Ioana Voicu-Arnăuţoiu: "Nu trebuie să uităm ca regimul comunist a fost un regim impus" (video)

Cu ocazia împlinirii unui sfert de veac de la izbucnirea protestelor care au dus la căderea regimului comunist în România, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER), în parteneriat cu Fundaţia Konrad Adenauer, a organizat luni dezbaterea cu tema ”După 25 de ani. Cum privim azi trecutul?”.

La 25 de ani de la evenimentele din 1989, sondajele de opinie arată că mai mult de jumătate dintre respondenţi au o atitudine critică faţă de situaţia din prezent şi sunt nostalgici după regimul comunist. Ce ne mai amintim din acei ani? Ce am învăţat din ceea ce ni s-a întâmplat timp de 45 de ani? De ce nu trebuie să uităm? Cine sunt cei care au suferit în anii comunismului pentru ca noi să ne bucurăm de libertate în prezent? Ce putem învăţa din vieţile lor? Ce e de făcut în continuare pentru a nu repeta greşelile trecutului?

La aceste întrebări a răspuns şi doamna Ioana Voicu-Arnăuţoiu, fiica partizanilor anticomunişti Maria Plop şi Toma Arnăuţoiu, care a participat luni la dezbaterea organizată cu ocazia împlinirii unui sfert de veac de la izbucnirea protestelor care au dus la căderea regimului comunist în România.

Cu acest prilej, Ioana Voicu-Arnăuţoiu a afirmat că nu crede că am făcut mari progrese în a cunoaşte comunismul îndeajuns. Ştim câte ceva din experienţa proprie sau din experienţa generaţiei dinainte în ceea ce priveşte regimul Ceauşescu, dar regimul Ceauşescu nu este singurul lucru despre care trebuie să vorbim atunci când vă propunem să vorbim despre comunism. "Mult mai importantă mi se pare perioada de dinainte adică perioada 1945-1965, pentru că atunci s-au întâmplat evenimentele care au transformat radical societatea românească, când societatea a fost răvăşită de marea violenţă".

Nu trebuie să uităm ca regimul comunist a fost un regim impus, a notat doamna Voicu-Arnăuţoiu, nu trebuie să uităm că în prima perioadă universităţile au fost golite de marii profesorii, liceele au fost golite de profesori, nu pe temei de merit ci pe temei ideologic şi pentru că pregătirea lor, uneori în străinătate, îi incrimina şi îi făcea extrem de vulnerabili la ceea ce dorea regimul..

Nu trebuie să uităm naţionalizarea şi cooperativizarea, care au fost un moment extrem de important pentru ce s-a întâmplat ulterior în economia românească. Atunci oamenii au fost deposedaţi de bunurile lor. Generaţiile de după ei nu au mai avut sentimentul proprietăţii, nu au mai avut sentimentul libertăţii. Faptul că în România libertatea a fost interzisă, începând cu credinţa, a făcut ca oamenii să se adapteze la ceea ce era societatea românească, a mai adăugat Ioana Voicu-Arnăuţoiu.

Nu trebuie să uităm nici instituţiile represive. În 1948 când a fost înfiinţată Securitatea care avea în schemă 160.000 de oameni care să-i servească scopurile.

"Noi eram într-o mare de linişte în care nu se vorbea nimic, sau pe şoptite sau aflam de la posturile străine dacă era vreun glas care spunea ceva, iar în 1989 societatea era informă dat fiind contextul, aceiaşi oameni au fost puşi în faţa transformării radicale a unei ţări şi dintr-o ţară comunistă profund opresată de regim au trebuit să construiască o democraţie", a afirmat Arnăuţoiu.

"Ceea ce mi se pare mie mai dureros în ultimii ani este că, comunismul a ajuns o temă de campanie, nu o campanie electorală neapărat, este prezentat ca o ştire aşa cum sunt prezentate accidentele de maşină. Mi se pare şi dureros şi nedrept. Putem vorbi în alţi termeni decât îi facem", a mai adăugt aceasta.

Ioana Voicu-Arnăuţoiu afirmat că nu a simţit în planul politic o atitudine serioasă, care să impună o discuţie serioasă despre comunism. "La începutul anilor '90 n-a existat niciun interes pentru asta pentru că vedeţi, partidele istorice veneau cu această istorie care dintr-odată le crea un avantaj în faţa oamenilor. Partidul de stânga de atunci nu venea cu acest avantaj, ba din contră era arătat cu degetul că este continuatorul partidului comunist, şi atunci nu a existat o discuţie, ba din contră, aduceţi-va aminte că erau lucruri absolut indecente care se petreceau vizavi de poziţia oamenilor care încercau să aducă în discuţie lucrul asta.

"Ceea ce mi se pare mie mai dureros în ultimii ani este că comunismul a ajuns o temă de campanie, nu o campanie electorală neapărat, este prezentat ca o ştire aşa cum sunt prezentate accidentele de maşină. Mi se pare şi dureros şi nedrept. Putem vorbi în alţi termeni decât îi facem".

Şi atunci ce ne-a rămas? Ne-a rămas "Memorialul Durerii" care se rula de la 12 noaptea încolo şi nu se dădea în reluare şi erau tot felul de discuţii dacă este util să privim "Memorialul Durerii" pentru că noi trebuia să privim înainte pentru că aveam o societate nouă de făcut.

Şi atunci nu trebuie să ne mirăm că există cred două generaţii de oameni nostalgici:

Cei care sunt în vârstă şi care nu sunt nostalgici la comunism, ci la un soi de stabilitate pe care o dădea viaţa: toată lumea avea acelaşi gen de casă - la bloc, în cel mai bun caz - cam aceeaşi maşină, că în afară de Dacie oricum nu exista nimic, salariul era mizerabil, nu te dădeau afară decât dacă făceai nu ştiu ce lucruri, deci era o uniformitate a vieţii care nu-i punea pe oameni decât în situaţii asemănătoare: erau la fel ca vecinii, ca rudele, protipendada din conducerea Partidului Comunist nu era foarte vizibilă, pentru omul de rând.

Acest gen de oameni, pentru că în comunism s-a creat şi un gen de persoană, au văzut cum societatea capitalistă presupune o adaptare rapidă la nou, ca peste tot în Europa de Est, trebuia ca oamenii să facă faţă cerinţelor despre care nu ştiau mare lucru, cum ar fi fost posibil ca să reuşească lucrul asta, era aproape imposibil.

Şi generaţia medie, potrivit sondajelor are o anumită nostalgie. Şi-au închipuit că a trăi în capitalism înseamnă dintr-o dată să trăieşti bine. Nu poţi să trăieşti bine dintr-odată. Trebuie să te adaptezi la tot felul de lucruri.

Nemaivorbind despre incapacitatea guvernelor care pe rând au tergiversat reformele până s-a ajuns ca după 25 de ani tot vorbim de reforme şi tot nu se mai sfârşeşte această tradiţie care pare nesfârşită... 25 de ani la nivelul vieţii unui om este foarte mult, deci cred că dacă nu cunoaştem foarte bine ce s-a întâmplat în comunism, nu cunoaştem tipologiile care s-au creat, şi a rezistenţilor dar şi a oamenilor obişnuiţi care au trebuit să se adapteze, şi de aici şi generaţiile care au urmat, care au crescut în acest climat.

Au fost erodate valori morale foarte importante. Vedeţi în anii '70 Papa Ioan Paul al II când a ajuns în prima lui vizită la Varşovia a spus oamenilor: Am venit să va vorbesc despre demnitate. Credeţi că mai vorbea cineva despre demnitate în anii '80 în România lui Ceauşescu?", a mai notat doamna Voicu-Arnăuţoiu.