Ingmar Bergman ar fi împlinit astăzi 95 de ani

Regizorul şi cineastul suedez Ernst Ingmar Bergman s-a născut în anul 1918 la Uppsala şi a primit o educaţie severă, într-o instituţie parohială lutherană, însă în filmele sale de mai târziu, a exploatat ideea unei existenţe din care Dumnezeu lipseşte.

A absolvit Facultatea de Litere a Universităţii din Uppsala (1938-1940), perioadă în care s-a implicat activ în teatrul studenţesc. A început ca manager al unui mic teatru de marionete, după care a devenit dramaturg/scenarist, deseori textele sale fiind semnate de autori cu faimă, dar părăsiţi de talent.

Debutul său regizoral, pe propriul scenariu, a fost “Hets” (1944) Bergman turnând ultimele scene ale filmului început de Alf Sjöberg. În 1976, din cauza unor neînţelegeri cu severul fisc suedez, a trebuit să plece în Germania, de unde s-a întors şase ani mai târziu, pentru a turna filmul “Fanny och Alexander”.

Începând din 1944, concomitent cu activitatea sa în teatru, a realizat un număr de filme dintre care unele i-au adus celebritate mondială.

Debutul său cinematografic s-a realizat cu filmul Frenzy. În anii 50, peliculele sale, printre care „Surâsul unei nopţi de vară”, „A şaptea pecete” şi „Marginea vieţii”, au obţinut premii importante la festivalul de film de la Cannes.

Meditaţii adânci asupra existenţei umane, influenţate de filosofia existenţialistă a lui Soren Kirkegaard, filmele sale - de multe ori investigaţii psihologice - oglindesc lumea modernă în care trăieşte artistul. Deşi a influenţat numeroşi cineaşti, filmele lui Ingmar Bergman n-au fost mereu bine primite.

Dacă în 1949 criticii suedezi spuneau despre cineast că face filme cu “adolescenţi întârziaţi”, în 1962 regizorul Bo Widerberg l-a atacat public, acuzându-l că întăreşte stereotipurile naţionale. În 1953, “O vară cu Monica” a avut probleme în Statele Unite, unde copiile au fost confiscate la Los Angeles, iar filmul a fost acuzat că instigă la violenţă sexuală şi crimă.

Ingmar Bergman nu a mai regizat filme pentru cinematograf după „Fanny şi Alexander”, din 1982, care a câştigat patru Oscaruri. Acest film se bazează pe experienţele propriei copilării. A continuat să lucreze în teatru, ca regizor, la Teatrul Dramatic Regal si pentru televiziunea naţională.

A scris numeroase articole şi eseuri, volume autobiografice şi romane. Festivalul naţional de film Ingmar Bergman a făcut parte dintre manifestările organizate, la Stockholm, desemnată capitală culturală europeană în 1998.

Ingmar Bergman a murit la 30 iulie 2007, la reşedinţa sa de pe insula suedeză Faarö (Gotland).