În China antică, nodurile erau o formă de artă

Frumoase şi elaborate, complicate dar urmând reguli simple, nodurile sunt parte a istoriei de 5.000 de ani a Chinei, şi rapoartele preistorice atestă utilizarea lor pentru înregistrarea oricărui tip de eveniment.

Există multe expresii în limba chineză care explică rolul creării nodurilor în China antică, precum "un nod într-o frânghie pentru a înregistra" (結繩記事 jiéshéng jìshì), şi "a face un nod mare pentru evenimente mari şi unul mic pentru evenimente mai puţin importante (大事大結其繩、小事小結其繩 dàshì dàjié qi sheng, xiaŏshì xiaŏjié qi sheng).

La începutul civilizaţiei chineze, oamenii considerau o bucată de sfoară demnă de respect, deoarece cuvântul în sine, 繩 (sheng) se pronunţă în mod similar cu cel de divinitate: 神 (shen).

Nodurile au căpătat chiar semnificaţii metaforice, din cauza derivaţilor lingvistici: nod (結 jie) este compus din 絲 (şi) şi 吉 (ji), unde 絲 (şi) înseamnă mătase sau frânghie, şi吉 (ji) înseamnă prosperitate, o poziţie socială înaltă, viaţă lungă, noroc, bogăţie, sănătate şi siguranţă.

Caracterul 結 descrie un nod. Din acest motiv, reprezintă, de asemenea, relaţiile şi poate fi extins cu sensul de putere, armonie şi emoţii umane. Aceste conotaţii sunt exprimate într-o serie de cuvinte chineze ce conţin acest caracter. De exemplu: 結實 (jiēshí) "a da roade",結交 (jiéjiāo) "a lega prietenie," 結緣 (jiéyuán) "uniţi de soartă",結婚 (jiéhūn) "a se căsători", şi團結 (tuánjié) “a se alătura".

Datorită legăturii strânse dintre noduri şi cultura chineză, arta de a face noduri continuă să fie transmisă ca o cultură populară, fiind foarte respectată. Această îndeletnicire a devenit o formă de artă obişnuită în timpul Dinastiilor Tang (618-907) şi Song (960-1279), şi a cunoscut apogeul la jumătatea dinastiei Ming şi în timpul dinastiei Qing (1368-1911), când nodurile erau frecvent utilizate pentru decorarea hainelor tradiţionale.

Arta a evoluat de la scopul funcţional al nodurilor, la utilizarea lor în scopuri decorative de sărbători - ca pandantive sau ornamente de păr. Unele noduri, cum ar fi "Nodul Norocului", au fost folosite ca amulete pentru a alunga lucrurile rele, pentru a evita ghinionul şi a aduce noroc.

Nodurile chinezeşti sunt compuse dintr-un singur fir lung de cel puţin un metru, şi sunt realizate urmând metode şi norme stabilite. Firele sunt pliate, uneori răsucite şi trase în creaţii fascinante. Chiar dacă unele noduri pot părea extrem de complicate şi foarte artistice, toate sunt realizate în conformitate cu 20 de tehnici de bază. Adevăratele noduri chinezeşti arată la fel, atât în partea din spate cât şi în cea din faţă.

Numele unui anumit nod depinde de forma sa, de utilizarea sa finală, de locul în care a fost făcut şi de semnificaţia sa. "Nodul dublu al banului", de exemplu, îşi ia numele de la antica monedă chinezească confecţionată din mai multe straturi de cupru. Numele de "nodul nasture" face aluzie la utilizarea sa finală.

Nodul "Zece mii" nu numai că arată similar cu simbolul zvasticii budiste, pe care chinezii de multe ori îl folosesc pentru a reprezenta numărul zece mii, dar este, de asemenea, de multe ori văzut pe statui şi ilustraţii ale zeiţei Guanyin, Bodhisattva cea plină de compasiune. "Nodul infinit" este modelat din cele opt simboluri budiste, care reprezintă rotaţiile eterne din care se presupune că provin toate lucrurile. Acest nod reprezintă interrelaţii fără sfârşit şi este baza multor variante de noduri.

Desigur, în ultimul secol, mai ales de la începutul regimului comunist, această formă de artă tradiţională şi-a pierdut importanţa. Numai în timpul anilor ‘90 arta nodurilor a cunoscut o renaştere, alături de broderie şi hainele tradiţionale, iar aceste arte şi-au făcut o reapariţie de succes în lumea chineză.