Integrarea este încă o provocare pentru SUA, după patru secole de imigraţie
Reforma în domeniul imigraţiei, pe care preşedintele american Barack Obama încearcă să o treacă prin Congres, este ultimul episod al unei realităţi care s-a repetat de-a lungul ultimilor 400 de ani în SUA, cu provocarea de a asimila valurile succesive de imigranţi, care în definitiv au format esenţa însăşi a ţării. De la venirea primilor colonizatori europeni la începutul secolului XVII (majoritar britanici, germani şi olandezi), noile valuri migratoare din toate colţurile lumii nu au încetat să aflueze în SUA, provocând un conflict între cei recent veniţi şi cei instalaţi cu multe generaţii înainte, notează agenţia EFE.
'Doar între 1 şi 2% din populaţia actuală a ţării noastre descinde din primii colonizatori veniţi acum 400 de ani. De la originile lor, SUA nu numai că au învăţat, dar au şi progresat datorită multiculturalităţii', este de părere analistul politic şi scriitorul Michael Baron. Deşi s-a confruntat timp de mai multe secole cu mari afluxuri migratoare (atât externe cât şi interne), SUA încă nu au găsit formula care să permită să amortizeze şocul social pe care îl presupune imigraţia. Marea dezbatere privind reforma se axează acum pe faptul dacă imigranţii fără acte, care rezidă acum în ţară şi care sunt cifraţi la circa 11 milioane, trebuie sau nu să aibă acces la cetăţenie.
Pentru a avea acces la cetăţenie, propunerea de reformă pe care Senatul a aprobat-o în iunie (şi care ar trebui să servească drept bază pentru legea definitivă alături de textul care va rezulta din Camera Reprezentanţilor) cere imigranţilor să întrunească unele condiţii, între care 'demonstrarea cunoştinţelor de engleză'. 'Ford oferea cursuri de americanizare angajaţilor străini la fabricile sale, la începutul secolului XX, iar în vremea aceea şcolile publice din New York aveau o sarcină fundamentală: 'americanizarea' celor recent veniţi. Acum lucrurile s-au schimbat, iar noua sarcină este prezervarea multiculturală', spune Baron, potrivit căruia SUA au depăşit multe situaţii care, în trecut, au fost considerate fără ieşire.
La mijlocul secolului XIX, marile migraţii ale irlandezilor şi germanilor din Europa, din cauza foametei, spre centrele industriale ale SUA - până atunci imigraţia tindea să se deplaseze spre vestul ţării - au presupus prima ciocnire culturală, între cei care puteau deja să se considere 'nativi' - majoritar protestanţi şi descendenţi din primii colonizatori - şi cei nou veniţi, majoritatea catolici. În anul 1850, de exemplu, populaţia imigrantă din SUA a ajuns să reprezinte circa 10% din total.
A doua mare schimbare s-a produs la începutul secolului XX, când imigraţia europeană nu a mai venit din ţările din nordul Europei, ci din sud şi est, precum Italia, Grecia sau Polonia. 'Au fost mulţi cei care au crezut că breşa culturală nu va putea fi niciodată depăşită şi că acele persoane nu se vor putea integra niciodată în societatea americană', explică Baron. Tendinţele actuale în imigraţie nu s-au consolidat până în 1965, când preşedintele democrat Lyndon B. Johnson a promulgat Legea Imigraţiei, care, între altele, a pus capăt sistemului cotelor în vigoare din anii '20, concepute pentru a favoriza imigraţia din Europa.
Latino-americanii au început să vină atunci masiv în SUA, aşezându-se mai întâi în marile oraşe din California, Texas şi New York, unde s-au bucurat de o oarecare bunăstare, întreruptă în 2008, ca urmare a izbucnirii crizei ipotecare. 'De atunci, imigraţia provenită din America Latină a scăzut progresiv, iar în ultimii ani a fost depăşită de cea asiatică', notează expertul, care crede că, datorită progresului economic înregistrat de Mexic, nu va mai exista 'niciodată' un val migrator provenit din această ţară, precum cel din anii '90 şi de la începutul anilor 2000.
