Înţelepciune antică: Patru lucruri esenţiale despre secretele sănătăţii mintale pe care le ştiau grecii şi romanii

De-a lungul istoriei, sănătatea mintală a fost un subiect complex şi adesea dificil de abordat, dar influenţa gândurilor asupra sănătăţii fizice şi psihice nu este un concept nou. Chiar şi în vremurile străvechi, oamenii înţelegeau că mintea joacă un rol crucial în starea noastră generală de bine. Acest lucru a fost recunoscut de marii învăţaţi ai antichităţii, iar unele dintre ideile lor continuă să fie relevante şi astăzi.

Gândurile negative pot afecta profund organismul, conducând adesea la apariţia unor boli, în timp ce gândurile pozitive au capacitatea de a susţine procesul de vindecare. Medicul grec Galenos din Pergamon, acum aproape 2000 de ani, sublinia legătura strânsă dintre minte şi corp.

Potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, depresia afectează în prezent aproximativ 280 de milioane de oameni la nivel global, iar problemele de sănătate mintală, în diverse forme, afectează un miliard de oameni. Oamenii din antichitate se confruntau, de asemenea, cu tulburări similare. Cum le tratau grecii şi romanii în trecut?

După cum vom vedea, unele dintre ideile lor privind sănătatea mintală sunt relevante şi astăzi, chiar dacă am putea pune la îndoială unele dintre metodele lor.

1. Sănătatea noastră mintală este importantă

Tulburările de sănătate mintală erau bine cunoscute în antichitate. Homer, celebrul poet al „Iliadei” şi „Odiseei”, care a trăit în jurul secolului al VIII-lea î.Hr., ar fi murit din cauza depresiei.

La doar trei secole distanţă, medicii greci au început să recunoască faptul că sănătatea noastră depinde, în parte, de starea gândurilor noastre. În lucrarea „Epidemiile”, atribuită lui Hipocrate, un text medical antic datând din jurul anului 400 î.Hr., un medic anonim descrie factorii fundamentali care influenţează sănătatea umană. Printre aceşti factori esenţiali se numără gândurile, stilul de viaţă, îmbrăcămintea, condiţiile de trai şi activitatea fizică.

2. Problemele psihice ne pot îmbolnăvi

Tot în „Epidemii”, un alt medic arată că unul dintre pacienţii săi avea o stare mentală atât de gravă, încât a început să delireze şi, în cele din urmă, nu a mai putut vorbi. Se spune că s-a vindecat după 14 zile de repaus la pat, dar nu se ştie cum a fost posibil acest lucru.

Mai târziu, celebrul medic Galenos din Pergamon (129-216), cunoscut şi sub numele de Galen, a recunoscut că sănătatea mintală precară poate fi o cauză a îmbolnăvirii:

"S-ar putea ca, în anumite circumstanţe, 'gândurile' să fie una dintre cauzele care înrăutăţesc sănătatea sau conduc la boală. Oamenii furioşi din orice şi confuzi, îngrijoraţi sau speriaţi din cel mai mic motiv se îmbolnăvesc adesea şi le este greu să depăşească aceste stări [şi să se vindece]".

Galen a menţionat, de asemenea, că unii pacienţi se luptau cu gândurile lor. Unii erau atât de grav bolnavi încât au murit, de exemplu, un om care pierduse bani şi a făcut o febră mare, care a durat mult timp. În somn, acesta se plângea constant de pierderea suferită, era neliniştit şi plin de regrete până se trezea. Cât timp era treaz, starea lui de sănătate s-a deteriorat continuu din cauza durerii. În cele din urmă, a înnebunit şi a făcut „febră cerebrală”, căzând în delir, stare în care a rămas până la moarte.

3. Bolile mintale pot fi prevenite şi tratate

În antichitate, existau multe modalităţi diferite de a preveni sau a trata bolile mintale. Filozoful Aristippus, care a trăit în secolul al V-lea î.Hr., îi sfătuia pe oameni să se concentreze asupra prezentului pentru a evita tulburările mentale:

„Focalizează-ţi atenţia asupra momentului prezent şi asupra acelei părţi din zi în care te implici activ, fie prin acţiuni, fie prin gânduri. Doar prezentul ne aparţine cu adevărat, nu trecutul sau viitorul. Primul a dispărut deja, iar cel de-al doilea rămâne un necunoscut”.

Conform filozofului Cleinias, care a trăit în secolul al IV-lea î.Hr., acesta avea o tehnică simplă pentru a-şi restabili echilibrul mental şi fizic: ori de câte ori realiza că este cuprins de furie, lua lira în mână şi cânta, astfel reuşind să-şi recâştige calmul.”

Vindecarea prin diferite activităţi şi medicină

Medicii aveau propriile abordări în tratarea problemelor de sănătate mintală. Multe dintre recomandările lor includeau schimbări ale stilului de viaţă. Aceştia sfătuiau pacienţii să facă mai multă mişcare, să-şi îmbunătăţească dieta, să participe la excursii cu barca, să asculte prelegeri ale filozofilor, să joace jocuri şi să rezolve probleme mintale. Aceste activităţi erau considerate esenţiale pentru îmbunătăţirea stării de bine şi pentru gestionarea sănătăţii mintale.

Caelius Aurelianus, un medic din secolul al V-lea, credea că pacienţii cu tulburări de sănătate mintală puteau beneficia de o dietă variată de fructe şi vin uşor.

Administrarea de medicamente pe bază de plante era, de asemenea, o practică obişnuită în acea vreme. De exemplu, pacienţilor li se recomanda să ia hellebore pentru tratarea paranoiei. Cu toate acestea, medicii antici erau conştienţi că această plantă avea şi efecte secundare. Se ştia că hellebore putea declanşa, în unele cazuri, convulsii toxice, care puteau provoca moartea pacienţilor.

Planta hellebore (iStock)

Gândurile şi emoţiile negative sunt factori declanşatori

Alţi medici aveau o părere uşor diferită, considerând că problemele psihologice sunt cauzate de idei sau emoţii negative care preiau controlul asupra minţii. Galen, un important medic şi filosof din antichitate, susţinea această teorie, afirmând că tulburările psihice pot fi vindecate prin eliminarea acestor idei distorsionate din minte.

El considera că un om a cărui boală este cauzată de gânduri nu se vindecă prin intervenţii fizice precum alimentaţia, băutura, băile sau plimbările, ci prin îndepărtarea ideii false care a pus stăpânire pe mintea lui.

Galen pledează pentru o terapie bazată pe utilizarea emoţiilor pentru a schimba starea mentală a pacienţilor săi. El sugera ca în loc să se concentreze pe problemele de sănătate mintală - pe anumite temeri sau stârnirea sentimentelor de frustrare şi rivalitate -, pacienţii pot fi redirecţionaţi spre gânduri şi sentimente mai constructive:

„Pun frica de pierderea banilor, intrigi politice, consumul de otravă şi altele asemenea în inimile oamenilor pentru a le îndrepta mintea de la aceste lucruri [...]. La alţii ar trebui stârnită frustarea faţă de o nedreptate şi dorinţa de rivalitate, în funcţie de interesul individului”.

4. Eforturi pentru îmbunătăţirea sănătăţii mintale

În antichitate, grecii şi romanii considerau că păstrarea stării mentale necesită un efort constant. Atunci când ne simţim anxioşi, furioşi sau deprimaţi, este esenţial să facem ceva pentru a genera un sentiment opus. Această schimbare putea fi adesea realizată prin activităţi simple.

De exemplu, persoanelor care sufereau de depresie li se recomanda să se angajeze în activităţi care să le aducă bucurie, cum ar fi să meargă la o comedie la teatru. Totuşi, se considera că o singură activitate nu era suficientă pentru a vindeca starea de spirit. Era crucial să se schimbe fundamental atât modul de viaţă, cât şi gândirea.

În privinţa problemelor psihologice, avem multe în comun cu oamenii din antichitate. Multe dintre ideile lor rămân la fel de relevante astăzi ca acum 2.000 de ani, chiar dacă astăzi folosim metode şi medicamente diferite.