aporturi ale contribuabililor americani permit supravieţuirea proiectelor militare. În aprilie, Washingtonul a oferit o nouă tranşă de 675 de milioane de dolari destinată Cupolei de Fier.

Polemica iniţială suscitată de costurile sistemului s-a stins după operaţiunea Pilon de Apărare iar acum laudele curg din toate părţile, pentru un sistem care trebuie încă perfecţionat. O dovadă sunt cei trei israelieni morţi la Kiryat Malachi şi panica provocată de rachetele palestiniene care lovesc localităţile din sud ţării, ceea ce arată că sistemul nu este încă perfect; că este un element necesar, dar nu suficient pentru a apăra populaţia.