În imperiul austro-ungar, imnul se cînta în 12 limbi
alte articole
Nepotul ultimului împărat austriac, Karl Habsburg, susţine într-un interviu pentru cotidianul austriac 'Die Presse', 'naţionalismul a stat la baza declanşării primului război mondial', relatează RFI.
Dacă publicul neavizat s-ar lua după numărul articolelor dedicate centenarului 'catastrofei ancestrale a secolului 20', cum e numit primul război mondial, apărute deja anul trecut în presa germană, ar putea crede că prima conflagraţie a fost declanşată în 1913, şi nu în 1914.
Odată cu începerea acestui an, care marchează 100 de ani de la începerea războiului, numărul articolelor şi studiilor s-a înmulţit. Nu întâmplător, anul 2014 a fost declarat anul european al culturii memoriei, avîndu-se în vedere atât centenarul primei conflagraţii mondiale, cât şi împlinire a 75 de ani de la începerea celui de-al doilea război mondial şi a 25 de ani de la căderea zidului din Berlin.
Dacă în Germania, împlinirea a 100 de ani de la începerea conflagraţiei a stîrnit numeroase comentarii, mai ales în urma publicării unor teze lansate de istoricul Christopher Clark în cartea 'Somnambulii', în Austria presa, deocamdată, a ocolit subiectul centenarului.
În opinia lui Karl Habsburg, nepotul ultimului împărat austro-ungar, Carol (Karl) I, şi fiul lui Otto von Habsburg, tratarea, sau mai bine zis ignorarea, primului război mondial dovedeşte 'uşoare tendinţe schizofrenice'.
Într-un amplu interviu acordat ziarului vienez 'Die Presse', Karl Habsburg, constată că, în pofida unor reticenţe, urmările celui de-al doilea război mondial au fost tematizate, pe când urmările primului război mondial au rămas aproape necercetate.
Karl Habsburg se referă în exclusivitate la situaţia din Austria, scrie RFI. Adică la istoriografia şi publicistica din această ţară, care imediat după 1945 a încercat să se înfăţişeze ca o victimă a imperialismului nazist german, bagatelizînd colaboraţionismul local şi simpatiile pro-hitleriste, larg răspândite în rândurile populaţiei.
Referitor la teza lansată de istoricul Christopher Clark privind o vinovăţie comună a tuturor statelor implicate în război, Karl Habsbug afirmă: 'Fiecare om care s-a ocupat serios de istorie ştie că a fost un război izbucnit în urma unei situaţii. Mulţi nu ştiau atunci în ce direcţie vor evolua lucrurile. În acest context, nu vreau să justific Austria sau pe strămoşii mei. Dar a culpabiliza o persoană sau o ţară, cu siguranţă, constituie o greşeală. Dacă dorim să găsim o culpă, atunci am putea spune că [...] naţionalismul a stat la baza declanşării primului război mondial.'
Chiar dacă n-ar fi avut loc atentatul de la Saraievo, susţine în continuare Karl Habsburg, războiul ar fi fost declanşat, însă ceva mai târziu. Toate ţările erau pregătite pentru un război, dar nici una nu s-a gândit că ar putea lua proporţii atât de mari.
Strănepotul împăratului Franz Iosif pledează apoi şi pentru o apreciere mai realistă a împăratului austro-ungar care a declarat război Serbiei. În încheiere încearcă să creioneze o imagine a moştenirii istorice a monarhiei austro-ungare.
În acest context, el subliniază faptul că puterea imperială a practicat o politică de pacificare a naţionalităţilor, ceea ce ilustrează cel mai bine imnul care, la vremea respectivă, se cânta în 12 limbi oficiale.