Islanda: o ţară a elfilor şi piticilor

După absolvirea liceului, doi prieteni şi cu mine am decis că participarea la o tabără de vară ne-ar ajuta la admiterea în învăţământul superior din străinătate.

Am dezbătut ceva vreme unde să mergem şi ce să facem. În timp ce discutam dacă ne-am distra mai mult în drumeţii prin junglele tropicale din Amazonia sau în traversarea Tibetului în trei săptămâni, am depăşit toate termenele de înscriere.

Ceea ce ne-a salvat a fost un maraton de fotografie din Islanda, propus de un consilier academic de la Colegiul American din Sofia. Aceasta s-a dovedit a fi cea mai frumoasă vară pe care am avut-o vreodată!

Maratonul a fost coordonat de o organizaţie non-guvernamentală pentru preţul de 240 de dolari pentru trei săptămâni (o excursie în Tibet ne-ar fi costat 7.000 de dolari fără taxe de aeroport). Un astfel de preţ era rar găsit printre preţurile ridicate pentru pachetele turistice din Islanda. Am cumpărat biletele imediat.

O experienţă culturală

Când am aterizat pe aeroportul din Islanda, m-am simţit ca pe o altă planetă. Aeroportul era aproape pustiu, iar puţinii oameni care se găseau acolo aveau caracteristici tipice vikingilor - înalţi, blonzi şi cu pomeţi ieşiţi în evidenţă - şi vorbeau într-o limbă absolut de neînţeles pentru mine.

M-am gândit la informaţiile interesante despre islandezi pe care le-am citit într-o broşură din avion. Aproximativ 20 la sută dintre islandezi au un fel de credinţă creştină, în timp ce 60 la sută cred în elfi şi pitici. De asemenea, orice islandez îşi poate urmări arborele genealogic până la primii colonişti, cu 300 de ani în urmă.

Surpriza a venit în momentul în care am ieşit afară. Mirosul aerului semăna cu o combinaţie între un sandwich şi o specie rară de licheni. Cerul era nesfârşit, gri, rece şi nepământean. Nu existau munţi sau orice alte bariere pentru o vizualizare a orizontului.

Dându-mi seama că mă aflam mai la nord decât 99,9 la sută din populaţia lumii, m-a făcut să mă gândesc la ce înseamnă cu adevărat să fii buricul pământului!

O panoramă nepământeană

Aici era ca un pământ pe o altă lume, fără copaci sau animale şi aproape fără urme umane - cu excepţia aeroportului imens, care arată că o staţie spaţială din Star Wars. Iar insula ... nu era formată din pământ, ci era lavă îngheţată acoperită cu licheni.

Câmpuri nesfârşite de lavă, vulcani, gheizere şi alte emanaţii naturale ieşeau din măruntaiele pământului - am crezut că asta era Islanda în toată splendoarea ei. Dacă aş fi ştiut ce urma să descopăr ...

Când am ajuns la Reykjavik, am fost plăcut surprins de curăţenia, verdeaţa şi frumuseţea oraşului. Aproximativ 280.000 din cei 300.000 de islandezi trăiesc în oraşul insulă, dar rămâne oraşul cu cel mai pustiu aspect din toate cele pe care le-am vizitat vreodată.

Stilul caselor s-a schimbat prea puţin în ultimii 150 de ani, cu excepţia culorilor. S-a dovedit că era pasiunea islandezilor să-şi picteze casele în tot felul de culori sălbatice, la fiecare doi sau trei ani.

În contrast puternic cu cea mai mare clădire din oraş, catedrala-vulcan din centru care este complet gri.

Cimitirul era singurul "parc" cu copaci, alţii decât pini, care au fost aduşi şi plantaţi de oameni după ce s-au stabilit în Reykjavik.

De-a lungul celor două străzi principale ale oraşului se găsesc magazine pentru a cumpăra haine groase şi alimente, inclusiv carne de pufin şi fripturi de balene. (Noi nu am văzut nici un pufin viu în Islanda.)

Izvoarele minerale din belşug servesc ca un sistem de încălzire centrală pentru oraş.

O sarcină la îndemână

Atelierul a început a doua zi după sosirea noastră. Ne-am întâlnit la o pensiune cu alţi participanţi, care proveneau din Italia, Franţa, Spania, Coreea, Croaţia, Republica Cehă, Rusia, Germania, şi – expertul în fotografie Meir - Israel. Paleta culturală a fost foarte impresionantă.

Sarcina noastră era să facem fotografii în fiecare zi pe o temă diferită: culoare, umbră, reflecţii, oameni, mişcare şi natură. La sfârşitul atelierului, a avut loc o expoziţie în galeria oraşului, în cadrul căreia au fost expuse fotografiile noastre.

Fiecare zi a fost plină cu multe evenimente, excursii şi întâlniri, iar fiecare noapte trecea în anticiparea Aurorei Boreale. Din păcate, nu am văzut-o pentru că nu era sezonul potrivit.

Un cer senin, vânt foarte puternic, temperaturi foarte scăzute şi o furtună magnetică sunt aparent necesare. Deşi nu am fost suficient de norocoşi pentru a le vedea în această călătorie, acesta este doar un motiv în plus pentru a vizita Islanda din nou.

Am vizitat unele insule vulcanice din sud, unde am explorat partea de sus a unui crater. Niciodată nu am mai avut ocazia să fiu într-un loc unde bate vântul atât de puternic. Pe drumul nostru spre vulcan, ne-am oprit la mai multe cascade incredibil de frumoase, gheizere şi alte locuri interesante din care ţâşnea abur, cu un miros greu de pucioasă.

Din fericire, în timpul verii nu este foarte multă zăpadă şi am putut vedea totul cu claritate.

Imagini ale soarelui

Reykjavik este capitala cea mai nordică din lume. Acest lucru permite apariţia celor mai neobişnuite fenomene, în afară de Aurora Boreală. Adică, există o săptămână în timpul verii când soarele nu apune, ci doar pluteşte la orizont. În schimb iarna, el nu mai răsare pentru mai multe zile.

Aceste ritmuri atipice ale zilei influenţează foarte mult viaţa umană, iar dacă cineva nu este obişnuit cu asta, eu cred că el ar putea foarte uşor să înnebunească.

În timpul şederii noastre acolo, soarele apunea în jurul orei 23:30. Cu toate acestea, lumina apusului nu se estompează, ci doar se deplasează uşor, transformându-se apoi în cel mai fantastic răsărit pe care l-am văzut vreodată.

Spa în vârful lumii

La finalul atelierului, am vizitat Blue Lagoon, cea mai luxoasă staţiune şi spa din lume şi, desigur, cea mai exotică.

Aceasta este situată nu departe de aeroport, într-un defileu (format de un flux sau o inundaţie). Este interesant faptul că domeniul său principal este un lac cu o apă de un albastru-opac, care s-a format ca urmare a unui accident la o staţie de energie electrică situată în apropiere.

Se pare că sunt mai mult de 200 de specii de bacterii în apă, toate având proprietăţi unice de vindecare. Să stau în apă caldă şi ceaţă, în timp ce temperaturile sunt sub punctul de îngheţ şi ploaia cade din nori groşi gri, a fost una dintre experienţele cele mai interesante pe care le-am avut vreodată. A fost cu adevărat nepământean.

Islanda este cu siguranţă un loc minunat de vizitat. Este unică în atât de multe moduri, încât este imposibil de comparat cu o lume familiară nouă. Este destul de scump, deoarece toate bunurile de consum sunt aduse cu vaporul, totuşi, acest pământ merită explorat.

Acesta ar putea fi lucrul cel mai apropiat de o experienţă de pe altă planetă. Cu toate acestea, într-un mod ciudat încă te face să te simţi ca acasă. Cât de minunat!

Entuziastul de călătorii, Georgi Varbanov, a absolvit Colegiul American din Sofia, Bulgaria, în 2011. El este acum student la dezvoltare durabilă, la Universitatea Saint Andrews din Scotia.