Iranul: Bombele noastre pot ajunge pe teritoriul american

Barack Obama umflând o bulă de săpun 13 aprilie 2016 în Washington
Barack Obama umflând o bulă de săpun 13 aprilie 2016 în Washington (Win McNamee/Getty Images)

La o zi după ce Consiliul de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite a votat în favoarea ridicării embargoului asupra armelor vizând Iranul, Republica islamică a dezvăluit un nou model de rachetă balistică, iar acum, Teheranul a anunţat că ea poate ajunge în Statele Unite.

Titlul unui raport al Afkar News, controlat de statul iranian, publicat în farsi era „Solul american se află acum în raza bombelor iraniene”. Raportul se lăuda cu prejudiciile pe care regimul iranian le-ar putea provoca SUA:

"Prin trimiterea unui satelit militar în spaţiu, Iranul a demonstrat acum că poate viza tot teritoriul american; parlamentul iranian a avertizat anterior [SUA] că un atac nuclear electromagnetic [cu o bombă nucleară detonată în spaţiu, care generează pulsuri electronice de mar putere numite EMP, n.r.] asupra Statelor Unite ar ucide probabil 90% din americani".

Cifra de 90% este, de fapt, concluzia unui studiu efectuat de agenţiile de securitate americane, care estimează că în cazul unui atac cu EMP, populaţia americană ar muri în proporţie de 90% în primul an, din cauza distrugerilor tehnologiei, în special chipuri şi liniile de transmitere energiei electrice.

Raportul iranian a ameninţat şi UE, care - culmea - a votat în favoarea ridicării embargoului asupra armelor împotriva Iranului:

„Acelaşi tip de tehnologie de rachetă balistică folosită pentru lansarea satelitului ar putea transporta arme nucleare, chimice sau chiar biologice pentru a şterge Israelul de pe hartă, ar putea lovi bazele şi aliaţii SUA din regiune şi instalaţiile şi infrastructura americană şi ar putea viza NATO chiar şi în partea de vest a Europei."

Administraţia Trump a încercat să reimpună sancţiuni internaţionale asupra Iranului după ce ONU a respins extinderea embargoului asupra armelor. Este vorba despre cele patru runde de sancţiuni ONU care erau în vigoare înainte ca administraţia Obama şi regimul iranian să ajungă la acordul nuclear JCPOA, pe care Teheranul nu l-a semnat niciodată, administraţia Obama croind textul acordului JCPoA astfel încât să ocolească aprobarea în Congres, pe care n-ar fi obţinut-o.

Cu toate acestea, când secretarul de stat al SUA, Mike Pompeo, a încercat să declanşeze mecanismul de reimpunere a sancţiunilor prevăzut în acord - numit "snapback", 13 din cele 15 ţări care sunt membre ale Consiliului de Securitate au scris scrisori în care îşi exprimau opoziţia faţă de propunerea SUA şi pe cale de consecinţă, faţă de reimpunerea sancţiunilor internaţionale împotriva Iranului.

Cei care se opuneau iniţiativei americane includeau aliaţi transatlantici de lungă durată şi parteneri ai SUA, inclusiv Franţa, Regatul Unit, Germania şi Belgia.

Nu este prima dată când regimul iranian devine mai agresiv după ce comunitatea internaţională dă curs unor politici care încearcă să găsească un compromis cu Republica Islamică. Un exemplu în acest sens este semnarea acordului JCPOA, când fostul preşedinte Barack Obama sublinia că este „încrezător” că ridicarea sancţiunilor şi acordul nuclear vor „satisface nevoile de securitate naţională ale Statelor Unite şi ale aliaţilor noştri”. Administraţia Obama a subliniat chiar, în preambulul JCPOA, că toţi semnatarii - ceea ce, din nou, excludea Iranul - „anticipează că implementarea completă a JCPOA va contribui pozitiv la pacea şi securitatea regională şi internaţională”.

Care a fost, însă, rezultatul?

Comunitatea internaţională a asistat la o accelerare a incidentelor în care rachete yemenite ale miliţiilor houthi au fost lansate către ţinte civile, la desfăşurarea forţelor Hezbollah în Siria şi la atacuri tot mai importante ale organizaţiei Hamas, finanţată, în parte, de Iran, în sudul Israelului.

Cu venituri de miliarde de dolari revărsate în buzunarele liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei şi al Corpului Gărzilor Revoluţiei, Teheranul nu şi-a schimbat comportamentul în bine. Ci doar că a devenit mai hotărât şi încurajat să-şi urmărească idealurile revoluţionare, generate de sentimentele anti-americane şi anti-sioniste.

Iranul a devenit, potrivit Departamentului de Stat al SUA, „cel mai mare sponsor al terorismului din lume”.

La apogeul acestor politici de calmare faţă de regimul islamic din timpul administraţiei Obama, Iranul a fost încurajat să hărţuiască în mod public marina SUA, a sechestrat marinari americani şi a închis cetăţenii americani. Ayatollahul Ali Khamenei a ameninţat în repetate rânduri cerând „Moarte Americii” şi „Moarte Israelului” şi a făcut remarci incendiare despre ştergerea Israelului de pe faţa pământului „în mai puţin de 8 minute”.

Pe măsură ce comunitatea internaţională a oferit mai mult regimului islamic, Iranul a intensificat testarea rachetelor sale balistice, capabile să transporte focoase nucleare, fapt care încalcă în mod clar Rezoluţia 2231 a Consiliului de Securitate al Organizaţiei Naţiunilor Unite:

„Paragraful 3 din anexa B la rezoluţia 2231 (2015) solicită Iranului să nu întreprindă nicio activitate legată de rachetele balistice concepute pentru a fi capabile să livreze arme nucleare, inclusiv lansări care utilizează o astfel de tehnologie de rachete balistice.”

După fiecare măsura conciliantă faţă de regimul islamic, Teheranul şi-a intensificat şi represiunea internă şi încălcările drepturilor omului. Potrivit Human Rights Watch, după „acordul nuclear” al JCPOA şi ridicarea sancţiunilor, Iranul a escaladat acordarea de pedepse cu închisoarea şi execuţiile activiştilor politici. Regimul a devenit „cel mai mare călău al femeilor şi deţine recordul execuţiilor pe cap de locuitor din lume” şi, potrivit Amnesty Internaţional, cel mai mare călău al minorilor din lume (statistica exclude China, unde numărul execuţiilor este secret de stat şi astfel necunoscut).