"Inacţiunea nu mai e posibilă!" - Crimele regimului comunist chinez contra minorităţilor revoltă lumea civilizată
Deţinuţi care meg alături de o escorta de poliţie în timpul unei zile a porţilor deschise la o închisoare din Nanjing, în estul Chinei, la 11 aprilie 2005. (STR / AFP / Getty Images)
Diplomaţii şi apărătorii drepturilor omului intensifică presiunea asupra Naţiunilor Unite pentru a acţiona în legătură cu tratamentul represiv aplicat de China uigurilor şi altor grupuri etnice majoritar musulmane, pe când Beijingul încearcă să evite o examinare mai amănunţită a ceea ce se întâmplă în regiunea Xinjiang din nord-vestul ţării, scrie Al Jazeera.
Apelul la acţiune a avut loc în momentul în care liderii mondiali au ajuns la New York pentru a participa la reuniunea anuală a Adunării Generale a Organizaţiei Naţiunilor Unite (AGONU) şi la două săptămâni după ce Consiliul ONU pentru Drepturile Omului a constatat într-un raport istoric că Beijingul a comis "crime împotriva umanităţii" în Xinjiang.
"Inacţiunea nu mai este posibilă", a declarat Fernand de Varennes, raportorul special al ONU pentru drepturile minorităţilor, în cadrul forumului sponsorizat de Consiliul Atlantic şi Human Rights Watch. "Dacă permitem ca acest lucru să rămână nepedepsit, ce fel de mesaj este propagat?".
Jeffrey Prescott, adjunctul ambasadorului SUA la ONU, a sugerat că integritatea instituţiei este în joc în răspunsul său faţă de China.
"Modul în care sunt abordate aceste atrocităţi ţine, în cele din urmă, de credibilitatea acestui sistem, de credibilitatea sistemului nostru internaţional în sine", a spus el. "Este profund descurajant să vezi o ţară care se bucură de statutul său de membru permanent al Consiliului de Securitate, încălcându-şi atât de profund angajamentele."
Din 2018, când Comitetul ONU pentru eliminarea discriminării rasiale a dezvăluit pentru prima dată că peste un milion de persoane erau deţinute într-o reţea de centre de detenţie în Xinjiang, academicieni, exilaţi şi mass-media au dezvăluit abuzuri, de la munca forţată la separarea familiilor şi distrugerea culturii şi identităţii religioase a uigurilor.
Beijingul a recunoscut existenţa taberelor, dar susţine că sunt centre de formare profesională necesare pentru a face faţă "extremismului".
Beijingul a reacţionat cu furie la publicarea raportului Consiliului pentru Drepturile Omului, numindu-l "un amalgam de informaţii false" şi etichetându-l ca o invenţie pusă la cale de naţiunile occidentale şi de susţinătorii acestora.
Beijingul a emis propria sa replică de 122 de pagini, iar diplomaţii săi fac acum lobby pentru a încerca să prevină posibilitatea unei examinări suplimentare de către Consiliu a campaniei sale din Xinjiang, ambasadorul Chinei la Geneva ameninţând că va retrage cooperarea cu biroul pentru drepturile omului, fără a preciza în ce mod.
Consiliul pentru Drepturile Omului se reuneşte la Geneva, în timp ce Adunarea Generală a ONU îşi ţine reuniunea anuală la New York.
În mod tradiţional, Beijingul are speranţe de la ONU, unde poate conta pe sprijinul ţărilor cu care s-a împrietenit şi pe care, în multe cazuri, le-a ajutat financiar, ca o contrapondere la blocurile conduse de SUA, cum ar fi G7, care au devenit din ce în ce mai ostile faţă de China în ultimii ani.
"China vede ONU ca pe un forum important pe care îl poate folosi ca să-şi promoveze interesele şi obiectivele strategice şi pentru a reforma ordinea globală", a declarat Helena Legarda, de la Institutul Mercator pentru Studii Chineze din Berlin.
Redefinirea drepturilor omului
Michelle Bachelet, fosta şefă a ONU pentru drepturile omului, făcuse presiuni încă din 2018 pentru "acces neîngrădit" în Xinjiang, dar în cele din urmă a efectuat o vizită controlată în luna mai, în timp ce Beijingul a făcut presiuni puternice pentru a bloca raportul ONU.
După ce biroul pentru drepturile omului şi-a dezvăluit în cele din urmă constatările la 31 august, diplomaţii chinezi au fost vârful de lance al unei declaraţii comune, despre care a spus că a fost susţinută de 30 de ţări, inclusiv Rusia, Coreea de Nord, Arabia Saudită şi Venezuela, care a condamnat "dezinformarea" din spatele raportului şi "concluziile eronate" pe care le-a tras acesta.
Reamintim că Beijingul nu se sfieşte să obţină ce îşi doreşte. De exemplu, şi-a valorificat puterea pentru a împiedica efectiv o anchetă a Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS) privind originile COVID-19, care a apărut în oraşul Wuhan la sfârşitul anului 2019 şi s-a răspândit apoi în întreaga lume.
Ken Roth, fostul director executiv al Human Rights Watch, a declarat că preşedintele chinez Xi Jinping încearcă să redefinească ceea ce înseamnă drepturile omului, în parte prin prezentarea dezvoltării economice ca un criteriu cheie.
Potrivit lui Roth, China, "mai mult decât oricare alt guvern din trecut, încearcă să submineze sistemul ONU pentru drepturile omului" prin presiuni asupra oficialilor ONU, prin represalii împotriva martorilor şi prin încercarea de a mitui guvernele.
De altfel, abuzurile la adresa uigurilor nu sunt primele de care se face vinovat regimul comunist de la Beijing. Este de notorietate internaţională că, sub patronajul Partidului Comunist Chinez, la iniţiativa fostului lider PCC Jiang Zemin, autorităţile chineze au declanşat o persecuţie fără precedent asupra aderenţilor Falun Dafa, practică tradiţională de qigong ce are la bază un set de exerciţii line şi respectarea unor valori morale centrate pe principiile Adevăr, Compasiune, Toleranţă. "Vinovaţi" doar de faptul că erau mai mulţi decât membrii Partidului Comunist Chinez şi că îşi ghidau viaţa după valori în contradicţie cu politica urii de clasă şi minciunii promovate de regim, practicanţii au fost aruncaţi în închisori, lagăre de muncă, centre de spălare a creieului, unde au fost bătuţi şi torturaţi.
Finalmente, persecuţia a fost transformată într-un genocid medical, Partidul Comunist Chinez valorificându-i pe post de bancă vie de organe. China a dezvoltat o uriaşă industrie a transplanturilor, sursa principală fiind, aşa cum aveau să o demonstreze investigaţii independente de-a lungul anilor, practicanţii Falun Gong, ucişi în spitale pentru ca organele lor să fie vândute pe sume consistente. Mai multe informaţii puteţi accesa aici.
