Iranul "a mutat uraniu îmbogăţit înainte de atacurile SUA" într-o locaţie secretă

Iranul susţine că a scos ilegal aproape tot uraniul puternic îmbogăţit al ţării într-o locaţie secretă înainte ca Statele Unite să lanseze atacuri asupra bazelor sale nucleare, transmite Telegraph.

Donald Trump a trimis şapte bombardiere stealth B-2 de pe teritoriul american pentru a arunca bombe masive capabile să distrugă buncărele asupra a trei instalaţii de îmbogăţire - Fordow, Natanz şi Isfahan -, vineri seara, în încercarea de a lovi programul nuclear al Teheranului.

După atacuri, Trump a declarat duminică, 22 iunie, că Statele Unite au luat bomba „chiar din mâinile Iranului”.

Într-o postare pe Truth Social, el a scris: „Ieri am avut un succes militar spectaculos, luându-le 'bomba' chiar din mâinile lor”.

Secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a declarat că ambiţiile nucleare ale Iranului au fost „distruse”.

Însă oficialii cred că cea mai mare parte a materialului de la Fordow, 400 kg de uraniu îmbogăţit în proporţie de 60%, fusese deja mutat în altă parte înainte de atac, denumit „Operaţiunea Midnight Hammer”.

Imaginile din satelit ale convoaielor care au părăsit toate cele trei locaţii în ultimele zile par să susţină afirmaţiile Iranului că a mutat stocul de 400 kg, o mare parte din acesta fiind păstrat anterior la Isfahan.

O imagine, publicată de Maxar Technologies, un contractor american din domeniul apărării, pare să arate o coloană de 16 camioane care şerpuieşte pe o şosea lângă intrarea în uzina Fordow pe 19 iunie, care este ascunsă cu pământ şi moloz.

Camioane, buldozere şi convoaie de securitate păreau să invadeze Fordow, analiştii sugerând că imaginea dezvăluie „eforturi frenetice” de a muta centrifugele sau materialele de protecţie, potrivit TS2 Space, o firmă poloneză de apărare.

Alte imagini arătau că Natanz, cea mai mare instalaţie de îmbogăţire a uraniului din Iran, fusese deja avariată de atacurile israeliene.

Aceasta înseamnă că Iranul ar putea încă să deţină materialele necesare pentru a dezvolta o armă nucleară, deşi acest lucru ar dura câţiva ani şi ar depinde de capacitatea Teheranului de a reconstrui echipamentele vitale.

Ronen Solomon, un analist israelian de informaţii, a declarat pentru The Telegraph că, chiar dacă Iranul şi-ar fi mutat uraniul, ar fi „ca şi cum ai avea combustibil fără maşină”, adăugând: „Au uraniu, dar nu pot face prea multe cu el, cu excepţia cazului în care au construit ceva la scară mică, despre care noi nu ştim”.

Ali Shamkhani, consilier al liderului suprem, a declarat: „Chiar şi presupunând distrugerea completă a siturilor, jocul nu s-a terminat, deoarece materialele îmbogăţite, cunoştinţele locale şi voinţa politică rămân intacte”.

Îmbogăţirea uraniului este procesul de creştere a concentraţiei izotopului uraniu-235 în uraniul natural.

Pentru a construi o armă nucleară, uraniul trebuie îmbogăţit până la aproximativ 90% U-235. Odată îmbogăţit până la acest nivel, materialul este considerat „de calitate militară”.

Iranul îmbogăţeşte uraniul folosind centrifuge, care rotesc gazul hexafluorură de uraniu la viteze mari pentru a separa izotopii de uraniu, crescând concentraţia de U-235.

Acest proces, numit îmbogăţire prin centrifugare, se realizează în etape numite cascade. Iranul a instalat progresiv centrifuge mai avansate, precum modelele IR-2m şi IR-6, care sunt mai rapide şi mai eficiente decât centrifugele IR-1 mai vechi.

Cu cât centrifuga este mai avansată, cu atât poate separa mai rapid şi mai eficient uraniul-235 de uraniul-238 şi, la rândul său, poate accelera timpul necesar pentru fabricarea unei bombe nucleare.

Capacitatea actuală a centrifugelor iraniene ar putea permite producerea unei cantităţi suficiente de uraniu pentru fabricarea unei bombe în mai puţin de două săptămâni, potrivit Arms Control Association.

Acesta este transportat în cilindri de oţel, special concepuţi pentru a rezista la presiuni şi schimbări de temperatură semnificative, potrivit World Nuclear Association. Cilindrii sunt apoi plasaţi într-un strat suplimentar de protecţie, numit ambalaj exterior, şi pot fi transportaţi pe cale ferată, rutieră sau maritimă.

Iranul produce cea mai mare parte a materialului său de calitate militară la Fordow, cea mai fortificată instalaţie nucleară a sa, îngropată adânc într-un munte şi considerată o ţintă de mare valoare pentru America.

Baza, protejată, potrivit rapoartelor, de stâncă, putea fi penetrată doar de bombe americane de tip GBU-57 Massive Ordnance Penetrators sau MOP, au declarat experţii în armament înainte de atac.

Bombele MOP, capabile să distrugă buncărele, sunt cele mai mari şi mai puternice bombe convenţionale din arsenalul SUA.

La 17 mai, Iranul acumulase 408,6 kg de uraniu îmbogăţit până la 60%, potrivit unui raport al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică (AIEA).

Aceasta reprezintă o creştere de 133,8 kg, sau aproape 50%, faţă de ultimul raport al AIEA din februarie.

Vicepreşedintele SUA, JD Vance, pare să confirme sugestia că materialul a fost mutat în ultimul moment.

„Vom lucra în următoarele săptămâni pentru a ne asigura că vom face ceva cu acel combustibil”, a declarat el pentru ABC News.

Sâmbătă, piloţi de avioane stealth au bombardat programul nuclear iranian cu 14 bombe GBU-57, fiecare cântărind peste 13 tone, în timp ce un submarin american a lansat peste 20 de rachete Tomahawk.