Implicarea bunicilor în creşterea copiilor depinde de politica familială la nivel de ţară (studiu paneuropean)

Un amplu studiu la nivel european arată că implicarea bunicilor în creşterea nepoţilor depinde de politica familială a ţărilor respective, notează cotidianul francez Le Figaro.

În Europa, bunicii joacă un rol important în supravegherea şi îngrijirea nepoţilor. La scară continentală, circa 40% dintre bunici se ocupă din când în când de nepoţii lor, iar 11% îi îngrijesc în fiecare zi în timp ce părinţii copiilor sunt la muncă. În acelaşi timp, studiul 'Share' privind spiritul paternal al bunicilor, studiu publicat în Franţa de Universitatea Paris-Dauphine, demonstrează că implicarea bunicilor este adesea legată de politicile familiale ale ţărilor vizate.

Încurajarea femeilor la muncă în program complet sau parţial, alocaţiile familiale, structurile de supraveghere a copiilor, toate acestea au un rol ce nu poate fi neglijat în ceea ce priveşte implicarea bunicilor din Europa. Studiul a constituit, în acest sens, trei mari grupuri de ţări.

Ţările scandinave şi Franţa

În aceste ţări, părinţii lucrează în general cu normă întreagă. Statul a pus în funcţiune structuri de îngrijire a copiilor mici, cum sunt creşele, apoi şcoala maternală. Alocaţiile sunt în general generoase, pentru a putea acoperi o bună parte din cheltuielile necesare supravegherii copilului. Nu în ultimul rând, politica familială din aceste ţări nu mizează pe bunici în îngrijirea copiilor. Prin urmare, nu este o surpriză că în aceste state se înregistrează unul dintre cele mai scăzute procente de bunici care au grijă zilnic de nepoţii lor: 2% în Suedia şi Danemarca, 7% în Franţa.

Ca revers, bunicii din Europa de Nord sunt înclinaţi să acorde 'un ajutor punctual' (59% în Danemarca şi 51% în Suedia). Ei sunt un fel de 'plan B', fiabil în situaţii imprevizibile, cum ar fi o dădacă bolnavă, o creşă închisă, imposibilitatea pentru părinţi de a-şi lua concediu pentru îngrijirea copilului bolnav sau pur şi simplu în timpul vacanţelor şcolare. În Franţa, jumătate dintre bunici îşi sprijină copiii lor în cazul apariţiei unor necazuri.

Europa de Sud şi de Est

Şi în această regiune părinţii lucrează cu normă întreagă, normele parţiale nefiind foarte uzuale. Însă, spre deosebire de Europa de Nord, statul nu a creat structuri eficiente pentru supravegherea copiilor, iar alocaţiile sunt mici. Este un 'obicei cultural' ca bunicii să fie cei care au grijă de nepoţi în timpul săptămânii, pentru a compensa cumva lacunele statului. Astfel, precizează Le Figaro, o treime dintre bunicile din România se ocupă zilnic de nepoţii lor, în timp ce în Italia astfel de bunici implicate sunt 22%, iar în Spania - 17%.

Germania, Olanda şi Marea Britanie

Contrar altor grupuri, femeile din aceste trei ţări sunt îndemnate să lucreze cu jumătate de normă odată devenite mame. În acelaşi timp, structurile de supraveghere a copiilor sunt furnizate în general de sectorul privat şi sunt prezente de manieră inegală în teritoriu. Mai prezente în cotidian, aceste mame au mai puţină nevoie să apeleze la ajutorul părinţilor lor pentru supravegherea copiilor. O particularitate prezintă Olanda: procentul femeilor angajate cu jumătate de normă este aici cel mai ridicat în Europa, iar structurile de supraveghere sunt foarte răspândite. Prin urmare, bunicii olandezi sunt mult mai puţin solicitaţi, cu excepţia unor situaţii urgente.

Prezenţa bunicilor dispuşi să aibă grijă de nepoţii lor le permite multor femei să rămână pe piaţa muncii, însă acest model riscă să fie dat peste cap în următoarele decenii, odată cu creşterea vârstei de pensionare. Bunicii care astăzi sunt disponibili vor continua, în viitor, să se afle în câmpul muncii, până la 65 şi chiar 70 de ani.

Ce vor face mamele care se bazau pe părinţii lor pentru ca aceştia să aibă grijă zilnic sau punctual de copii? Autorii studiului îşi exprimă îngrijorarea că acest lucru va determina numeroase femei să treacă la jumătate de normă sau să-şi părăsească locul de muncă.

De asemenea, bunicile încă active profesional ar putea fi tentate să se pensioneze mai devreme, chiar dacă acest lucru va însemna să-şi piardă dreptul la o pensie completă. Autorii studiului atenţionează că securitatea financiară a femeilor de toate vârste va fi astfel ameninţată.